ICCJ. Decizia nr. 1151/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1151/2011
Dosar nr. 28575/3/2010
Şedinţa publică din 23 martie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 802/F din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.M.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioada de 4 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 08 aprilie 2009 la 24 aprilie 2009.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată cantitatea de 2,49 grame heroină, depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR – DCJSEO, conform dovezii seria H nr. 0001089 din 13 aprilie 2009.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 11288/P/2005 întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - , s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, procurorul a reţinut că la data de 7 aprilie 2009, în jurul orelor 2245, inculpata M.M.G. a fost depistată de organele de poliţie având asupra sa 28 punguţe din plastic de diferite dimensiuni, sigilate la capăt prin ardere, care conţineau o substanţă pulverulentă. În lenjeria intimă pe care o purta inculpata (mai exact în sutien), organele de poliţie au mai găsit o punguţă cu substanţă pulverulentă, toate cele 29 punguţe conţinând 2,59 grame heroină.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de percheziţie corporală, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 523155 din 8 aprilie 2009, potrivit cărora cele 29 punguţe găsite asupra inculpatei conţineau cantitatea totală de 2,59 grame heroină, şi nu în ultimul rând, declaraţiile de recunoaştere a faptei de către inculpată, tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi anume, că în seara zilei de 7 aprilie 2009, inculpata a fost oprită de organele de poliţie, ocazie cu care asupra sa au fost găsite 28 punguţe din plastic, sigilate la capete prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă, iar în lenjeria intimă pe care o purta inculpata a mai fost găsită o punguţă cu substanţă pulverulentă ce s-a dovedit a fi heroină, în total inculpata având asupra sa, 2,59 grame heroină.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut faptul deţinerii de heroină şi relatând că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă heroină, având zilnic 5-6 consumatori cărora le vindea doza de heroină cerută de aceştia, cu sume cuprinse între 20 şi 50 lei în funcţie de cantitate. Inculpata a mai declarat că din anul 2007 consumă heroină injectabilă, administrându-şi zilnic 10 doze pentru care plătea 400 lei. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a înţeles să uzeze de dreptul la tăcere.
La stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere şi declaraţiile martorei R.A.D. date în cursul urmăririi penale, în care aceasta a arătat că este consumatoare de heroină de 7 ani de zile şi că din luna martie 2009 îşi cumpăra heroină de la inculpată căreia îi achita suma de 20 lei pentru doza mică şi respectiv, de 50 lei pentru doza mare, precum şi declaraţiile martorului asistent C.M. care a fost prezent la efectuarea recunoaşterii de pe planşa foto, activitate în cursul căreia martora a recunoscut-o pe inculpată ca fiind una din furnizoarele sale de droguri.
Declaraţiile date de martora R.A.D. în cursul cercetării judecătoreşti, prin care aceasta a revenit asupra celor afirmate la organul de urmărire penală au fost înlăturate de instanţa de fond ca nesincere, motivat de modalitatea în care aceasta a înţeles să revină asupra celor declarate iniţial, modalitate care a fost apreciată de instanţa de fond ca fiind vădit nesinceră, nereală şi contrară probelor administrate în cauză (faţă de martora R.A.D. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă).
Întrucât prin actul de sesizare a instanţei s-a omis reţinerea şi a alin. (1) al textelor de lege care incriminează infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen. în sensul reţinerii şi a primului alineat al art. 2 din Legea nr. 143/2000 în cazul ambelor infracţiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, cantitatea mare de droguri deţinută de inculpată spre vânzare, perioada mare de timp de când aceasta se ocupă cu traficul de droguri, împrejurarea că ea însăşi este consumatoare de droguri, atitudinea de dezinteres pentru procesul penal manifestată pentru o perioadă relevantă de timp, dar şi împrejurarea că la data pronunţării hotărârii existau date în sensul că a renunţat la preocupările pe linia consumului şi traficului de droguri, criterii în raport de care a apreciat că în favoarea inculpatei se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii aplicate inculpatei poate fi atins numai prin executarea acesteia în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata M.M.G. care prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia prin acordarea unei mai mari eficienţe prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. reţinute în mod justificat în favoarea ei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, – prin Decizia penală nr. 10/A din 13 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul penal nr. 28575/3/2010 (3028/2010) a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că pedepsele aplicate inculpatei sunt justificate, având în vedere pericolul pe care îl reprezintă traficul şi consumul de droguri, perioada mare de timp în care inculpata a vândut şi a consumat droguri, cantitatea mare de droguri găsită asupra acesteia şi că au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
A mai reţinut instanţa de apel că poziţia procesuală adoptată de inculpată de recunoaştere a faptelor şi regretul manifestat de aceasta - , au fost deja avute în vedere de instanţa de fond care a dispus ca inculpata să execute o pedeapsă al cărei cuantum a fost stabilit sub minimul prevăzut de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care a fost deferită justiţiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că la urmărirea penală a recunoscut săvârşirea faptelor urmare presiunilor exercitate asupra sa, iar în subsidiar a cerut ca executarea pedepsei să fie suspendată în condiţiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen. În ultimul cuvânt, inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu cu motivarea că nu a comercializat heroină, şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia şi a schimbării modalităţii de executare deoarece are în întreţinere doi copii minori, în vârstă de 5 ani şi respectiv, de 4 luni.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 14 şi 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, vinovăţia recurentei inculpate şi încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii.
Susţinerea recurentei inculpate în sensul că recunoaşterea faptelor la organul de urmărire penală s-a datorat presiunilor care au fost exercitate asupra sa, nu poate fi primită, în condiţiile în care această susţinere a fost formulată pentru prima oară în recurs, inculpata nu a arătat cine a exercitat presiuni asupra sa, nici în ce au constat aceste presiuni, iar la organul de urmărire penală a fost audiată în prezenţa avocatului N.A. a cărui delegaţie se află la fila 39 din dosarul de urmărire penală.
Pe de altă parte la termenul de judecată din data de 30 iunie 2010, inculpata a uzat de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., poziţie procesuală pe care a adoptat-o şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă când a susţinut că nu face nicio declaraţie în faţa instanţei şi îşi menţine depoziţiile date la organul de urmărire penală (filele 13, 22 dosar instanţă de fond).
Din probele administrate în cauză, care nu au fost contestate de recurentă şi anume, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie, procesul-verbal de percheziţie corporală întocmit cu ocazia depistării inculpatei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 523155 din 8 aprilie 2009, declaraţia martorului asistent C.M., rezultă fără dubiu că în data de 7 aprilie 2009, în jurul orelor 2245 , inculpata a fost oprită de organele de poliţie, ocazie cu care asupra ei s-au găsit 28 punguţe din plastic de diferite dimensiuni sigilate la capăt prin ardere, conţinând o substanţă pulverulentă, iar în lenjeria intimă (mai exact în sutien) s-a mai găsit o punguţă cu aceeaşi substanţă, care s-a dovedit a fi heroină; cantitatea totală fiind de 2,59 grame.
Prin urmare, solicitarea recurentei de a se dispune achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pedeapsă menţinută de instanţa de prim control judiciar, nu poate fi primită, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
Nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din cele două infracţiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată într-o singură infracţiune, aceea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu nu poate fi primită.
Din declaraţiile inculpatei date în cursul urmăririi penale, ocazie cu care a recunoscut că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă heroină, având zilnic 5-6 cumpărători, coroborate cu declaraţiile martorei R.A.D., care la organul de urmărire penală a arătat că începând cu luna martie 2009, fiind consumatoare de droguri, îşi cumpăra heroina de la inculpată cu sume de 20 lei/doza mică şi 50 lei/doza mare rezultă că sub aspectul laturii subiective şi obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc sub forma vinderii ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei fapte penale.
În ce priveşte critica vizând reindividualizarea pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului sancţiunii, instanţele au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Circumstanţele personale ale inculpatei – persoană tânără, fără antecedente penale, care are în întreţinere doi copii minori – au fost avute în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel care au reţinut în favoarea recurentei prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege care în cazul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 - cea mai aspru pedepsită - , este de 10 ani.
În raport de gravitatea faptelor pentru care recurenta inculpată a fost trimisă în judecată şi condamnată, de modalitatea concretă în care se reţine că acestea au fost comise, de urmările periculoase pe care drogurile le au asupra vieţii, tinerilor cărora inculpata le vindea heroina, Înalta Curte constată că nu se justifică, nici reducerea sancţiunii şi nici aplicarea prevederilor art. 81 sau ale art. 861 C. pen., inculpata neprezentând suficiente garanţii care să convingă instanţa că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta şi, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni.
În consecinţă, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei de către inculpată şi neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate, recursul declarat de inculpata M.M.G. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.G. împotriva deciziei penale nr. 10 A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1153/2011. Penal → |
|---|
