ICCJ. Decizia nr. 1145/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 1145/2011
Dosar nr.2597/90/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 24 noiembrie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor Z.N.G., la 12 ani închisoare.
I-au fost aplicate dispoziţiile art. 57 alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. pen., a fost computată arestarea preventivă începând cu 29 iunie 2010 şi menţine arestarea.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unu cuţit, tip briceag, cu lama rabatabilă în lungime de 12 cm.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen., a obligat inculpatul să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente Z.D., şi Z.R., la 10.000 lei daune materiale şi la 150.000 lei daune morale, faţă de părţile civile T.N. şi T.M.
S-a dispus plata taxei de expertiză medico-legală în cuantum de 337 lei conform facturilor cu seria INML 10 nr. 4917 din 12 noiembrie 2010 şi seria INML 10 nr. 4991 din 17 noiembrie 2010 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente la 2500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte: Inculpatul şi victima T.M.M., minori, aveau domiciliul în aceeaşi localitate. În ziua de 28 iunie 2010, inculpatul s-a întâlnit cu victima şi alţi prieteni, martorii V.G.A., M.N.D. şi B.A. şi au mers în satul N. din comuna T. pentru a se întâlni cu 2 fete care erau împreună cu martorii M.C., M.M. şi F.A. După întâlnirea tuturor între inculpat şi martorul M.N.D. a apărut un conflict generat de refuzul inculpatului de a restitui un inel de aur, care s-a aplanat rapid prin despărţirea grupului, fiecare din membrii acestuia îndreptându-se spre casa lui. Victima T.M. a ajuns în staţia de autobuz unde se mai aflau V.G.A., P.M.A. şi P.B. La puţin timp în staţia de autobuz a ajuns şi inculpatul şi fără să le spună ceva celor trei care au fost găsiţi acolo, s-a îndreptat către P.B. pe care l-a lovit, intenţionând iniţial să îl lovească pe V.G.A., însă acesta reuşind să fugă nu a fost prins de inculpat. Inculpatul s-a reîntors în staţia de autobuz unde i-a găsit pe victimă şi martorul M.A., cei doi cerându-i explicaţii faţă de gestul pe care îl făcuse faţă de V.G. Văzându-l iritat pe inculpat şi pus pe scandal, victima şi celălalt martor au părăsit staţia de autobuz însă inculpatul a urmărit-o pe victimă pe care a prins-o şi cu ajutorul unui briceag pe care îl avea asupra sa i-a secţionat gâtul.
Moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate înţepate la nivelul gâtului, cu secţiune de arteră carotidă comună stângă şi venă jugulară stângă.
Deşi în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului minor, s-a mai efectuat una şi în faza de judecată , în condiţiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen., în condiţii de internare. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la nivelul Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici" Bucureşti şi avizat de Comisia de control , a concluzionat că inculpatul minor are „discernământul păstrat, suferind de tulburare de personalitate, de tip instabil-impulsiv, cu manifestări antisociale" recomandându-se a se lua şi măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
La stabilirea daunelor materiale s-au avut în vedere depoziţiile martorilor M.V. şi M.C. din care rezultă că partea civilă T.N., tatăl victimei, a împrumutat bani de la M.C., în jur de 2000 lei, că monumentul funerar constând în două cruci au costat 7-800 lei, că s-a cheltuit cu transportul victimei la Spitalul Bălceşti pentru autopsie 40-50 lei, că la înmormântare şi la pomana organizată ulterior au participat circa 150-200 persoane.
Inculpatul a fost obligat şi la 150.000 lei daune morale faţă de părţile civile, ce reprezintă pe lângă suferinţa psihică încercată de părinţii şi fratele inculpatului şi veniturile de care au fost privaţi părinţii victimei din partea acesteia dacă ar fi trăit, precum şi ajutorul material şi moral ce l-ar fi primit aceştia de la victimă având în vedere că aceasta era tânără, manifesta afecţiune faţă de părinţi, îi ajuta în gospodărie la diferite treburi şi presta chiar munci din care realiza venituri ce le aducea în gospodăria părinţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.N.G., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanţa de apel a reţinut să individualizarea pedepsei realizată de către prima instanţă respectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, iar pentru aplicarea art. 74 C. pen. nu sunt îndeplinite condiţiile legale.
În consecinţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 1/A din 6 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.N.G., invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 14 şi 20 C. proc. pen., arătând că hotărârea nu este motivată, pedeapsa este greşit individualizată, putând fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante (atitudine sinceră, regret faţă de fapta săvârşită, inculpatul este cel care a anunţat serviciul de ambulanţă) şi, de asemenea, ar putea face în cauză aplicarea art. 3201 C. proc. pen., întrucât acest text de lege se aplică tuturor celor care îşi recunosc vinovăţia, în toate fazele procesuale.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Susţinerea apărării inculpatului, formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen., în sensul că art. 3201 C. proc. pen. se aplică tuturor celor care îşi recunosc vinovăţia, în toate fazele procesuale, nu este fondată.
Dispoziţiile invocate au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010 (ulterior judecăţii prezentei cauze în primă instanţă), şi pentru aplicarea acestora, aşa cum se arată expres în alin. (1) al art. 3201 C. proc. pen., este necesar ca recunoaşterea faptei de către inculpat să fi avut loc, până la începerea cercetării judecătoreşti. În această situaţie judecata are loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În speţă, întreaga cercetare judecătorească a fost efectuată în cadrul procedurii comune, cu readministrarea probatoriilor din faza urmăririi penale şi administrarea de probe noi, iar inclusiv hotărârea a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a modificărilor Codul de procedură penală, astfel că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu-şi găsesc aplicare.
Nici critica formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. nu este fondată, Înalta Curte constatând că hotărârea instanţei de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, apelul declarat de inculpat fiind analizat atât asupra criticii acestuia privind individualizarea pedepsei, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază ca nefondat şi motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Inculpatului i s-a aplicat, într-adevăr, o pedeapsă orientată spre maxim (în condiţiile art. 99 şi art. 109 C. pen.), dar aceasta corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei, naturii valorilor ocrotite de norma incriminatoare, precum şi consecinţa acesteia (decesul victimei minore) şi modalităţii de acţiune (inculpatul a secţionat gâtul victimei cu un briceag).
În aceste condiţii, lipsa antecedentelor penale şi sinceritatea pe parcursul procesului nu pot contrabalansa gravitatea faptei şi nu se constituie, automat, în circumstanţe atenuante, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză medico-legală psihiatrică evidenţiază un temperament instabil-impulsiv, cu manifestări antisociale.
Apreciind că în cauză s-a procedat la o individualizare justă a pedepsei şi reţinând şi netemeinicia celorlalte critici formulate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N.G. împotriva deciziei penale nr. 1A din 6 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 29 iunie 2010, la 23 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1149/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
