ICCJ. Decizia nr. 550/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.550/2010
Dosar nr. 1171/1/2010
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 286/54/2010 a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cauză, deşi sunt îndeplinite condiţiile pozitive privind liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea din prezenta cauză îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., întrucât există date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere discuţiile purtate de aceasta cu inculpatul M.I. precum şi cu unii din martori, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv, declaraţiile inculpaţilor declaraţiile martorilor şi procesele verbale privind redarea unor convorbiri între inculpată şi denunţător.
Totodată, instanţa a apreciat că cererea este şi neîntemeiată întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, probele administrate în cauză justificând presupunerea că inculpata a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată şi că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică avându-se în vedere natura şi gravitatea faptei presupusă a fi săvârşită de inculpată.
Împotriva acestei încheieri inculpata a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea acesteia şi, pe fond, în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum aceasta a fost formulată, apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. şi că inculpata nu va putea influenţa în nici un fel buna desfăşurare a procesului.
Recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata F.N.S. a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în fapt, că, la 18 decembrie 2009 a pretins de la martorul denunţător S.G. suma de 10.000 Euro din care 7.000 Euro pentru a-i remite magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Craiova şi din cadrul Tribunalului Dolj spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar şi, ulterior să pronunţe o hotărârea favorabilă denunţătorului în cauza în care era judecat.
Măsura arestării preventive a fost luată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 9 ianuarie 2010, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dispoziţia instanţei de fond, de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar şi de a menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, avându-se în vedere că există date că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului şi că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat şi justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, avându-se în vedere importanţa relaţiilor sociale încălcate, natura şi gravitatea faptei, şi, nu în ultimul rând, faptul că infracţiunea pentru care este cercetată este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Recursul declarat învederându-se, aşadar nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva încheierii din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 286/54/2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 84/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
