ICCJ. Decizia nr. 963/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 963/2010
Dosar nr. 2119/1/2010
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, având pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul C.E. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1154/2009 a Tribunalului Bucureşti, a dispus, în baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că în ce-l priveşte pe inculpatul C.E. sunt îndeplinite condiţiile prevederilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice şi probe care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa.
S-a mai motivat că sunt întrunite şi condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta penală este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
S-au avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinute, cantitatea mare de droguri traficată, amploarea fenomenului infracţional, perseverenţa inculpatului în comiterea de infracţiuni, acesta fiind recidivist.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul C.E. care, în esenţă, a cerut casarea acesteia şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, instanţa care a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a verificat în termen legal temeinicia arestării preventive şi a constatat că în cauză există indicii şi probe referitoare la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea observă că în acest sens este şi hotărârea fondului prin care, în baza probelor existente în cauză, l-a condamnat pe inculpat.
Faţă de împrejurările în care a comis fapta, având în vedere că este recidivist, în mod corect a apreciat că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri care s-a reţinut în sarcina sa fiind mai mare de 4 ani.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 32682/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3294/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3298/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
