ICCJ. Decizia nr. 829/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.829/2010
Dosar nr. 572/32/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 178 din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul A.V. împotriva Rezoluţiei nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionarul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 316/P din 30 iunie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public A.G., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen., întrucât faptele nu există şi a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Pentru a se dispune această soluţie s-a reţinut faptul că persoana vătămată A.V. din Buhuşi a formulat plângere penală, solicitând a se efectua cercetări faţă de A.G. - notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 290 C. pen., susţinând că, cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 418 din 22 februarie 1999 a falsificat datele privitor la vecinătăţi. In fapt, a afirmat că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 a comasat două suprafeţe de teren, respectiv parcela 481/3 şi 481/4, astfel că la Est a înscris ca vecin pe S.E. şi la Vest - A.D. Realitatea fiind conformă contractului de vânzare-cumpărare nr. 977/1997, respectiv la Est -A.D., iar la Vest - E.S.
Verificând aspectele sesizate s-au reţinut următoarele.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/1997, autentificat de notar public A.G., T.V. a vândut lui L.M. 3600 mp teren arabil compus din 2 sole şi parcele ce formează un singur trup, astfel: -1800 mp sola 24 - 481/4 N - ( spaţiu verde) ; S - Cale ferată ; E - A.D. ; V - E.S.. - 1800 mp sola 24 - 481/3 N - ( spaţiu verde); S - Cale ferată ; E - S.E.; V - S.N.; - prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 autentificat tot de notar public A.G., L.M. a vândut lui B.D. 3600 mp suprafaţă ce se compune din 1800 mp sola 24 parcela 481/4 şi 1800 mp sola 24 - parcela 481/3, ambele constituind un singur trup ce are ca vecini la : N - ( spaţiu verde); S- cale ferată ; E -S.E. ; V - A.D.
Persoana vătămată A.V. a susţinut că notarul public a înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999, ca vecin la Est - S.E. şi la Vest - A.D., ceea ce nu corespunde realităţii. În fapt, aşa cum este înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/1997 vecinătăţile sunt: la Est - A.D.; Vest - E.S.
Notarul public A.G. a precizat în nota scrisă depusă la dosar, faptul că a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 pe baza schiţei întocmită de persoana autorizată A.D., avizată de Consiliul Local al Oraşului Buhuşi.
Din analiza actelor existente la dosar, a rezultat că notarul public nu a comis faptele penale pentru care a fost reclamat, nu a alterat în nici un mod situaţia faptică a terenului, nu a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Având în vedere infracţiunile pentru care s-au efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale, care sunt pedepsite cu 5 ani închisoare iar faptele reclamate au fost săvârşite în 1999, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale potrivit art. 122 lit. d) C. pen.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul A.V. a formulat plângere care prin Rezoluţia nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată pentru aceleaşi considerente.
În temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată solicitând trimiterea în judecată a notarului public.
Instanţa analizând actele dosarului a constatat că petiţionarul a formulat plângere penală împotriva notarului public A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen. Pedeapsa cea mai mare pentru săvârşirea acestor aceste infracţiuni este de 5 ani.
Conform prevederilor art. 122 lit. d) C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depăşeşte 5 ani. În cauza de faţă, contractul pretins a fi fost falsificat s-a încheiat în anul 1999, fiind demult depăşit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Faţă de aceste aspecte, instanţa a considerat că soluţia pronunţată de organele de urmărire penală este legală şi în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul A.V. împotriva Rezoluţiei nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul A.V.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiţionar a reiterat motivele din plângerea iniţială, solicitând casarea sentinţei recurate şi desfiinţarea tuturor rezoluţiilor, lăsând la aprecierea instanţei a hotărî cu privire la falsurile săvârşite de notarul public G.A.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Criticile recurentului petent reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, în mod corect prin rezoluţia contestată cât şi prin sentinţa recurată s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, cu privire la infracţiunile reclamate de petiţionarul A.V. pretins a fi fost săvârşite de intimatul notar public A.G., respectiv art. 288, art. 289 şi art. 290 C. pen.
Pedeapsa cea mai mare pentru săvârşirea acestor infracţiuni este de 5 ani.
Înalta Curte, a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen., dispoziţii care prevăd că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.V. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1603/2010. Penal → |
|---|
