ICCJ. Decizia nr. 1059/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1059/2011
Dosar nr. 741/46/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 272/P/2006 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie judiciară – scms G.G. şi inspector principal M.S.C., precum şi faţă de subofiţerii de poliţie judiciară – agenţi S.D., A.I.G., D.I., T.N., P.F.A., N.C., N.C.V., P.N., G.L., B.C., D.S., D.G., S.N. şi C.S., toţi din cadrul IPJ Argeş – sub aspectul infracţiunii prev. de art. 250 C. pen., art. 189 C. pen., art. 266 C. pen., art. 2671 C. pen., art. 208-209 C. pen., art. 211 C. pen. şi art. 217 C. pen.
Astfel, din analiza actelor premergătoare au rezultat următoarele:
Persoana vătămată C.M.D. este avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
În dimineaţa zilei de 19 noiembrie 2006 a plecat cu autoturismul său marca BMW de culoare neagră înmatriculat sub nr. de la reşedinţa sa din municipiul Piteşti în Târgul săptămânal de autoturisme din aceeaşi localitate cu scopul de a cumpăra pentru familie o camionetă.
Neavând disponibil decât 20.000 lei pentru cumpărarea autoturismului a mai împrumutat de la un prieten de al său, martorul C.D. - administrator al SC C. SRL din localitatea Coşeşti, judeţul Argeş, suma de 10.000 lei, conform unei înţelegeri anterioare.
A ajuns în târg în jurul orelor 7-8 dimineaţa-intrarea în târg fiind prevăzută cu barieră, a achitat paznicului de serviciu de la Administraţia Pieţelor din mun. Piteşti - martor S.A. - suma de 5 lei, reprezentând taxa de acces.
Întrucât nu a găsit loc în incinta târgului pentru a-şi parca autoturismul, persoana vătămată C.D. a hotărât să iasă din târg cu scopul de a căuta şi găsi un loc de parcare în afara acestuia.
Potrivit martorului S.A., în jurul orelor 8 în timp ce-şi efectua serviciul la poarta de acces în târg, conducătorul unui autoturism marca BMW de culoare neagră, prezentând o stare de nervozitate, claxona insistent cu scopul de a-i deschide poarta să iasă din târg.
Apropiindu-se de autoturism a observat la volanul acestuia un tânăr de aproximativ 25 de ani, care fără nici un motiv a început să-l insulte şi să-1 injurieze.
Prin geamul întredeschis al portierei stânga faţă a observat că tânărul de la volan avea pe podeaua autoturismului, între picioare, o sticlă de vin alb de 750 ml., probabil marca „Fetească de Jidvei", iar alături o sticlă de apă minerală Harghita de 500 ml.
Tânărul, recalcitrant şi nervos, prezenta o stare avansată de ebrietate şi totodată de oboseală, continuând să-l injurieze.
Cerându-i explicaţii şi rugându-l să se calmeze, tânărul nu s-a conformat ci dimpotrivă, potrivit martorului, a început să consume din sticla de vin şi i-a spus că nu are importanţă dacă lucrătorii de poliţie se află prin preajmă „pentru că nu dă doi bani pe ei şi că face pe ei".
A pus autoturismul în mişcare, a ieşit pe poarta de acces şi şi-a continuat drumul pe un drum secundar în lungime de aproximativ 200 m ce face legătura între târgul auto săptămânal şi drumul principal, judeţean Piteşti-Bradu.
Indignat de injuriile şi jignirile aduse, martorul s-a luat după autoturism pe jos şi văzând în faţă de la depărtare mai mulţi lucrători de poliţie a strigat la aceştia avertizându-i că autoturismul BMW de culoare neagră este condus de un şofer aflat în stare de ebrietate.
De menţionat că acei lucrători de poliţie erau agenţii S.D., A.G., D.I. şi T.N., de la secţia 2 Poliţie a mun. Piteşti, ce făceau parte dintr-un echipaj planificat să execute serviciul în schimbul I în Târgul auto săptămânal Piteşti.
Unul dintre aceştia, respectiv agent şef adjunct S.D. i-a făcut semn regulamentar să oprească autoturismul, dar conducătorul auto C.D. nu s-a supus, ci dimpotrivă 1-a luat pe capotă câţiva metri trântindu-l la pământ.
În cele din urmă autoturismul a fost oprit, toţi lucrătorii de poliţie solicitându-i să coboare din autoturism şi să prezinte documentele pentru a fi identificat, însă acesta nu s-a conformat, ci dimpotrivă le-a proferat ameninţări şi expresii jignitoare, blocându-se în autoturism.
Suspectându-l că se află sub influenţa băuturilor alcoolice lucrătorii de poliţie susmenţionaţi au solicitat sprijinul altor lucrători de poliţie.
Astfel că, la faţa locului au venit în ajutorul acestora, pe rând, mai multe echipaje de poliţie: două de la Biroul Poliţiei Rutiere (unul cu autoturismul VW format din agenţii de politie P.F.A. şi N.C., iar altul cu un autoturism Dacia Logan cu nr. format din agenţii de poliţie N.C.V. şi P.N.), altul de la secţia 3 Poliţie cu autoturismul VW Transporter, format din agenţii de poliţie G.L.B.C., D.S., şi D.G., iar altul de la Secţia 2 Poliţie format din scms. G.G. şi sub-inspector M.S.C., însoţiţi de tehnicienii criminalişti S.N. şi C.S.
Toţi aceştia i-au solicitat expres persoanei vătămate să coboare din autoturism pentru a fi testat cu aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei, însă au fost ignoraţi de persoana vătămată care mai tot timpul vorbea la telefonul mobil.
La un moment dat observând că persoana vătămată C.D. a întredeschis geamul portierei stânga spate, subcomisar G.G. şi agent A.G. au blocat cu o cătuşă închiderea geamului, după care cu un levier oferit de o persoană aflată în apropiere au reuşit să coboare acel geam şi astfel să deschidă portiera.
Urmare a acţiunii mecanice a celor doi, macaraua de deschidere a geamului de la portiera stângă spate a autoturismului s-a deteriorat.
După ce a fost scos din autoturism, persoana vătămată C.D. în prezenţa martorilor asistenţi G.G. şi B.P., a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest.
Tehnicienii criminalişti S.N. şi C.S. au executat fotografii judiciare atât în interiorul cât şi în exteriorul autoturismului, fotografii materializate într-o planşă fotografică din cuprinsul căreia rezultă că într-adevăr în autoturism se afla o sticlă de vin de 750 ml marca „Fetească regală de Jidvei" precum şi o cutie de 500 ml de Coca cola, goală.
De altfel, acest fapt este confirmat şi de înregistrarea video existentă la dosar, întrucât incidentul în mare parte a fost filmat de o echipă a postului local de televiziune PRO TV Piteşti, prezentă la faţa locului.
În consecinţă, persoana vătămată C.D. a fost încătuşat şi condus la Spitalul Judeţean Argeş - Secţia urgenţe, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar autoturismul a rămas în paza agenţilor de poliţie D.I. şi P.A.
Acolo, în prezenţa medicului de gardă - dr. F.G. a refuzat să-i fie recoltate astfel de probe.
În consecinţă, de la Spitalul judeţean, persoana vătămată C.D. a fost condus la sediul Poliţiei Rutiere unde scms. G.G. şi agent şef S.D. i-au întocmit dosarul penal cu nr. 6517/P/2006 pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 79 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, iar sub-inspector M.S.C. 1-a audiat în prezenţa avocaţilor C.M. şi C.G. (părinţi) şi D.E.
După efectuarea actelor premergătoare, scms. G.G. şi sub-inspector M.S.C., însoţiţi de persoana vătămată C.D. şi de cei trei apărători ai săi s-au întors în Târgul săptămânal auto pentru a-i restitui persoanei vătămate autoturismul, autovehiculul fiindu-i predat pe bază de proces verbal în prezenţa martorului S.A.
Ulterior, în dosarul penal nr. 6517/P/2006 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti unde a fost înregistrat sub nr. 224/P/2007 s-a dispus prin Rezoluţia din 22 octombrie 2007 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.D. Marius pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 79 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivându-se în esenţă că fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni deoarece drumul/aleea ce face legătura dintre târgul auto săptămânal şi drumul judeţean Piteşti - Bradu nu este un drum public (naţional, judeţean comunal sau de utilitate privată deschis circulaţiei publice).
În consecinţă persoana vătămată C.D. a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliţie susţinând că aceştia în exercitarea atribuţiilor de serviciu s-au purtat abuziv, insultându-l ameninţându-l, dorind să-l legitimeze fără nici un motiv deoarece nu comisese nici o faptă penală, că s-a baricadat în autoturism deoarece, fiind numeroşi, i-au creat impresia că intenţionează să-l jefuiască.
De asemenea, potrivit persoanei vătămate unul din lucrătorii de poliţie s-ar fi urcat pe capota autoturismului iar toţi ar fi tăbărât în mod barbar pe autoturism, trăgând cu putere de uşi şi lovind autoturismul cu picioarele, iar pe el după ce l-au scos din autoturism, l-ar fi trântit la pământ şi târât ca pe ultimul infractor, după care l-au încătuşat neavând acest drept.
Întorcându-se de la sediul poliţiei pentru a-i fi predat autoturismul, a constatat lipsa sumei de 30.000 lei din torpedoul acestuia, suspectându-i pe lucrătorii de poliţie că i-ar fi sustras-o.
De asemenea, potrivit persoanei vătămate, la sediul poliţiei scms. G.G. ar fi făcut presiuni asupra lui pentru a-l determina să recunoască fapta reţinută în sarcina lui şi pentru a nu consemna în declaraţie lipsa de bani constatată şi că l-ar fi torturat.
Împotriva rezoluţiei mai sus-menţionate petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic – superior.
Prin rezoluţia nr. 155/II/2/2010 din 14 mai 2010, emisă de aceeaşi unitate de parchet, procurorul general a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul C.D.M. împotriva rezoluţiei nr. 272/P/2006 din 22 februarie 2010. În motivarea acestei rezoluţii s-au reţinut următoarele:
Din examinarea actelor premergătoare începerii urmării penale se constată că procurorul anchetator a avut în vedere aspectele reclamate de petiţionar, iar soluţia adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungându-se în mod corect la concluzia că nu se impune începerea urmăririi penale faţă de făptuitori.
Procurorul a efectuat toate actele care au fost dispuse prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în măsura în care acest lucru a fost posibil.
Persoana vătămată a invocat săvârşirea în dauna sa a mai multor infracţiuni, însă în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că o parte dintre acestea nu există, iar cu privire la celelalte nu sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, petiţionarul C.D.M. a arătat că în mod greşit dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în loc de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Petentul a mai arătat că trebuia să se ţină cont de Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în mod greşit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, necompetent, în această cauză, nu a dispus începerea urmăririi penale şi nu a respectat Decizia instanţei supreme care avea autoritate de lucru judecat.
Petentul a solicitat ca dosarul să fie trimis în vederea efectuării de cercetări şi în vederea începerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 83/F din 25 octombrie 2010, a respins plângerea formulată de petentul C.D.M., împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pronunţată la data de 22 februarie 2010 în dosarul nr. 272/P/2006, pe care a menţinut-o.
A obligat petiţionarul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea sentinţei mai sus-menţionate s-au reţinut următoarele:
Curtea a constatat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, deoarece aşa cum s-a arătat în motivarea acesteia, acţiunea poliţiştilor acuzaţi se înscrie în limitele legale conferite de art. 34 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 218/2002 şi OUG nr. 195/2002. Aşa cum judicios a constatat şi organul de urmărire penală şi instanţa de fond a constatat, de asemenea, că infracţiunile, reclamate de petent, fie nu există în materialitatea lor, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul C.D.M., arătând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât Curtea de Apel Braşov a soluţionat plângerea împotriva unei rezoluţii date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti - prin încălcarea normelor imperative care reglementează competenţa teritorială.
Pentru motivele detaliate în scris în memoriul depus la dosar (filele 10-13) petiţionarul a solicitat, în principal admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi desfiinţarea rezoluţiilor criticate ca fiind date de un organ necompetent.
În subsidiar, în baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Soluţia adoptată prin rezoluţia nr. 272/P/2006 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi menţinută prin rezoluţia nr. 155/II/2/2010 din 14 mai 2010 emisă de aceeaşi unitate de parchet este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză, nerezultând indicii sub aspectul săvârşirii de către intimaţi a infracţiunilor prevăzute de art. 250 C. pen., art. 189 C. pen., art. 266 C. pen., art. 2671 C. pen., art. 208-209 C. pen., art. 211 C. pen. şi art. 217 C. pen., reclamate de petiţionar.
Intimaţii ofiţeri de poliţie judiciară – scms G.G. şi inspector principal M.S.C., precum şi subofiţerii de poliţie judiciară – agenţi S.D., A.I.G., D.I., T.N., P.F.A., N.C., N.C.V., P.N., G.L., B.C., D.S., D.G., S.N. şi C.S. şi-au îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, iar soluţiile adoptate de procurorul anchetator şi de procurorul ierarhic superior corespund probelor administrate în cauză.
Petiţionarul a invocat săvârşirea în dauna sa a mai multor infracţiuni, însă în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că o parte dintre acestea nu există, iar cu privire la celelalte nu sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective.
Astfel, nu există date sau indicii că lucrătorii de poliţie i-ar fi sustras petiţionarului vreo sumă de bani, aceasta neputând face dovada să suma menţionată s-ar fi aflat în autoturism şi că ar fi dispărut.
Cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 250 şi art. 189 C. pen., se constată că folosirea forţei împotriva petiţionarului nu a fost disproporţionată, nedepăşindu-se limitele permise potrivit normelor legale. Lucrătorii de poliţie nu au făcut decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, existând o presupunere rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către petiţionar, persoană care a refuzat să se legitimeze şi să se supună dispoziţiilor organelor judiciare.
În exercitarea aceloraşi atribuţii în scopul punerii în aplicare a normelor legale, lucrătorii de poliţie au deteriorat autovehiculul persoanei vătămate, fără ca acest lucru să le poată fi imputat, întreaga acţiune datorându-se purtării culpabile a petiţionarului.
În sarcina intimaţilor nu pot fi reţinute nici infracţiunile prevăzute de art. 266 C. pen. şi art. 2671 C. pen., neexistând indicii cu privire la exercitarea de violenţe împotriva petiţionarului care să-i fi cauzat o durere sau suferinţe puternice. Intimaţii lucrători de poliţie nu l-au reţinut în mod nelegal pe petiţionar, nu au întrebuinţat promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva acesteia cu ocazia cercetării efectuate.
În fapt, se reţine că, la data de 21 noiembrie 2006 petiţionarul a adresat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, arătând că în dimineaţa zilei de 19 noiembrie 2006, când a fost la Târgul săptămânal auto din municipiul Piteşti în scopul de a achiziţiona un autoturism , toţi ofiţerii şi subofiţerii de poliţie menţionaţi aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu l-ar fi insultat, injuriat, ameninţat, lovit sau agresat fizic (art. 250 C. pen.), i-ar fi distrus macaraua de rabatare a geamului de la portiera stângă spate a autoturismului pentru a-l scoate din autovehiculul (art. 217 C. pen.), l-ar fi reţinut ilegal sub pretextul de a-l duce la recoltarea de probe biologice (art. 189 C. pen.), i-ar fi sustras din torpedoul autoturismului suma de 30.000 lei RON în timp ce el era dus la unitatea spitalicească în vederea recoltării de probe biologice (art. 208-209/211 C. pen.), iar ulterior după ce a fost condus la sediul poliţiei pentru a i se întocmi dosar penal pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prev. de art. 79 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, pe parcursul audierii, în prezenţa apărătorilor aleşi, intimaţii ar fi întrebuinţat ameninţări, insulte şi violenţe împotriva sa pentru a-l determina să dea declaraţii (art. 266 C. pen.) şi l-ar fi torturat (art. 267/1 C. pen.).
Prin rezoluţiile mai sus menţionate emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus judicios neînceperea urmăririi penale, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 250, art. 189, art. 217, art. 266 şi art. 2671 C. pen., [art. 10 lit. d) C. proc. pen.] şi, de asemenea, neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 208, art. 209, art. 211 C. pen., întrucât aceste infracţiuni nu există [art. 10 lit. a) C. proc. pen.].
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului în activităţile desfăşurate de lucrătorii de poliţie nu se desprind elemente de natură penală.
De altfel, cum a reţinut şi prima instanţă, în motivarea sentinţei, rezoluţia atacată este legală şi temeinică, acţiunea poliţiştilor acuzaţi, înscriindu-se în limitele legale conferite de art. 34 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 218/2002, art. 35 din OUG nr. 195/2002, art. 31 din Legea nr. 218/2002. Se constată că parchetul a dat dovadă de corectitudine în soluţionarea plângerii petentului, făcând o analiză temeinică şi legală a probelor administrate.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei atacate prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la solicitarea petiţionarului privind casarea sentinţei atacate şi desfiinţarea celor două rezoluţii emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, întrucât au fost încălcate normele imperative ce reglementează competenţa teritorială, această solicitare este nefondată, urmând a fi, de asemenea, respinsă pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 272/P din 11 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză concluzionându-se că faptele imputate de persoana vătămată C.D. ofiţerilor de poliţie judiciară nu pot întruni sub aspect obiectiv sau subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 266 alin. (2) C. pen., art. 2671 C. pen., art. 211 C. pen. şi art. 217 C. pen.
Soluţia a fost contestată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., de persoana vătămată C.D. la Curtea de Apel Piteşti.
Urmare unei cereri de strămutare formulată de petentul C.D., Curtea de Apel Piteşti, prin încheierea nr. 89/F din 20 septembrie 2007 pronunţată în dosarul penal nr. 539/46/2007 a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Curţii de Apel Braşov.
Prin sentinţa penală nr. 54/F din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Braşov a dispus respingerea plângerii formulată de petent împotriva soluţiei procurorului, menţinând rezoluţia nr. 272/P/2006 din 11 aprilie 2007 ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe, petentul C.D. a declarat recurs, recurs ce a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 352 din 29 ianuarie 2008, dispunându-se, pe fond, admiterea plângerii formulată de petiţionar, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art.189, art. 217 şi art. 250 C. pen., precum şi pentru completarea cercetărilor prin:
- reaudierea tuturor poliţiştilor, a martorilor şi confruntarea acestora;
- efectuarea unei expertize tehnice asupra autoturismului BMW;
- efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice criminalistice privind detecţia psihologică a comportamentului simulat;
- identificarea şi audierea unor martori oculari ce se regăsesc în înregistrarea video a postului local de televiziune şi care se găseşte la dosar.
Prin rezoluţia din 22 februarie 2010, dată în dosarul nr. 272/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus, din nou, neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie judiciară intimaţi în cauză.
Susţinerea petiţionarului, potrivit căreia, în urma admiterii cererii de strămutare, cercetările în cauză trebuiesc efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, această unitate de parchet urmând a emite rezoluţii cu respectarea normelor imperative de competenţă teritorială, nu pot fi primite favorabil de instanţă.
Admiterea cererii de strămutare a vizat numai soluţionarea fondului cauzei, actele premergătoare începerii urmăririi penale, fiind efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în urma plângerii adresată de petiţionar acestei unităţi de parchet, cu respectarea normelor imperative prevăzute de lege, referitoare la competenţa teritorială.
Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1065/2011. Penal - → |
|---|
