ICCJ. Decizia nr. 527/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.527/2010
Dosar nr. 1071/1/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 244/2/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.I., C.I.G. şi B.D. şi S.V., măsură care a fost menţinută.
Pentru a hotărî astfel, instanţa investită cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii D.I., C.I.G. B.D. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 616/A din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii D.I., C.I.G. şi B.D.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale, Titlul II, Cap. III, Secţiunile I şi II C. proc. pen. rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurata, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, prin textul menţionat a fost stabilită regula generală potrivit căreia încheierile pronunţate în primă instanţă, ca şi cele ale instanţei de apel, sunt supuse recursului odată cu fondul, iar pentru a putea fi atacate cu recurs, separat, înaintea pronunţării în fond sau apel, după caz, trebuie ca acestea să se încadreze în excepţia prevăzută de textul menţionat, adică să fie prevăzute expres de lege.
Însă, conform art. 141 C. proc. pen., "încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
Astfel, prin dispoziţia legală menţionată, cu referire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit căruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs încheierile pronunţate în cursul judecării în fond sau, după caz, în apel a cauzei penale.
În prezenta cauză, recursurile exercitate de inculpaţi vizează o încheiere prin care instanţa de recurs a menţinut starea de arest preventiv a acestora şi care, prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 141 C. proc. pen., nu poate fi atacată cu recurs în mod separat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii D.I., C.I.G. şi B.D. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 244/2/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii D.I., C.I.G. şi B.D. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 244/2/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2918/2010. Penal → |
|---|
