ICCJ. Decizia nr. 1149/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 1149/2011
Dosar nr.1295/104/2008
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 8 septembrie 2010, Tribunalul Olt, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat ca neîntemeiată.
În baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. - la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1494, 293 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina.
S-a constatat că partea vătămată A.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1600 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 641/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A.I. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., şi la art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în după amiaza zilei de 27 decembrie 2007 a exercitat acte de violenţă fizice asupra soţiei sale A.M. pe care a lovit-o în zona gâtului cu un cuţit, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că în ziua de 27 decembrie 2007, fiind ziua de naştere a fiului părţii vătămate, au venit în vizită sora acestuia, R.M., soţul ei, R.C. şi mama acestuia, R.V. Împreună au servit masa şi au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 16,00, când membrii familiei R., au plecat cu autoturismul, către domiciliul lor situat în comuna Măruntei.
In continuare, cel sărbătorit, respectiv T.S.C., a mers la fântâna din curtea locuinţei, unde a servit o cafea, iar partea vătămată a rămas în cameră, împreună cu soţul ei, inculpatul. A.I. În această împrejurare, pe fondul consumului de alcool, între soţii A. a izbucnit un conflict, derulat pe prispa locuinţei, ocazie cu care, inculpatul A.I., a luat de pe o masă din apropiere, cuţitul de bucătărie, cu care a lovit-o pe soţia sa, o singură dată, în zona gâtului.
Urmare acestei lovituri, partea vătămată a cerut sprijin fiului ei, T.S., care, sesizând că mama sa prezenta o plagă tăiată sângerândă în zona gâtului, a sesizat telefonic maşina salvării, partea vătămat fiind transportată la Spitalul din Slatina, unde a rămas internată până pe data de 04 ianuarie 2008.
Pe perioada internării s-a procedat la examinarea din punct de vedere medico legal a părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală din 17 martie 2008 întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt, concluzionând faptul că numita A.M. de 58 de ani, a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 27 decembrie 2007 prin lovire cu un corp tăietor - înţepător şi a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice i-au pus viaţa în primejdie. Totodată, partea vătămată a precizat că nu are împotriva soţului ei nici o pretenţie de natură civilă şi că nu doreşte ca faţă de acesta să fie angajată răspunderea penală. Chiar dacă, pe parcursul anchetei derulate în cauză, partea vătămată a refuzat să descrie în mod amănunţit modul în care a fost lovită de către soţul ei, cu cuţitul, lăsând să se înţeleagă faptul că nu mai reţine dacă acesta a lovit-o intenţionat sau ea a intrat cu gâtul în cuţitul corp delict, faptul că acesta a lovit-o este demonstrat de către celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, chiar victima a relatat acest lucru fiului ei, în momentul în care i-a cerut ajutorul şi nu numai, acelaşi lucru făcându-l şi în momentul internării, această precizare fiind chiar înscrisă în foaia de observaţie clinică generală, unde medicul a consemnat faptul că din relatările pacientei, rezultă că a fost victima unei agresiuni, fiind înjunghiată de către soţul ei.
Derularea incidentului dintre partea vătămată şi inculpat în împrejurările descrise mai sus, a fost confirmată în cursul anchetei şi de către martorii R.C. şi N.C., în prezenţa cărora, precum şi a organelor de poliţie , inculpatul A.I. a recunoscut faptul că a lovit-o pe soţia sa cu cuţitul în zona gâtului, în urma unui incidente pe car el-a avut cu fiul acesteia, ocazie cu care a şi predat cuţitul corp delict şi a indicat prezenţa urmelor de sânge în cameră, aspecte care au fost fixate prin fotografiere.
Întrucât pe parcursul anchetei inculpatul A.I. a prezentat o serie de acte medicale care au creat îndoială asupra stării psihice a acestuia, s-a procedat la internarea sa, în vederea stabilirii discernământului.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 332/E din 17 martie 2008 întocmit în cauză, a concluzionat faptul că A.I. de 57 de ani prezintă diagnosticul : Tulburare organică de personalitate cu decompensări iritabil impulsive pe fond toxic. Are capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale, faţă de care discernământul este mult diminuat în raport cu fapta comisă. Această concluzie, conduce la ideea că, deşi are discernământul diminuat, inculpatul A.I., răspunde penal.
În ceea ce priveşte pe inculpatul A.I. cu ocazia audierii, acesta a recunoscut şi a regretat în mod sincer fapta comisă, situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia fiind pe deplin dovedite cu materialul probator administrat în cauză, respectiv cu recunoaşterea acestuia pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planşa fotografică, cu depoziţiile părţii vătămate , cu actul medico-legal şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, R.C., R.M., T.S.C., N.C. şi R.C.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul A.I.
Parchetul a criticat greşita individualizare a pedepsei principale, dar şi a celei accesorii şi complementare, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., precum şi neaplicarea art. 76 alin. (2) şi a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
Inculpatul a solicitat, în principal, admiterea apelului şi achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Instanţa de apel a reţinut ca fondată critica parchetului sub aspectul individualizării pedepsei, considerând că se impune majorarea acestea, dar prin reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., situaţie în care este necesară conectarea solicitată de parchet în sensul reţinerii art. 76 alin. (2) C. pen.
De asemenea, în urma efectuării unui raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică în apel, care recomandă aplicarea măsurii de siguranţă medicală a obligării la tratament medical, s-a încuviinţat şi solicitarea parchetului de aplicare a art. 113 C. pen.
Nu s-a reţinut ca întemeiată critica inculpatului de reţinere a art. 48 C. pen. cu consecinţa achitării în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât în acelaşi raport medical s-a constatat că acesta are discernământ faţă de fapta comisă, deşi diminuat de capacitatea sa psihică scăzută de apreciere.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 234 din 11 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi a desfiinţat sentinţa pe latură penală.
Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani la 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul A.I. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. pen., solicitând să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi să se i se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât conform criticilor formulate de recurent, cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că în apel, în mod corect, s-a procedat la o uşoară majorare a cuantumului pedepsei aplicate, menţinând-o, însă sub minimul prevăzut de textul incriminator prin păstrarea circumstanţelor atenuante la care se face referire şi în motivele de recurs, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudine sinceră şi de regret al faptei comise printr-o reacţie impulsivă, survenită pe fondul unui sindrom psihoorganic cronic.
Cu toate acestea, cuantumul pedepsei care s-a stabilit în apel, respectiv 5 ani închisoare, corespunde gravităţii faptei, conturată de modalitatea şi mijloacele de săvârşire, respectiv lovirea părţii vătămate cu cuţitul de bucătărie, în zona gâtului, după care s-a dus la culcare, leziuni ce au pus în primejdie viaţa.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 234 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2011. Penal → |
|---|
