ICCJ. Decizia nr. 990/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 990/2010
Dosar nr. 2204/1/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul R.Ş., împotriva sentinţei penale nr. 48 din 19 noiembrie 2009, a menţinut starea de arest preventiv faţă de inculpat, în baza art. 3002 C. proc. pen., rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
S-a constatat că din probatoriul administrat, până în prezent există suficiente temeiuri din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva încheierii inculpatul a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât are şase copii minori, iar situaţia familiei sale este precară.
Recursul este nefondat.
Curtea a apreciat corect că, în cauză nu au dispărut temeiurile ce au impus luarea, prelungirea şi menţinerea stării de arest preventiv, întrucât faptele imputate şi pentru care a fost condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, prezintă pericol, concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite astfel condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., ce au impus-o.
Împrejurările invocate de inculpatul recurent nu pot constitui, prin ele însele, motive care să determine concluzia că temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive au dispărut, având în vedere că faptele reţinute – racolarea unor persoane minore şi majore - şi apoi obligarea acestora să se prostitueze în Italia – sunt periculoase şi cu rezonanţă în opinia publică.
În consecinţă, în mod corect s-a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi art. 3002 C. proc. pen., constatându-se că se menţin disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., ce impun în continuare menţinerea stării de arest.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Ş. împotriva încheierii din 8 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 5442/63/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3301/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3302/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
