ICCJ. Decizia nr. 679/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 679/2010
Dosar nr.308/1/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata R.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzute de art. 246 C. pen., neglijenţă în serviciu, prevăzută de art.249 C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Parchetul, pe baza actelor premergătoare, a reţinut următoarele:
Petentul B.O. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul R.S. întrucât şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarelor nr. 77/P/2009 şi 283/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Astfel:
La data de 25 februarie 2009, B.O. a formulat plângere prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de C.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, întrucât acesta nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării Dosarului nr. 4387/P/2008 al acestui parchet, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu nr. 77/P/2009.
La data de 8 aprilie 2009, B.O. a formulat plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de C.T. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, întrucât nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării lucrării nr. 117/III/6/2009 a acestui parchet, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu nr. 283/P/2009.
Cele două dosare au fost repartizate spre soluţionare, procurorului R.S. care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi, constatându-se că nu rezultă indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Plângerile formulate de B.O. împotriva soluţiei au fost respinse prin rezoluţiile nr. 931/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 şi 929/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Conform actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că în sarcina magistratului R.S. nu se poate reţine săvârşirea nici unei fapte de natură penală, împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţii nu poate conduce la concluzia că procurorul şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
În situaţia când partea vătămată este nemulţumită de soluţia dispusă poate formula plângere împotriva acesteia conform prevederilor legale (dispoziţiile art. 278 - 2781 C. proc. pen. ), dar nemulţumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a celor care au dispus-o.
În legislaţia noastră verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate de magistraţi se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
În concluzie, procurorul reclamat de petent a dat soluţiile din dosarele respective potrivit competenţei pe care o avea, cu respectarea legii.
Simplu fapt că persoana interesată aduce unele critici cu privire la soluţia pronunţată de un procuror nu este de natură să ducă la concluzia că procurorul care a dispus soluţia respectivă a săvârşit vreo infracţiune.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere adresată procurorului şef al Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluţia nr.10955/5465/1/2/2009 din 24 noiembrie 2009.
Nemulţumit de soluţia procurorului şef, petentul B.O. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 308/1/2010.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că soluţia de neurmărire penală dată de procuror faţă de intimata R.S. este legală şi temeinică, întrucât nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că soluţiile acesteia au fost dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petiţionarului.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţiile adoptate în cauzele anterior menţionate nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa, în condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligată să-şi îndeplinească obligaţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate prin intermediul căilor de atac (căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraţilor, ci împotriva actelor emise de aceştia).
Or, dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile se pot face plângeri penale, în absenţa unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracţională, ar însemna că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege.
Revenind la cauză, din actele premergătoare efectuate se constată că nu au rezultat indicii privind încălcarea atribuţiilor de serviciu de către procurorul R.S., ceea ce a determinat incidenţa unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art.10 lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă, după cum s-a menţionat, că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca respinge plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei procurorului, rezoluţie care va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 955/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
