ICCJ. Decizia nr. 1834/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1834/2010
Dosar nr. 7624/1/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin rezoluţia nr. 445/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.B.L., C.R.M. şi C.C.M., magistraţi la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în referire la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 323 C. pen., deoarece faptele nu există.
Cheltuielile judiciare în sumă de 40 lei avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reţinut că în plângerea penală formulată, L.A. sesizează cu privire la faptul că, la soluţionarea Dosarului nr. 5147/2/2009 înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, magistraţii P.B.L., C.R.M. şi C.C.M. au încălcat principiul disponibilităţii specifice procesului civil, judecând acţiunea promovată la data de 09 martie 2009 şi nu astfel cum a fost modificată prin cererea din 27 ianuarie 2010, săvârşind infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481 şi art. 323 C. pen.
În motivarea plângerii penale, L.A. arată că în cadrul procesual al Dosarului nr. 39011/3/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a depus o cerere la 09 martie 2009, care a făcut ulterior obiectul cauzei înregistrate sub nr. 5147/2/2009.
În data de 27 ianuarie 2010 a formulat o cerere prin care a modificat obiectul acţiunii iniţiale.
Persoana vătămată susţine că prin decizia civilă nr. 229 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a analizat şi dispus în cadrul procesual stabilit prin acţiunea civilă depusă la 09 martie 2009 şi nu s-a pronunţat asupra obiectului cauzei modificat prin cererea formulată în data de 27 ianuarie 2010.
L.A. afirmă că reaua credinţă a magistraţilor în soluţionarea acestei cauze rezultă şi din aceea că nu au citat pârâta şi nu au comunicat acesteia acţiunea.
Din actele de la doar rezultă că, în fapt, L.A. a formulat o contestaţie în anulare împotriva încheierii civile pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 39011/3/C A/2005, în contradictoriu cu intimata Universitatea V.
În şedinţa publică din 28 ianuarie 2010, pe rol fiind cauza cu nr. 5147/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în completul alcătuit din magistraţii P.B.L., C.R.M. şi C.C.M. - a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, părţile nu au răspuns apelului nominal şi că la 27 ianuarie 2010 contesta torul a depus concluzii scrise.
Deoarece nu au mai fost cereri de formulat, excepţiei de invocat şi probe de administrat, Curtea a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fondul contestaţiei în anulare.
Prin decizia civilă nr. 239 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulată de L.A. împotriva încheierii civile pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 39011/CA/2005.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că motivele de contestaţie invocate de către contestator nu se regăsesc, între cele prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi asimilate decât unei greşeli de judecată, care nu se poate valorifica în procedura contestaţiei în anulare, avându-se în vedere dispoziţiile exprese şi limitative ale textului de lege anterior menţionat.
Având în vedere situaţia de fapt expusă, constat că nu sunt elemente din care să rezulte bănuiala legitimă că magistraţii au săvârşit vreuna dintre infracţiunile sesizate. Criticile şi aspectele relevate de persoana vătămată constituie, cel mult, motive de casare şi nu acţiuni ce s-ar putea circumscrie vreunui element material al infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481 şi art. 323 C. pen.
Este limpede că L.A. nu e nemulţumit de soluţia dispusă de către magistraţi, însă eventualele erori de judecată - în situaţia de fapt expusă - nu pot fi exploatate, valorificate prin angajarea răspunderii penale a judecătorilor, ci numai prin promovarea căilor legale de reformare a hotărârilor judecătoreşti.
Ca urmare, reţin că nu există vreun act defectuos, acţiune ori inacţiune a magistraţilor care să fi cauzat intereselor legale ale persoanei vătămate (sau ale statului) ori altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., în sensul dispoziţiilor art. 246 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.
Cum nu sunt nici elemente privind existenţa unor consecinţe deosebit de grave, rezultă că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 2481 C. pen.
Nu există o asociere a magistraţilor şi nici o iniţiere pentru constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni în sensul art. 323 C. pen.
Pe de altă parte, aprecierile persoanei vătămate în referire la reaua credinţă a magistraţilor sunt de circumstanţă şi pentru acest motiv se vor înlătura.
Pentru aceste considerente de fapte şi drept, în cauză se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii P.B.L., C.R.M. şi C.C.M., deoarece faptele nu există.
II. Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului deja indicată a fost respinsă prin rezoluţia procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7003/3345/II/2/2010 din 26 august 2010.
III. Împotriva rezoluţiei procurorului nr. 445/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată la data de 21 septembrie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea petiţionarului L.A. în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, rezoluţia procurorului atacată, sus indicată, prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din Dosarul de urmărire penală nr. 445/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, Înalta Curte, are în vedere că plângerea de faţă formulată de petiţionarul L.A. se priveşte ca nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., iar în consecinţă se va menţine rezoluţia atacată.
Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic prin rezoluţia nr. 445/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.B.L., C.R.M. Şi C.C.M., magistraţi judecători la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen., şi art. 323 C. pen., apreciindu-se că faptele nu există (art. 10 lit. a)) C. proc. pen.).
Cei trei magistraţi au fost cercetaţi ca urmare a plângerii penale formulate împotriva lor de către numitul L.A., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prin activitatea desfăşurată în Dosarul civil nr. 5147/2/2009 ce se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constând în faptul că cei trei magistraţi nu s-au pronunţat asupra obiectului cauzei, obiect modificat prin cererea formulată la data de 27 ianuarie 2010, astfel că instanţa a dispus în cadrul procesual stabilit prin acţiunea civilă depusă la 09 martie 2009.
Din actele premergătoare efectuate de procuror se are în vedere că prin decizia civilă nr. 239/28 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5147/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de judecată, formată din cei trei magistraţi, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petent, considerând că aspectele învederate în contestaţie nu pot fi asimilate decât unei greşeli de judecată iar nu unei „greşeli materiale" în sensul art. 318 C. proc. civ., erori de judecată care, însă, nu pot fi valorificate în procedura contestaţiei în anulare, faţă de cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În mod judicios, procurorul prin rezoluţia atacată a stabilit că din actele premergătoare începerii urmăririi penale care au fost administrate în cauză, prin care s-au verificat susţinerile petentului, reiese că niciuna dintre infracţiunile sesizate nu a fost săvârşită în materialitatea sa.
Având în vedere acţiunile concrete ale magistraţilor cercetaţi care nu au făcut decât să judece o cauză civilă aflată pe rolul unei instanţe de judecată, în limitele prevăzute de lege şi fără exercitarea abuzivă a funcţiei, se apreciază că faptele penale susmenţionate nu au fost săvârşite în materialitatea lor, niciuna dintre modalităţile legale incriminate de dispoziţiile art. 246, art. 248, art. 2481 şi art. 323 C. pen., neregăsindu-se în activitatea desfăşurată de cei trei magistraţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul L.A. împotriva rezoluţiei nr. 445/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2361/2010. Penal → |
|---|
