ICCJ. Decizia nr. 686/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 686/2010
Dosar nr.1518/1/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 225/57/2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a amânat soluţionarea cauzei la data de 23 februarie 2010, ora 10, punând în vedere reprezentantului parchetului să depună la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate G.S., precum şi traducerea mandatului.
A admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în temeiul dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea preventivă a persoanei solicitate G.S. pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 19 februarie 2010 până la data de 23 februarie 2010, emiţând mandatul de arestare preventivă nr. 4/2010 din aceiaşi dată.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sesizarea înregistrată sub nr. 225/57/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile faţă de persoana solicitată G.S., în vederea executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile maghiare la data de 21 decembrie 2009, aceasta fiind cercetată în Ungaria pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri prevăzute de art. 310 alin. (1), (2), (3), (55) şi art. 274 (1) c) C. pen. maghiar, fapte constând în aceea că în cursul anului 2002 împreună cu numita P.(R.)M. ar fi ajutat alte persoane acuzate de comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală să se sustragă de la plata unor taxe către statul maghiar prin cumpărarea unor societăţi comerciale cu sediul în Ungaria, societăţi având datorii la statul maghiar şi că ar fi falsificat în acest scop anumite înscrisuri.
A mai constatat că a fost înaintată Curţii semnalarea transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, cu nr. 1804771/10/CMD/NEC din 17 februarie 2010 prin care se solicita declanşarea procedurilor prev. de art. 883 şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi a arestării persoanei solicitate G.S. în vederea transmiterii de către autoritatea judiciară emitentă - Tribunalul Municipal Kecskemet - Ungaria a mandatului european de arestare cu nr. 2.B.710/2009, din 21 decembrie 2009.
Raportat la poziţia inconstantă a persoanei solicitate şi la refuzul său de a fi predat autorităţilor judiciare maghiare, Curtea a apreciat că o garanţie în plus în vederea derulării optime a procedurilor prevăzute de art. 90 din Legea nr. 302/2004 o constituie arestarea acesteia pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 19 februarie 2010 până la data de 23 februarie 2010.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată G.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că doreşte să fie judecat în stare de libertate, apărătorul desemnat din oficiu, învederând Înaltei Curţi că la dosarul cauzei nu există niciun mandat european de arestare emis pe numele acestuia, ci doar sunt simple supoziţii şi afirmaţii ale instituţiilor autorităţilor din Ungaria astfel că nu se justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1), constată că recursul formulat de persoana solicitată este nefondat.
Prin adresa 1804771/10/CMD/NEC, emisă de către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol comunică Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia că Biroul Central Naţional Interpol Budapesta a dispus urmărirea internaţională a numitului G.S., împotriva acestuia fiind emis mandat european de arestare pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi falsificare de documente, arătând totodată că se impune aplicarea procedurii de urgenţă prev. de art. 883 din Legea nr. 302/2004 şi emiterea unei ordonanţe de reţinere pe 24 de ore.
Din informaţiile juridice expuse de autorităţile din Ungaria, respectiv ofiţerul responsabil cu soluţionarea situaţiei depuse la dosarul cauzei, rezultă că, în prezent, G.S. este învinuit pentru săvârşirea în anul 2002 a infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în documente, infracţiuni prevăzute de art. 310 alin. (1), (2), (3), (55) şi art. 274(1) c) C. pen. maghiar, emiţându-se mandatul european de arestare nr. 2.B.710/2009 din data de 21 decembrie 2009, Kecskemet, Ungaria, Tribunalul municipal Kecskemet.
Faţă de o asemenea situaţie, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigenţelor art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecţie împotriva atingerilor arbitrare aduse libertăţii, în scopul reducerii riscului arbitrariului şi al preeminenţei dreptului, precum şi cu privire la existenţa şi persistenţa unor indicii serioase cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, precum şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi dacă justifică, în sine, o detenţie îndelungată.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că persoana solicitată G.S. este urmărită internaţional în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul municipal Kecskemet, Kecskemet, Ungaria, nr. 2.B.710/2009 din data de 21 decembrie 2009, mandat care nu a fost ataşat până la acest moment la dosarul cauzei, dar rezultă din informaţiile juridice primite de la autorităţile din Ungaria că acesta există, persoana solicitată fiind învinuită pentru comiterea în anul 2002 a infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în documente, infracţiuni prevăzute de art. 310 alin. (1), (2), (3), (55) şi art. 274(1) c) C. pen. al Republicii Ungaria, pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind închisoarea de 5 ani.
La data de 19 februarie 2010, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia a fost înregistrată sesizarea nr. 1196/II/5/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind anexată sesizarea nr 1804771/10/CMD/NEC formulată de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, privind darea în urmărire internaţională a cetăţeanului român G.S., pe numele căruia autorităţile judiciare ungare au emis la data de 21 decembrie 2009 un mandat european de arestare.
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior, precum şi din economia celorlalte dispoziţii din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existenţa faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deţinerii provizorii exced analizei impuse de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 - la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată şi a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Cât priveşte respectarea dispoziţiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea internă.
Nu există, însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport cu circumstanţele fiecărui caz în parte.
În atare condiţii, existând un mandat european de arestare, se impunea ca instanţa de fond să se conformeze dispoziţiilor art. 883, art. 89, art. 90 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 şi să fixeze un termen în condiţiile în care aprecia că informaţiile sunt insuficiente pentru luarea unei hotărâri privind predarea persoanei solicitate.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană solicitată G.S.. în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.S. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 225/57/2010.
Suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive... | ICCJ. Decizia nr. 720/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
