ICCJ. Decizia nr. 1879/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1879/2010
Dosar nr. 1117/44/2010
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a constatat că persoana vătămată F.M., în plângerea sa formulată la 5 martie 2011 împotriva rezoluţiei nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe lângă criticile aduse soluţiei dispusă de procuror, a sesizat şi fapta agentului de poliţie M.C. de la Secţia 4 Poliţie Galaţi, care a primit bani de la membrii Asociaţiei de locatari nr. x Galaţi pentru a-i proteja, fiind la rândul său protejat de scms. P.S., în calitatea sa de adjunct al şefului Secţiei de Poliţie.
Rezoluţia amintită a mai constatat că la data de 6 februarie 2009, fiind audiată de organele de poliţie pentru lămuriri în legătură cu plângerea penală formulată, persoana vătămată F.M. a completat-o şi cu alte fapte şi alte persoane care au îndeplinit sau îndeplinesc funcţiile de: ministru al justiţiei, membrii în C.S.M., ministru de interne, prim-ministru al Guvernului, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al Poliţiei Municipiului Galaţi, prefect al judeţului Galaţi.
În urma acestor constatări, prin rezoluţia nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, pe lângă respingerea plângerii formulate de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010, s-a mai dispus trimiterea unei copii a plângerii petentului din 6 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a unei copii de pe plângerea din 5 martie 2010 la acelaşi parchet, structura D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, spre competentă soluţionare.
Cu prilejul cercetărilor efectuate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, a fost audiată persoana vătămată F.M. la data de 11 iunie 2010, care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de agenţii de poliţie M.C., C.T., P.M. şi scms. P.S. din cadrul Secţiei 4 Poliţie Galaţi, care, la data de 21 ianuarie 2009 au efectuat cercetări la sediul Asociaţiei de Locatari, au întocmit un proces-verbal şi au efectuat cercetări cu privire la plângerile sale, dar au primit şi sume de bani de la P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. şi S.V., pentru a nu efectua cercetări cu privire la infracţiunile săvârşite în cadrul activităţii ilegale a asociaţiei.
Persoana vătămată F.M. a mai susţinut că grupul de locatari menţionat mai sus şi-a însuşit suma de 700.000 lei din gestiunea Asociaţiei, funcţia de administrator fiind îndeplinită de P.F. (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală).
Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată a solicitat şi cercetarea persoanelor care, începând cu anul 2006 la zi, au îndeplinit funcţii de prim-ministru, ministru de interne, prefect al judeţului Galaţi, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al Poliţiei Galaţi, deoarece sunt vinovate că nu au luat măsuri de verificare şi control a făptuitorilor P.S., M.C., C.T. şi P.M.
După efectuarea actelor premergătoare care au constat în audierea făptuitorilor, audierea persoanei vătămate, ataşarea de înscrisuri, prin Ordonanţa nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:
- P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. şi S.V., cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există;
- P.S., M.C., C.T. şi P.M., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există;
- C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş. şi D.M.A., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor.
Pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sesizată de persoana vătămată F.M. ca fiind săvârşită de făptuitorii: C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş., D.M.A., ca şi pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., procurorul, prin rezoluţia menţionată a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru primii făptuitori şi în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru ceilalţi.
Pentru a adopta această soluţie, s-a avut în vedere împrejurarea că din declaraţiile luate, rezultă că făptuitorii cercetaţi nu au dat şi respectiv nu au primit sume de bani sau alte valori pentru ca lucrătorii de poliţie să-şi îndeplinească sau să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu. De asemenea, persoana vătămată F.M. pentru a argumenta susţinerile sale, nu a propus niciun mijloc de probă, în afara propriei sale aprecieri în sensul că suma de 700.000 lei de la Asociaţie nu a ajuns la furnizori, ceea ce înseamnă că a fost însuşită de locatarii indicaţi în plângerea sa sau a fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor de poliţie cercetaţi în această cauză.
Din aceleaşi acte premergătoare mai rezultă că făptuitorii S.V. şi S.V. au vândut apartamentul din cadrul Asociaţiei de locatari nr. x Galaţi din luna aprilie 2007, şi au domiciliul în Galaţi, str. Brateş, iar toate la un loc au condus la concluzia că faptele de corupţie sesizate de persoana vătămată F.M. nu există.
Cercetările efectuate au mai relevat că nu există indicii cu privire la existenţa vreunei încălcări cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de făptuitorii care au avut în perioada 2006 - la zi, calitatea de prim-ministru, ministru de interne, prefect al judeţului Galaţi, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al Poliţiei Municipiului Galaţi, de natură să lezeze interesele persoanei vătămate F.M. şi de a permite ca lucrătorii de poliţie cercetaţi în cauză să obţină avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale.
Plângerea petentul F.M. formulată împotriva ordonanţei din 29 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 89/P/2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 a procurorului şef al acestui serviciu.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. persoana vătămată F.M. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dispusă în cauză, apreciind că nu este legală şi temeinică deoarece nu are forma cerută de lege, nu menţionează calea de atac şi instanţa la care se exercită şi a fost dispusă cu depăşirea competenţei după calitatea persoanelor cercetate, competenţă care revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea a fost îndreptată la Curtea de Apel Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 138/F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că plângerea formulată de persoana vătămată F.M. este nefondată.
Potrivit art. 203 C. proc. pen., în desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă, acolo unde legea priveşte aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluţie motivată.
Ordonanţa trebuie să fie motivată şi să cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul acţiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanţa va cuprinde de asemenea menţiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri, dar prevederile de art. 228 alin. (6) şi art. 275 C. proc. pen., care reglementează rezoluţia motivată a procurorului de neîncepere a urmăririi penale precum şi rezoluţia de soluţionare a plângerii împotriva acesteia, nu conţin menţiuni speciale şi cu atât mai puţin menţiuni cu privire la căile de atac şi instanţa la care se exercită.
Din perspectiva acestor prevederi legale, atât ordonanţa nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea persoanei vătămate F.M. de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, cât şi ordonanţa nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 de respingere a plângerii petentului de către procurorul şef al Serviciului Teritorial Galaţi îndeplinesc riguros cerinţele de formă şi fond cerute de lege pentru aceste acte de finalizare a cercetărilor în cauză, cu observaţia că legea nu prevede obligativitatea înscrierii căilor de atac şi a instanţelor la care se exercită, iar criticile petentului sunt nefondate.
Cât priveşte competenţa după calitatea persoanelor, în efectuarea cercetărilor, se constată că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie au fost respectate în cauză, în sensul că cercetările efectuate de procuror au privit numai infracţiunile de corupţie prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiuni pentru care procurorul din această structură este competent să le cerceteze, tocmai datorită calităţii persoanelor cercetate (membrii al Guvernului, ofiţeri de poliţie, prefect, etc.).
Pentru infracţiunile de drept comun - neglijenţă în serviciu şi delapidare - procurorul a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, iar aceste dispoziţii nu sunt supuse controlului judiciar prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, din analiza actelor premergătoare întreprinse nu rezultă că făptuitorii cercetaţi au dat şi respectiv au primit sume de bani sau alte foloase pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, sau au săvârşit infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, astfel că şi sub acest aspect neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este întemeiată.
Din considerentele arătate, plângerea persoanei vătămate F.M. împotriva ordonanţei din 29 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi este nefondată, şi în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respinsă, iar ordonanţa atacată va fi menţinută.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga persoana vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul F.M. împotriva Ordonanţei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1757/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2033/2010. Penal → |
|---|
