ICCJ. Decizia nr. 592/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 592/2010
Dosar nr. 3156/95/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Tribunalul Dolj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 184 din 7 iulie 2008, a condamnat pe inculpatul M.C. (fiul lui S. şi E.) pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente de viol, în forma calificată prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. – prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen. în art. 33 lit. a) C. pen. / respingerea cererii inculpatului prin apărător de reţinere a vinovăţiei penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen. – la pedepse de câte 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani, dispunându-se în final prin contopire, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., aplicarea pedepsei principale rezultante de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).
Conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata exercitării pedepsei principale, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 alin. (1), art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i-a fost computat din pedeapsa inculpatului timpul reţinerii/arestării preventive de la 5 martie 2009 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 şi urm. C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată C.M. în vârstă de 13 ani şi 6 luni prin reprezentantul legal M.E. mama acesteia, nu s-a constatat parte civilă, în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 lei din care 200 lei onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul M.J.L.C., cheltuieli judiciare statului.
Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare potrivit dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a reţinut că învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 166/P/2009 din 24 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, constând în aceea că perioada septembrie-octombrie 2008, de două ori, la interval de 2-3 săptămâni, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora C.M. în vârstă de 13 ani şi 6 luni, nepoata acestuia, fiica surorii sale exista ca atare şi au fost săvârşite cu vinovăţie de inculpat - realizând elementele constitutive a două infracţiuni concurente calificate de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - în următoarele împrejurări:
În ziua de 5 martie 2009 M.E. a sesizat organele de poliţie că fiica sa minoră C.M. în vârstă de 13 ani a fost violată de fratele său, inculpatul M.C. / partea vătămată C.M. provine dintr-o familie în care sunt 8 fraţi şi surori cu posibilităţi materiale precare /urmare acestei situaţii partea vătămată, fratele său C.I.C., zis D. în vârstă de 14 ani şi sora sa C.E.D., în vârstă de 12 ani locuiau de peste 1 an la domiciliul bunicii materne M.E. şi al inculpatului, unchiul acestora.
În seara zilei de 20 septembrie 2008, M.E., a mers la o nuntă în sat la familia M., pentru a ajuta la pregătiri, acasă rămânând partea vătămată C.M. şi sora sa C.E.D.
Între timp a sosit în domiciliu inculpatul M.C. în stare de ebrietate care a hotărât să profite de situaţia amintită pentru a întreţine relaţii sexuale cu nepoata sa, C.M.
În realizarea acestei rezoluţiuni infracţionale şi pentru a o îndepărta de sora sa mai mică E.D. inculpatul i-a cerut părţii vătămate să meargă în curte pentru a închide păsările / aceasta a încercat să se eschiveze, motivând că păsările au fost deja închise, dar inculpatul folosind un ton ridicat şi ameninţări a reuşit să o determine sa iasă din casă, după care a mers după ea / iar în continuare profitând de întuneric, prin ameninţări a condus partea vătămată pe malul unui pârâu din apropiere şi a întreţinut prin constrângere raport sexual cu aceasta.
Lipsa celor doi din casă a determinat-o pe minora C.E.D. în vârstă de 12 ani să iasă în curtea gospodăriei şi să-i caute, percepând auditiv abuzul sexual la care a fost supusă sora sa de către inculpat / mama minorei a luat cunoştinţă de cele întâmplate, dar nu a dat crezare relatărilor minorelor având în vedere gradul de rudenie apropiată cu inculpatul, fratele acesteia.
După circa 2-3 săptămâni,inculpatul M.C., în stare de ebrietate aflat din nou singur în domiciliu cu partea vătămată şi fratele mai mare Ion Constantin le-a cerut să meargă pe deal pentru a aduce caii care se aflau la păşunat.
După o perioadă de timp inculpatul i-a întâmpinat într-o zonă în care se afla o casă izolată şi nelocuită aparţinând martorului S.V., a băgat caii în curte şi pentru a rămâne singur cu partea vătămată i-a cerut martorului C.I.C. să meargă acasă să aducă un sac pentru a culege nuci.
Inculpatul prin constrângere a obligat partea vătămată să-l urmeze în interiorul locuinţei amintite, i-a rupt pantalonii, cu care era îmbrăcată, şi a întreţinut raport sexual cu aceasta.
M.E. având cunoştinţă de relatările anterioare ale minorei - atunci când l-a văzut pe fiul său venind acasă care i-a spus că inculpatul a rămas singur cu partea vătămată, a plecat imediat spre casa respectivă, luând cu ea şi pe cealaltă minoră C.E.D.
Ajungând în acel loc, a găsit uşa închisă la cameră, inculpatul stătea pe pat, iar minora se afla în picioare având pantalonii rupţi / între inculpat şi sora sa a avut loc un conflict verbal întrucât partea vătămată i-a relatat că unchiul său a întreţinut raport sexual prin constrângere cu acesta, dovada în acest sens fiind obiectele de îmbrăcăminte rupte, astfel că a luat o pereche de pantaloni din casa respectivă pentru a ajunge în domiciliu /conflictul între inculpat şi membrii familiei a continuat şi la domiciliul lor, acesta încercând să-l lovească pe C.I.C. şi reproşându-i faptul că a spus mamei sale că el a rămas singur cu partea vătămată la casa martorului S.V. / ameninţat de sora sa, mama părţii vătămate că-l va denunţa la organele de poliţie, inculpatul a afirmat că se spânzură şii-a dat 30 lei RON pentru a cumpăra o coroană / la rugăminţile bunicii minorei în favoarea inculpatului, fiul acesteia, mama părţii vătămate nu a sesizat nici de această dată cele întâmplate.
Ulterior aflându-se în comunitatea sătească de faptele amintite, tatăl părţii vătămate care era plecat la muncă în altă localitate a luat cunoştinţă de cele întâmplate şi l-a denunţat pe inculpat.
Partea vătămată a fost condusă la Serviciul de Medicină Legală Gorj la data de 05 martie 2009, unde s-a constatat o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată.
Audiat în timpul urmăririi penale în legătură cu cele două acuzaţii de viol inculpatul a declarat că în seara zilei de 20 septembrie 2008 şi în cursul lunii octombrie 2008 - la interval de 2-3 săptămâni când a fost localizată cea de-a doua faptă – era în stare de ebrietate şi nu-şi aminteşte cele întâmplate / a depus în apărare o convorbire telefonică înregistrată personal avută cu minorul C.I.C. care îi relata că ar fi surprins anterior partea vătămată şi tatăl lor în poziţii indecente / ascultat nemijlocit de procuror martorul C.I.C. a infirmat veridicitatea împrejurării de fapt amintite declarând că a făcut afirmaţiile respective la ameninţările inculpatului.
Audiaţi şi alţi martori din sat, respectiv M.C., P.L.E. şi M.M., aceştia au declarat că se discuta în comunitate despre faptul că inculpatul şi-a violat nepoata.
Relevante în dovedirea vinovăţiei inculpatului - a considerat instanţa de judecată sunt declaraţiile părţi vătămate, ale mamei acesteia şi martorului S.V., astfel:
- martora M.E. a relatat că cele două fiice ale sale E.D. si M., după comiterea primei fapte i-au mărturisit cele întâmplate, astfel că ulterior l-a surprins pe inculpat în casa lui S.V. cu victima, care avea pantalonii rupţi şi s-a plâns că a fost violată din nou de unchiul acesteia;
- victima C.M. în vârstă de 13 ani la momentul săvârşirii activităţii infracţionale a declarat constant la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească că a fost constrânsă de inculpat să întreţină relaţii intime cu acesta, iar cel de-al doilea raport sexual pentru a-i înfrânge opoziţia manifestă a fost lovită şi i s-au rupt pantalonii fiind nevoită astfel să împrumute obiecte de îmbrăcăminte din locuinţa martorului;
- în consens cu relatările amintite martorul S.V., a declarat că i-a lipsit din casă o pereche de pantaloni în perioada indicată de partea vătămată şi mama acesteia.
În baza probelor în acuzare sus-menţionate instanţa a considerat că există temeiuri de fapt suficiente şi necesare pentru a reţine vinovăţia penală a inculpatului în legătură cu învinuirile deduse judecăţii prin rechizitoriu privind săvârşirea împotriva nepoatei acestuia în vârstă de numai 13 ani, în perioada septembrie-octombrie 2008 a două infracţiuni concurente calificate de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate al căror cuantum a fost stabilit la minimul legal special de 10 ani închisoare instanţa a indicat drept criterii relevante în conformitate cu prevederile art. 72 şi 52 C. pen., lipsa de antecedente penale a inculpatului şi conduita bună în societate a acestuia.
2. În cauză au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul M.C.
Parchetul prin motivele scrise, a criticat sentinţa pentru netemeinicie susţinând că pedepsele stabilite de instanţa de fond la minimul special prevăzut de lege, sunt prea mici raportat la pericolul social concret ridicat şi persistenţa infracţională a inculpatului care a abuzat sexual repetat de nepoata sa la interval de 2-3 săptămâni având ulterior o atitudine procesuală nesinceră / oral, în cadrul dezbaterilor procurorul de şedinţă a susţinut suplimentar şi motivul de nelegalitate constând în încălcarea dreptului la apărare al inculpatului cu ocazia discutării cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor potrivit art. 334 C. proc. pen. prin aceea că nu i s-a atras în mod expres atenţia – nefiind consemnat în practicarea hotărârii – asupra posibilităţii privind lăsarea mai la urmă ori amânarea cauzei pentru pregătirea apărării sub aspectul amintit / la acelaşi moment procesual a fost criticată sentinţa şi cu privire la conţinutul pedepselor accesorie / complementară aplicate inculpatului, în sensul că se impunea interzicerea şi a drepturilor părinteşti şi de a fi tutore ori curator prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Inculpatul prin apărător a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că încadrarea juridică corectă a faptelor ilicite este aceea de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen. – în care sens se impune schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen. din infracţiunile de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - iar pedepsele stabilite în fond sunt greşit individualizate, respectiv prea mari în raport cu criteriile legale în acest sens prevăzute prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) / inclusiv prin nereţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare – cu consecinţele prevăzute de art. 76 C. pen. – întrucât nu are antecedente penale, a avut o conduită relativ sinceră în cursul procesului şi o comportare bună în familie şi societate; cu ocazia ultimului cuvânt – separat de apărător/în considerarea declaraţiei făcute la cercetarea judecătorească prin care a arătat că „nu recunoaşte să fi comis fapta pentru care sunt acuzat" – inculpatul personal cu ocazia ultimului cuvânt a cerut achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motivul că „am aflat de la victimă în luna august 2008 – că aceasta a întreţinut relaţii intime cu tatăl său".
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2388 din 19 noiembrie 2008 în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa iar în rejudecare a majorat cuantumul pedepselor principale de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare şi a modificat conţinutul pedepselor complementară / accesorie prin interzicerea şi a drepturilor părinteşti şi a drepturilor de a fi tutore şi curator prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. astfel că în final s-a aplicat inculpatului, pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare - şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen. [ca pedepse complementară şi accesorie].
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din pedeapsă detenţia în continuare la zi, conform art. 383 C. proc. pen.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 250 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat din fondul M.J.L.C. – cheltuieli judiciare statului.
Decizând astfel Curtea a verificat sentinţa atacată pe baza materialului aflat la dosar, în raport cu motivele invocate cât şi din oficiu – potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. – constatând următoarele:
- schimbarea încadrării juridice a faptelor / respingerea cererii inculpatului pentru reţinerea vinovăţiei penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii mai uşoare de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., au fost făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 334 şi 302 C. proc. pen. / examinarea viciului de procedură amintit sancţionat cu nulitatea relativă fiind şi inadmisibilă întrucât nu a fost cerută de pretinsul titular al vătămării / inculpatul în speţă / în termenul prevăzutde art. 197 alin. (4) teza I C. proc. pen.;
- cererea inculpatului pentru achitare în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nefondată, probele administrate pe parcursul procesului penal (plângerea, declaraţiile părţii vătămate, rapoartele de constatare medico-legală, proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, declaraţii martori) confirmând indubitabil întreţinerea de către acesta prin constrângere morală şi fizică a două raporturi sexuale normale cu fiica minoră în vârstă de 13 ani a surorii acestuia (nepoata sa) la datele şi împrejurările indicate de victimă şi reţinute ca atare prin sentinţa atacată / apărarea inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti la instanţele de fond şi apel, în sensul că nu a avut niciodată raport sexual cu partea vătămată, este în contradicţie chiar cu declaraţiile iniţiale făcute de acesta în condiţiile art. 70 alin. (3) C. proc. pen. în prezenţa apărătorului (filele 14, 15 d.u.p.), în care a recunoscut circumstanţiat – cu acordul victimei cum a pretins nesincer inculpatul - că a întreţinut, de două ori, la interval de 2 - 3 săptămâni, raport sexual cu partea vătămată, precum şi cele ulterioare pe parcursul urmăririi penale (filele 57 şi 60), în care a mărturisit de asemenea că a întreţinut de două ori, raport sexual cu partea vătămată [„însă era în stare de ebrietate, astfel că nu îşi aminteşte dacă a ameninţat-o pe aceasta"];
- faptele comise de inculpat constând în aceea că în perioada septembrie – octombrie 2008 de două ori, la interval de 2-3 săptămâni, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora C.M. în vârstă de 13 ani şi 6 luni, nepoata acestuia care locuia şi se gospodărea de peste 1 an de zile împreună cu inculpatul şi bunica acestuia sunt dovedite separat de mărturisirea acestuia la urmărirea penală şi cu declaraţiile constante ale părţii vătămate – care a arătat că a fost constrânsă de inculpat să întreţină relaţii sexuale normale cu acesta – declaraţiile martorei M.E. mama acesteia în coroborare cu cele ale martorilor S.V., C.I., C.E. – care a arătat că i-a surprins pe cei doi la locuinţa martorului S.V., victima având pantalonii rupţi ocazie cu care i-a povestit cele întâmplate / a constatat lipsa perechii de pantaloni îmbrăcată ulterior de victimă / a văzut-o pe victimă cu pantalonii rupţi după săvârşirea ultimei fapte – şi actele medico-legale realizând elementele constitutive ale infracţiunilor concurente prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [şi nicidecum ale infracţiunii mai uşoare prevăzută de art. 198 C. pen. - astfel cum a cerut apărătorul inculpatului ce implică consimţământul minorei la întreţinerea raporturilor sexuale, ceea ce nu este cazul în speţă, dată fiind constrângerea acesteia];
- în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) natura şi gravitatea infracţiunilor, urmările acestora, vârsta minorei de numai 13 ani şi 6 luni, relaţiile apropiate de rudenie dintre părţi se impune majorarea pedepselor stabilite de prima instanţă şi totodată;
- interzicerea ca pedeapsă complementară şi accesorie şi a drepturilor părinteşti şi de a fi tutore şi curator prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. (alături de acelea prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. stabilite de prima instanţă).
3. Recursul în termen declarat de inculpat împotriva deciziei amintite, reiterând criticile de netemeinicie şi nelegalitate din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b)1 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare .
Potrivit dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar conform art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală sau instanţa de judecată sunt obligate să lămurească pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
În consecinţă, mijloacele de probă prevăzute de lege pot fi administrate pe tot parcursul procesului penal legea nefăcând distincţie în ce priveşte valoarea lor probantă după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau a judecăţii / neexistând astfel temei pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive date de inculpat, instanţa fiind îndreptăţită să le reţină pe cele care apreciază că exprimă adevărul în cauza, prin coroborare cu celelalte probe administrate; simpla modificare a declaraţiilor date, fără ca această modificare să fie temeinic motivată, cu date, elemente împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul şi că relatările anterioare nu exprimă realitatea – nu poate produce efectul de a înlătura declaraţia retractată întrucât aceasta ar însemna a lipsi de eficienţă probe administrate în mod legal, fiind încălcat astfel principiul aflării adevărului.
În consecinţă, pentru aceste considerente, în mod just instanţa de fond a înlăturat declaraţiile date de inculpat la instanţa de judecată şi a reţinut, parţial, declaraţiile date de inculpat la urmărirea penală, în care a recunoscut că a avut de două ori raport sexual cu partea vătămată, la interval de 2-3 săptămâni / precum şi în ce priveşte susţinerea acestuia că ar fi avut acordul părţii vătămate pentru a avea raporturi sexuale, apărare aflată în contradicţie cu celelalte probe administrate, atestând constrângerea morală şi fizică în ambele situaţii, element material caracteristic al infracţiunii de viol.
Astfel, din declaraţiile constante ale părţii vătămate, rezultă că aceasta nu a fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul, iar martora M.E. (mama victimei) a relatat că i-a surprins pe cei doi la locuinţa martorului S.V., partea vătămată având pantalonii rupţi şi cu această ocazie i s-a plâns că inculpatul a dus-o în acel loc împotrivirii voinţei sale, ameninţând-o cu moartea şi astfel a avut raport sexual, faptă care s-a mai petrecut şi anterior, cu aproximativ 3 săptămâni în urmă.
Depoziţia acestei martore este întărită şi de declaraţia martorului S.V., care a confirmat că din locuinţa sa a lipsit o pereche de pantaloni, ai soţiei sale iar bunica părţii vătămate i-a relatat că aceşti pantaloni au fost luaţi de partea vătămată întrucât ai acesteia erau rupţi de către inculpat, cu ocazia săvârşirii faptei de viol.
Vinovăţia inculpatului este dovedită şi cu declaraţiile martorilor indirecţi C.I. şi C.E., care cunosc din relatările părţii vătămate că a fost obligată de două ori să întreţină raport sexual cu inculpatul împotriva voinţei sale, martora C.E. declarând că a văzut-o pe partea vătămată cu pantalonii rupţi imediat după săvârşirea faptei.
Pentru aceste considerente, întrucât probatoriul administrat nu confirmă apărarea inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord să întreţină cu el raporturi sexuale - din probele administrate rezultând că acesta a exercitat ameninţări şi acte de violenţă asupra părţii vătămate pentru a-i înfrânge rezistenţa - în mod just instanţa de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen., criticile formulate de inculpat sub acest aspect nefiind fondate.
De asemenea, având în vedere că partea vătămată este rudă apropiată şi membru de familie cu inculpatul în înţelesul legii penale prevăzute de art. 149 alin. (1) şi art. 1491 C. pen. - respectiv este nepoata de soră a inculpatului, iar la data săvârşirii faptelor locuiau şi se gospodărea împreună cu acesta aspect recunoscut şi de inculpat - în mod corect instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (două fapte), în art. 197 alin. (1), alin. (2), lit. b)1 şi alin. (3) C. pen. (două fapte), săvârşite şi asupra unui membru de familie.
Pentru argumentele arătate în decizie – a căror repetare se apreciază a nu fi necesară – majorarea în apel a pedepselor principale / modificarea conţinutului pedepselor complementare şi accesorie este de asemenea justificată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2009 la 16 februarie 2010.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2009 la 16 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 626/2010. Penal → |
|---|
