ICCJ. Decizia nr. 1819/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1819/2010
Dosar nr. 5736/1/2010
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, în Dosarul său nr. 55/P/2010, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul militar general de brigadă magistrat I.V., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 din acelaşi cod, fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208, art. 209 din acelaşi cod, precum şi infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen.
A.I. şi-a motivat plângerea pe considerente de genul: „… magistratul, prin rezoluţia adoptată la 03 martie 2010 pentru cauza Dosarului nr. 113/II/2010 al Secţiei Parchetelor Militare esclude actele probatorii, inserează o mulţime de falsuri intelectuale în motivarea soluţiei, tocmai pentru a justifica respingerea plângerii formulate în decizia nr. 2/P/2010, acelaşi procuror militar refuză să valorifice unul din actele probatorii ale furtului calificat dovedit prin situaţia de lucru reţea gaze naturale str. Vasile Goldiş, având nr. 797 din 7 iulie 1999, ataşată la plângerea din 22 februarie 2010, astfel devine complice la furt calificat”.
Acelaşi petent, ca despăgubire pentru „abuzuri”, cere daune de 1 milion de euro.
Verificând plângerea prin studierea celor susţinute cât şi prin examinarea înscrisurilor depuse, la acestea adăugându-se, susţine organul judiciar, lucrări cu caracter asemănător sau identic, petentul iniţiindu-le de-a lungul anilor împotriva judecătorilor şi procurorilor care au soluţionat sesizări, s-a constatat că Dosarul nr. 55/P/2010 s-a format urmare acelei plângeri, dar care este precedată de dosarul nr. 85/P/2009, nr. 69/P/2009, nr. 60/P/2009, nr. 21/P/2009, nr. 8/P/2009, nr. 9/P/2009, nr. 17/P/2008, nr. 18/P/2008, nr. 30/P/2009, nr. 22/P/2007, o asemănare până la identitate având o lucrare ce a făcut obiectul rezoluţiei nr. 79/VIII/1 din 27 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul Militar I.V., în calitate de şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionase, de-a lungul timpului, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. plângerile aceluiaşi petent împotriva soluţiilor dispuse de procurorii secţiei respective, exemplu lucrarea nr. 113/II/2010 din 03 martie 2010, în aceasta dispunând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Referitor încheierii nr. 63 din 05 mai 2003 la care trimisese petentul, aceasta fusese pronunţată de Completul de 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, obiectul formându-l cererea petiţionarului de revizuire a deciziei nr. 106 din 07 octombrie 2002 a instanţei supreme, prin hotărâre dispunându-se trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc. pen., acestea s-au realizat, prin sentinţa penală nr. 128 din 8 octombrie 2003 Tribunalul Militar Timişoara respingând cererea de revizuire.
Ca atare, nu se regăseşte vreun element constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 271 C. pen.
Plângerea petentului, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 18 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în lucrarea nr. 1119/C/2010.
Ulterior, respectiv la 28 iunie 2010, sub nr. 21655 s-a înregistrat plângerea formulată de A.I. în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 (1) C. proc. pen., petentul motivând-o pe considerente de genul: „.. la cercetarea plângerii se exclud datele probatorii şi se adoptă soluţie cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, prin falsurile intelectuale se protejează infracţiunile comise de parchete şi instanţe care au refuzat revizuirea cauzei, decizia nr. 01 din decizia nr. 199/2003 al Curţii Militare de Apel Bucureşti a fost pronunţată cu procedură neîndeplinită…”.
Plângerea nu este fondată.
Este de amintit că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Ca atare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, se constată că rezoluţia din 01 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, este legală şi temeinică.
Pentru a se începe urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiţii, prima necesitând existenţa unui minim de date ce ar permite organului de urmărire penală să considere că s-a comis o infracţiune, acestea derivând din sesizare sau din actele desfăşurate de procuror ulterior, iar a doua rezultă din dispoziţiile art. 228 C. proc. pen., respectiv să nu se constate cazuri de împiedicare dintre cele prevăzute în art. 10 din acelaşi cod, intervenţia lui rezultând, de asemenea, din sesizare sau din acte efectuate pentru verificarea plângerii.
În cauză, organul de urmărire penală a considerat că nici una din pretinsele infracţiuni, nu există.
Petentul şi-a motivat plângerea atât în ce priveşte sesizarea organului de urmărire penală, cât şi la instanţă, pe considerente generice, utilizând o terminologie fără acoperire în fapte sau probe, pe diferite hotărâri pronunţate anterior în cauze promovate în justiţie, dar care nu conţin decât rezolvări factuale ale unor alte cereri, astfel că rezoluţia atacată, astfel cum s-a mai detaliat, în mod legal şi temeinic s-a fundamentat pe analiza atât a sesizării, cât şi pe documentaţia rezultată din susţinerile petentului.
Neexistând nici un element concret de a se proba că procurorul I.V. a comis o faptă penală, în mod legal s-a reţinut că există cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale în contra sa.
Pentru considerentele expuse,plângerea nefiind fondată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2481 alin. 8 lit. a C. proc. pen., urmează a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei din 1 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, dispusă în Dosarul nr. 55/P/2010.
Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1923/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1503/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
