ICCJ. Decizia nr. 957/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 957/2010
Dosar nr. 9398/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 30 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea formulată de petiţionarul B.C. prin care acesta „contestă" Decizia nr. 3215 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, considerând-o „un abuz".
În motivarea cererii sale, petiţionarul arată că nu a fost citat, nu a fost audiat în cauză.
La termenul din 12 martie 2010, petiţionarul a precizat că obiectul cererii sale nu îl constituie contestaţia în anulare, ci recursul pe care a înţeles că îl formuleze împotriva Deciziei nr. 3215 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3215 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6775/1/2009 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 1697 din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Recursul declarat împotriva unei astfel de decizii este inadmisibil.
Din analiza dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen. care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare rezultă că, în ipoteza soluţionării contestaţiei întemeiată pe art. 386 lit. a), c), e) C. proc. pen., instanţa pronunţă întotdeauna o decizie, ce nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului.
Numai în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., respectiv atunci când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, instanţa se pronunţă prin decizie sau, după caz, prin sentinţă, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie fiind supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului.
Or, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins recursul declarat de petiţionar ce viza o hotărâre pronunţată în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., prin care s-a menţinut soluţia de netrimitere în judecată.
În această situaţie, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, astfel că în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 3215 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6775/1/2009.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2010. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 3288/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
