ICCJ. Decizia nr. 546/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 546/2010
Dosar nr. 729/64/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, numita O.C. a solicitat cercetarea numitului H.D. aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) şi uz de fals ( art. 291 C. pen.), constând în aceea că sus-numitul ar fi contrafăcut semnătura defunctei C.O. de pe contractul de întreţinere autentificat la Biroul Notarului Public M.C.P. sub nr. 1462 din 22 iunie 2005 şi ulterior ar fi folosit acest înscris în calitate de dobânditor.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov , apreciind că se impune efectuarea de cercetări şi faţă de notarul public M.C.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)).
Prin Rezoluţia nr. 24/P/2009 din 18 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii:
- M.C.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP));
- H.D. aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) şi uz de fals (art. 291 C. pen.).
Din cercetările efectuate a rezultat următoarea situaţie de fapt.
În cursul anului 2005, defuncta O.C. a hotărât împreună cu nepotul său H.D. să încheie un contract de întreţinere având ca obiect nuda proprietate asupra apartamentului situat în Braşov, şi respectiv asigurarea întreţinerii transmiţătoarei până la decesul acesteia. Pentru autentificarea actului respectiv au apelat la notarul public M.C.P., care după ce a verificat identitatea părţilor, documentaţia precum şi prezenta martorilor B.C. şi S.E. a autentificat prezentul act.
S-a reţinut că faptele reclamate nu există, din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică nr. 184021 din 30 iulie 2009 rezultând că semnăturile de la rubricile transmiţătoare din cele 2 exemplare ale contractului de întreţinere puse la dispoziţia expertului au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnăturile neliterare pe numele C.O.
Împotriva sus-identificatei rezoluţii petiţionara a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 743/II/2/2009 din 18 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Ca urmare, nemulţumit, petiţionara s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 103/ S din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că faptele reclamate nu există, că defuncta O.C. s-a prezentat în faţa notarului public M.C.P. şi a semnat personal contractul o de întreţinere autentificat sub nr. 1462 din 22 iunie 2005.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionara O.C. a declarat recursul de fată.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate în scris (f.2-5) precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii M.C.P. şi H.D. - soluţie adoptată prin Rezoluţia nr. 24/P/2009, din 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi confirmată atât prin Rezoluţia nr. 743/II/2/ 2009 din 18 septembrie 2009 a Procurorului General al aceluiaşi Parchet cât şi de prima instanţă, este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor prevăzute art. 246, art. 289, art. 288 alin. (1) şi de art. 291 C. pen., infracţiunii ce ar fi fost săvârşite de aceştia.
Nemulţumirea petentei cu privire la faptul că mama sa a înstrăinat un apartamentul , reducându-se astfel masa succesorală sperată de moştenitori, nu poate implica răspunderea penală a notarului public şi a numitului H.D. atâta timp cât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu s-au putut contura indicii sau date certe privind săvârşirea faptelor sesizate.
Aşa cum s-a arătat, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică a rezultat că cele două semnături de la rubricile transmiţătoare din cele două exemplare ale contractului de întreţinere au fost executate de aceeaşi persoană, că respectivul contract a respectat condiţiile de formă şi fond, că, cauza contractului a fost licită şi morală nefiind prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri, O.C. avea discernământ nealterat iar consimţământul a fost valabil exprimat.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă , desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara O.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara O.C. împotriva sentinţei penale nr. 103/S din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
