ICCJ. Decizia nr. 539/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.539/2010
Dosar nr. 9833/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 14 decembrie 2009, a fost înregistrată, sub nr. 9833/1/2009, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei penale nr. 4130 din 10 decembrie 2009 a acestei Înalte Curţi, secţia penală, (pronunţată în dosarul nr. 1984 / 30 / 2008).
În motivarea orală a cererii de contestaţie în anulare, apărătorul ales al contestatorului a indicat ca temei de drept prevederile art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen., susţinând că inculpatul nu a avut cunoştinţă de termenul la care era fixată judecata recursului său, deoarece nu a fost legal citat, circumstanţe în care dezbaterea recursului a avut loc în lipsa sa întrucât nici nu a fost ascultat, iar ascultarea sa era obligatorie.
Contestaţia în anulare de fată este inadamisibilă.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Examinând cu precădere, în condiţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., fără citarea contestatorului, contestaţia în anulare de faţă, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă în principiu.
Din actele dosarului rezultă că pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2009, dată la care au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost legal citat, atât la adresa de domiciliu cât şi prin afişarea la uşa Consiliului Local Timişoara şi la uşa instanţei, iar potrivit încheierii de şedinţă din acea data, „apărătorul a depus la dosarul cauzei un înscris ce provine de la recurentul inculpat şi din care rezultă că acesta are cunoştinţă despre cauza de faţă „.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei penale nr. 130 din 10 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1984/30/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
