ICCJ. Decizia nr. 806/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 806/2010
Dosar nr. 10394/2/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 357/ F din 03 decembrie 2009, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC D.S. SRL Bucureşti, împotriva rezoluţiei procurorului, nr. 1687/II-2/2008 dată în Dosarul nr. 358/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinând soluţiile atacate.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 24 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.G., inspector şi de M.F., comisar, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., al infracţiunii prev. de art. 246 din acelaşi cod, al infracţiunii prev. de art. 264 şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), petenta SC D.S. SRL Bucureşti, societate care a denunţat că s-ar fi comis nereguli ce au prejudiciat Compania I.C., nu avea calitatea să participe la efectuarea raportului de expertiză contabilă dispus în Dosarul nr. 203/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, devenit nr. 6627/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, astfel că necitarea ei şi întocmirea referatului cu propunere de netrimitere în judecată nu constituie, în sarcina intimaţilor, săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În cursul actelor de cercetare penală, Compania I.C., a fost reprezentată de administrator special, mandatat de M.C.C., respectiv SC M.C. SA.
Totodată, necomunicarea referatului întocmit de lucrătorii de poliţie, cu propunerea de netrimitere în judecată nu este o obligaţie care să atragă răspunderea lor penală.
Împotriva sentinţei, petenta, prin mandatar, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente de genul „lipsă de interes în acordarea unei hotărâri juste şi legale, la primul termen de judecată instanţa s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., la cel de-al 2-lea termen, în încheiere, instanţa a decis repartizarea dosarului în mod aleatoriu la o altă instanţă, la cel de-al 3-lea termen de judecată, din 19 noiembrie 2009, instanţa s-a aflat din nou în stare de incompatibilitate, făcând cerere de abţinere, instanţa a încălcat iar prevederile art. 6 din C.E.D.O., dorinţa sa, în subsidiar, fiind de întârziere şi tergiversare a soluţionării competente şi legale a dosarului, M.F. şi G.G. au fost susţinuţi ridicol de procuror, acesta a manipulat instanţa, persoane din fosta şi actuala conducere a Companiei I.C. SA sunt urmărite penal de ani de zile şi nu au fost aduse în faţa instanţei pentru fapte comise pedepsite de art. 2481 C. pen. (filele 2, 3 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, se reţine că SC D.S. SRL Bucureşti, prin mandatar, a cerut efectuarea de cercetări faţă de subcomisarul M.F. şi ulterior, faţă de G.G., inspector, ambii din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Serviciul de Investigare a Fraudelor în legătură cu modul de instrumentare a Dosarului nr. 203/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Dosarul nr. 6622/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru că nu au respectat dispoziţiile procedurale privind dispunerea şi efectuarea unei expertize contabile, astfel ei favorizând persoanele cercetate, iar propunerea lor, de neîncepere a urmăririi penale, nu le-a fost comunicată.
Iniţial, la 13 ianuarie 2006, petenta sesizase că reprezentanţii Companiei I.C., cu prilejul unor licitaţii ce au avut ca obiect active, au comis mai multe infracţiuni şi astfel au prejudiciat compania cu importante sume de bani.
La 19 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai multe persoane din conducerea companiei, competenţa de urmărire aparţinând Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, cercetarea penală fiind efectuată de cei doi intimaţi.
Procurorul, prin rezoluţia din 24 septembrie 2008, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 19 lit. d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) din acelaşi cod şi art. 4 din Legea nr. 281/2003, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul M.F. şi de inspectorul G.G., sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1), (2), art. 246, art. 2481, art. 264, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de instigare la aceste infracţiuni prev. de art. 25 raportat la art. 323 alin. (1), (2), art. 246, art. 2481, art. 264, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petenta, prin mandatar, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, în baza dispoziţiilor art. 278 din C. proc. pen. a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1687/II-2/2008.
În raport cu actele dosarului, se constată că rezoluţia procurorului este legală.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiţii: - existenţa acelui minim de date ce ar permite organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit o infracţiune, în acest caz informaţiile putând fi deţinute direct din sesizare, fie din actele premergătoare efectuate; a doua condiţie rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă din inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prev.de art. 10 din C. proc. pen., intervenţia lui rezultând fie din actele cu care a fost sesizat, fie din actele premergătoare, şi aceasta poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmării penale.
În cauză, se constată că din actele premergătoare, a rezultat soluţia neîncepererii urmării penale, art. 10 lit. d) C. proc. pen. prevăzând „nu sunt întrunite elementele constitutive".
În altă ordine de idei, motivele considerate a fi de recurs, astfel cum s-a detaliat nu se regăsesc în sentinţa atacată, judecătorul fondului, care soluţionase plângerea petentei în Dosarul nr. 6583/2/2008 a formulat declaraţie de abţinere, aceasta a fost admisă, cu consecinţa desemnării, aleatoriu, a unui alt magistrat. Celelalte susţineri sunt proprii convingerii petentei şi nu formează caz de casare a sentinţei.
Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat urmează să fie respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC D.S. SRL Bucureşti prin mandatar Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva sentinţei penale nr. 357/F din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4164/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4165/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
