ICCJ. Decizia nr. 74/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 74/2010
Dosar nr. 6328/1/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, a înaintat la data de 30 iulie 2009 spre competentă soluţionare cererea de revizuire a deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători în Dosarul nr. 47/1/2009 (formulată de petentul M.C.V.).
Examinând cererea în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 1590 din 25 septembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul M.C.V., împotriva rezoluţiei nr. 442/P/2008 din 8 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
S-a reţinut în motivare că din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii sau informaţii care să conducă spre sfera ilicitului penal, în rezoluţia întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., dar şi celelalte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti nu pot fi cenzurate decât în limitele şi în cadrul controlului judiciar, cu procedura prevăzută de legiuitor pentru fiecare în parte. Completul de 9 judecători al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 278 din 27 aprilie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de petent, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane sau că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracţiunii.
Fiind o cale extraordinară de atac revizuirea poate privi exclusiv hotărârile enumerate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei.
Din reglementările de ansamblu al cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească, pentru a constitui un motiv de revizuire a unor hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Petentul a formulat cerere solicitând revizuirea unei hotărâri pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. care nu implică existenţa faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii executării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac în condiţiile legii”.
În consecinţă, cererea de revizuire a unei astfel de hotărâri, care implică o soluţie în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. nu este admisibilă, conform Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1455/2010. Penal → |
|---|
