ICCJ. Decizia nr. 574/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 574/2010
Dosar nr. 1083/46/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarul F.I., deţinut în Penitenciarul Colibaşi s-a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarilor de penitenciar S.E. şi I.C., medici la Spitalul Penitenciar Colibaşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât prin consultaţii şi evaluări medicale i-au pus diagnostice greşite.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin ordonanţa nr. 121/P/2008 din 2 iulie 2008 a dispus în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de comisar S.E., medic specialist diabetolog în cadrul Spitalului Penitenciar Colibaşi şi în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. c) din acelaşi cod, faţă de comisar I.C. medic specialist medicină generală, în cadrul aceluiaşi spital.
S-a reţinut în baza actelor premergătoare efectuate că medicul S.E. l-a diagnosticat iniţial pe petiţionar ca având diabet zaharat de tip II şi că urmare a scăderii valorilor glicemiei înspre limite normale, a fost reconsiderat diagnosticul într-unul de tulburare de glicoreglare.
Privitor la medicul specialist I.C., petentul a precizat că nu solicită efectuarea de cercetări.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionarul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 575/II/2/2009 din 30 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă şi că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul F.I. s-a adresat Curţii de Apel Piteşti, susţinând că ordonanţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât prin diagnosticele stabilite, i-au fost produse vătămări imputabile medicilor reclamaţi.
Prin sentinţa penală nr. 113.F din 17 noiembrie 2004, instanţa sesizată a respins plângerea ca nefondată, reţinând că petiţionarul chiar a renunţat la acea plângere şi a cerut să se ia act de retragerea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul F.I. care a solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea „reanchetării".
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimate este întemeiată, neexistând date sau indicii în sensul că acestea, în exerciţiul şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, ar fi produs recurentului vătămări din cele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Actele premergătoare efectuatre au afirmat că recurentul petiţionar a fost supus unor examinări şi pe baza datelor clinice şi a examenelor de laborator s-a constatat iniţial că prezintă diagnosticul de „diabet zaharat tip II" ca într-un final, valorile glicemiei scăzând, să fie reconsiderat diagnosticul într-unul de „tulburare de glicoreglare".
Ca atare, fapta imputată medicului specialist diabetolog S.E., comisar în cadrul Spitalului Penitenciar Colibaşi nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Privitor la medicul de medicină generală I.C., comisar la acelaşi penitenciar, petiţionarul nu a solicitat efectuarea de cercetări.
Întrucât soluţia procurorului de netrimitere în judecată a persoanelor reclamate a fost în mod justificat menţinută, criticile din recurs, în sensul că s-ar impune casarea hotărârii primei instanţe, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror, nu pot fi primite.
De altfel, la prima instanţă, petiţionarul a susţinut că înţelege să renunţe la plângere şi să se ia act act de retragere, poziţia sa fiind luată în considerare de prima instanţă, care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.I. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 579/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
