ICCJ. Decizia nr. 747/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 747/2010
Dosar nr.1623/1/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1621/2/2010, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.C., domiciliat în municipiul Bucureşti, str. I., pe o durată de 5 zile, cu începere de la de la 23 februarie 2010 până la 27 februarie 2010, inclusiv.
S-a fixat termen la data de 26 februarie 2010, ora 9,00 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. 630/II-5/2009 din 23 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 2 T 76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual 3 Praga faţă de cetăţeanul român V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi obstrucţionare a unui document oficial/ordin judecătoresc prev. de parag. 247 C. pen. ceh.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la 23 februarie 2010 ora 04,00 până la data de 24 februarie 2010 ora 04,00.
A fost ataşată lucrarea cu nr. 630/II-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce conţine semnalarea transmisă prin fax de Biroul Interpol în limba engleză şi traducerea în limba română, sesizarea Biroului Naţional Interpol din România, Ordonanţa de reţinere nr. 7 din 23 februarie 2010, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, fotocopiile cărţii de identitate şi a paşaportului persoanei solicitate. În adresa de sesizare a instanţei s-a precizat de către procuror că s-a solicitat Biroului Naţional Interpol să ia măsuri în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română.
Faţă de cele reţinute, s-a constatat că este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă pe baza semnalării transmise de Interpol, procedură prev. de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 23 februarie 2010, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol, şi care a relatat că are cunoştinţă despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare.
În fapt, s-a reţinut că la data de 09 aprilie 2006, cetăţeanul român V.C. (care stătea ilegal în Republica Cehă de unde fusese expulzat la 21 mai 2005), împreună cu alte două persoane, tot cetăţeni români, au furat în grup organizat, portofelul cu bani şi documentele personale ale unui cetăţean german care se afla în faţa stadionului Victoria din Praga 3 - Zizkov, autorii fiind observaţi şi prinşi de o echipă specială a poliţiei. De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată V.C. a evadat de la Secţia 3 Poliţie din Praga la data de 09 aprilie 2006.
Având în vedere natura şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, dar şi temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, recurenta-persoană solicitată a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi punerea sa în stare de libertate.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din economia dispoziţiilor art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, în caz de urgenţă, poate fi luată măsura reţinerii, pe baza semnalării transmisă prin Interpol, iar, conform art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă persoana solicitată a fost reţinută conform art. 883, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
În prezenta cauză instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiile legale menţionate, constatând îndeplinite condiţiile pentru arestarea persoanei solicitate, în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1621/2/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1621/2/2010.
Obligă recurenta-persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 779/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
