ICCJ. Decizia nr. 910/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 910/2010

Dosar nr. 1915/1/2010

Şedinţa publică din 9 martie 2010

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 18 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 44797/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre alte măsuri, a dispus, în temeiul art. 300² C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor I.M. (fiul lui I. şi A.), Z.I. (fiul lui C. şi A.), G.D. (fiul lui M. şi F.), R.C. (fiul lui D. şi M.) şi M.C. (fiul lui N. şi E.).

Pentru a dispune astfel, instanţa, în esenţă, a reţinut că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive şi nu au intervenit împrejurări noi care să impună schimbarea acestei stări, în condiţiile în care în cauză sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar menţinerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii I.M., Z.I., G.D., R.C. şi M.C., solicitând judecarea lor în stare de libertate în raport de faptul că sunt nevinovaţi, neexistând probe de vinovăţie împotriva lor, iar, pe de altă parte, menţinerea stării de arest încalcă prevederile C.E.D.O. privind durata rezonabilă a acestei măsuri excepţionale.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele invocate de inculpaţi, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţia pronunţată în cauză fiind legală şi temeinică.

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, reţinându-se că inculpatul I.M. în perioada 2007-2008 a deţinut fără drept în vederea vânzării, a participat la operaţiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a vândut importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite cu mai multe persoane, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, Z.I., G.D., R.C. şi M.C., grup pe care l-a iniţiat şi constituit. La datele de 1 martie 2007 şi 14 aprilie 2008, inculpatul a deţinut fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea şi a vândut colaboratorului C.A. – nume de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacţiile efectuându-se pe raza Sectorului 4, zona Stadionului R. şi în zona Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct şi inculpaţii R.C., Z.I. şi G.D.

S-a mai reţinut că inculpatul I.M. zis M., în cursul anului 2007 a procurat un autoturism de lux marca J.G.C., cu bani obţinuţi în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri, respectiv iniţiere, constituire şi sprijinire a activităţii unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave. Autoturismul a fost înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului R.C. zis R., cu scopul de a crea aparenţă de legalitate a provenienţei sumei ce constituia preţul acestui bun şi a ascunde adevăratul proprietar.

Inculpatul a achiziţionat imobilul situat în Bucureşti, sector 3, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1304 din 16 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august 2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, aceşti bani au fost obţinuţi prin săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.

În perioada 2007-2008, s-a mai reţinut că inculpatul I.M. a iniţiat, constituit şi sprijinit activitatea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc şi spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.

Totodată, instanţa de fond a fost sesizată cu faptele săvârşite de inculpatul M.C. care, constau în aceea că în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, împreună cu inculpaţii M.C.S. zis C., P.M. zis M.B., C.V., I.N. şi alţii, a deţinut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea şi a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante cantităţi de cocaină şi comprimate MOMA – ecstasy (droguri de mare risc), introduse ilicit în România, fiind aduse în Spania şi Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului acoperit I.V. – nume de cod, cantitatea totală de 10 grame cocaină, cu preţul de 110 euro/gram, tranzacţii realizate la datele de 23 iunie 2006 şi 28 iunie 2008 pe raza Municipiului Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 1024/ F din 13 noiembrie 2009 – Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit e droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea şi anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.M.

II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea şi anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I.

III. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea şi anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.D.

VI. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea şi anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.C.

VI. În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus arestarea preventivă de la 18 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii I.M., G.D., Z.I., M.C. şi R.C. ş.a., fază procesuală în care, după cum s-a menţionat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor, în temeiul art. 300² C. proc. pen. cu referire la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziţii legale, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune menţinerea arestării preventive.

În cauză, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a celor cinci inculpaţi la 1 octombrie 2008, l-a constituit art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că şi în prezent se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a recurenţilor inculpaţi.

Înalta Curte apreciază că aceste temeiuri continuă să existe şi în prezent, având în vedere regimul sancţionator stabilit de lege pentru infracţiunile presupus săvârşite de recurenţi, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura şi gravitarea faptelor, din modalitatea în care s-a reţinut de tribunal că ar fi fost comise, precum şi din datele care caracterizează persoana inculpaţilor.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere şi practica C.E.D.O., conform căreia gravitatea unei infracţiuni poate determina instanţa să dispună şi să menţină arestarea pentru împiedicarea de noi infracţiuni, dacă circumstanţele cauzei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului fac ca riscul săvârşirii unei noi infracţiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată (cauza L. c. Franţei).

De asemenea, Înalta Curte în menţinerea soluţiei curţii de apel, are în vedere şi dispoziţiile art. 5 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, doar dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

Nu în ultimul rând, se constată că sunt îndeplinite şi cerinţele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenţei probelor de natură să contureze presupunerea participării recurenţilor la săvârşirea faptelor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi, în primă instanţă.

Se constată că inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 5² C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile că recurenţii ar fi săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, deoarece nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei (determinată de numărul mare de inculpaţi angrenaţi în presupusa activitate infracţională, precum şi de actele procesuale şi procedurale îndeplinite până în prezent), precum şi faptul că, în cauză, a fost pronunţată o hotărâre de condamnare pronunţată de tribunal.

Cum, în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puţin restrictivă de libertate, şi, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor presupus săvârşite de inculpaţi, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M., G.D., Z.I., M.C. şi R.C. împotriva încheierii din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 44797/3/2008 (16/2010).

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 martie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4255/2010. Penal. Cerere de contopire a...		ICCJ. Decizia nr. 911/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... →

ICCJ. Decizia nr. 910/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 910/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs