ICCJ. Decizia nr. 1013/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 1013/2011
Dosar nr.1210/108/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 din 16 martie 2010 Tribunalul Arad a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de condamnaţi, reţinând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227/2007 Tribunalul Arad a pronunţat o hotărâre de condamnare la câte 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals în declaraţii, fals intelectual la legea contabilităţii şi complicitate la infracţiunea de evaziune şi, respectiv, infracţiunea de evaziune fiscală, fals intelectual la legea contabilităţii şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi fals intelectual la legea contabilităţii.
Prin Decizia nr. 95/A/2008, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul inculpaţilor, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/19494 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi condamnarea la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) (inculpatul T.S.V.) şi în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) inculpata D.F.C. la 4 ani de închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., soluţie rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1846/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, prima instanţă a constatat că revizuenţii au invocat prescripţia specială pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, excepţie asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri revizuenţii au declarat apel motivat de faptul că în această cauză a intervenit prescripţia specială iar Curtea de Apel Timişoara prin Decizia penală nr. 121/A din 25 august 2009 a respins apelul, ca nefondat.
Şi împotriva acestei soluţii revizuenţii au declarat recurs.
În esenţă s-a susţinut că împrejurarea nouă necunoscută instanţelor, fiind data intervenirii prescripţiei speciale în contextul legislativ fiscal în care s-au petrecut faptele calculată în raport de data de 18 mai 2001, când a avut loc ultima tranzacţie şi data la care era scadentă obligaţia de plată a impozitului 25 iulie 2001, apreciind că la data de 19 mai 2009, data pronunţării, s-au împlinit 7 ani şi 9 luni şi 24 de zile, cu mult peste termenul de prescripţie.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză au fost invocate dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv revizuirea se poate cere, când „s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".
Raportat la speţă, corect s-a constat că prescripţia specială, nu poate fi calificată ca o faptă nouă sau împrejurare nouă, atâta timp cât a fost una din apărările condamnatului în căile ordinare de atac şi asupra căruia Înalta Curte s-a pronunţat prin Decizia nr. 1849/2009.
Ca atare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. corect s-a respins apelul condamnatelor, Înalta Curte apreciind hotărârea legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul condamnatelor revizuente.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii T.S.V. şi D.F.C. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 august 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii revizuienţi la plata sumei de câte 325 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1022/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
