ICCJ. Decizia nr. 1795/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1795/2010
Dosar nr. 4974/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra cererii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată plângerea petentului T.I. împotriva rezoluţiei nr. 24/P/2007 din 17 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rezoluţia menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. Ţ.I., grl. bg. O.A., grl. bg. V.D., lt.col. M.M., cpt. M.M. pentru infracţiunile prev. de art. 246, 289 şi 291 C. pen. A mai reţinut că faţă de aceştia petentul T.I. întocmise o plângere penală acuzându-i că în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu intimaţii au semnat întâmpinări depuse în dosarele instanţelor de judecată în care petentul a avut calitate procesuală activă.
Procurorul a constatat că petentul s-a adresat instanţelor judecătoreşti cerând a se constatat caracterul nelegal al trecerii sale în rezervă din data de 29 februarie 1968, şi daune materiale şi morale.
Acţiunea petentului a fost respinsă prin sentinţa nr. 1090/2003 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 154/2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea, a mai reţinut că potrivit motivării din rezoluţie răspunderea penală pentru fapte din 1968-1990 s-a împlinit termenul de prescripţie.
Pe de altă parte, a reţinut că din examinarea actelor premergătoare nu rezultă că în cauză s-ar fi comis fapte penale, astfel că rezoluţia este temeinică şi legală, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire petentul T.I.
Cererea este inadmisibilă.
Pe de o parte, Curtea constată că sentinţa atacată a devenit definitivă prin respingerea recursului petentul, ca nefondat, prin decizia Completului de 9 judecători din 6 iulie 2009 din cadrul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, constată că prin decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Or, prezenta cerere de revizuire este formulată într-o astfel de cauză.
Aşa fiind, această cerere va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Pe de altă parte, în cursul dezbaterii, petentul a cerut sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a deciziei în interesul Legii nr. 17/2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale urmează a fi respinsă având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a deciziei în interesul legii nr. XVII a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie sunt inadmisibile potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Astfel, pe de o parte deciziile în interesul legii nu pot face obiectul sesizării Curţii Constituţionale.
Pe de altă parte, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţie de neconstituţionalitate este nevoie ca invocarea excepţiei să fie pertinentă cauzei.
Or, invocarea pur şi simplu a disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. ca fiind neconstituţionale, nu este de natură a fi considerată ca fiind pertinentă cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuientul T.I., constatând inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a deciziei în interesul Legii nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, în raport cu dispoziţiile art. 20, 21 şi 23 din Constituţia României.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6360/1/2008.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 842/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
