ICCJ. Decizia nr. 1154/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1154/2011
Dosar nr. 6581/9/110/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178/D/2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6581/110/2009, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II-a şi lit. b) C. pen.;
În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operaţiuni neautorizate de retrageri de numerar", la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (faptă din ianuarie 2009);
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „falsificare a unui instrument de plată electronică", la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (fapte din iulie-august 2009);
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „punere în circulaţie, a instrumentelor de plată electronică falsificate", la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (fapte din iulie-august 2009);
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos" în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapte din iulie-august 2009);
În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind „Unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei", cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de „accesare fără drept la un sistem informatic", în formă continuată, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (fapte din iulie-august 2009).
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2009 şi până la 26 aprilie 2010.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că BCR şi Bancpost SA nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurator prin indisponibilizarea sumei de 100 Euro ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului B.I., dispus prin Ordonanţa de instituire a sechestrului de către procuror la data de 01 octombrie 2009 şi consemnată la CEC.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate la locaţia aparţinând inculpatului B.I., după cum urmează: 3 telefoane mobile: marca Nokia 1208 seria 359301/02/164096/5 fără cartelă, marca Nokia 1209 seria 351947/03/210273/0 cu cartelă SIM Orange, marca Nokia 1208 seria 35931602250588/4 cu cartelă SIM Orange şi alte 18 cartele SIM (identificate potrivit procesului verbal la percheziţia domiciliară efectuată şi aflat la fila 112 dosar urmărire penală).
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.350 lei de la inculpatul B.I., reprezentând prejudiciile create de acesta prin extrageri neautorizate de numerar de la ATM-uri aparţinând BCR şi Bancpost SA de pe raza municipiului Bacău şi pentru care nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.I. a acţionat pe diverse segmente ale activităţii de „carding", în două perioade, succesive, ocazie cu care a comis diverse infracţiuni incriminate în Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, în asociere cu mai multe persoane.
La data de 25 februarie 2009, prin rechizitoriul nr. 24/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, s-a dispus disjungerea cauzei fată de numitul B.I. în vederea continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cauza fiind înregistrată sub nr. 10D/P/2009 şi ulterior, sub nr. 113D/P/2009 în cadrul Serviciului Teritorial Bacău.
S-a reţinut că la începutul anului 2009, inculpatul B.I. a finanţat şi pus la dispoziţia grupării trimise în judecată prin rechizitoriul susmenţionat - formată din numiţii P.A.N., C.P.C., F.C., I.I. - un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide, în vederea reinscripţionării şi utilizării pentru extrageri de numerar.
Pe baza probatoriului administrat în cauza cu nr. 24D/P/2008 (din monitorizările intruzive, confirmate pe cale de anchetă) s-a stabilit că inculpatul B.I., aflându-se în Anglia, şi fiind cunoscut pentru preocupările pe linia infracţiunilor legate de carduri, a luat legătura cu numiţii P.A.N. şi C.P.C., pe care îi cunoştea de mai mult timp, solicitându-le colaborarea.
După ce aceştia din urmă au acceptat propunerea, pentru obţinerea unei activităţi infracţionale eficiente, inculpatul B.I. a transmis pe e-mail numitului C.P.C. aproximativ 200 de numere de identificare a unor carduri valide şi codurile PIN asociate conturilor aferente.
Concomitent, printr-un intermediar, susnumitul inculpat a transmis inculpatului P.A.N. suma de 1.000 de Euro, necesară achiziţionării de blank-uri şi inscripţionării acestora cu datele ce se aflau în posesia inculpatului C.P.C. Cei doi inculpaţi se cunoşteau între ei, fiind consăteni, şi s-au întâlnit anterior în străinătate unde ambii au desfăşurat activităţi legate de carding.
În realizarea rezoluţiei infracţionale luate, inculpaţii P.A.N. şi C.P.C. au cooperat pentru procurarea de carduri blank, achiziţionând aprox. 210 blankuri de la diferite persoane neidentificate. Ulterior, inculpatul C.P.C. a apelat la cunoştinţele sale ce aveau aceleaşi preocupări infracţionale, însă pe segmentul inscripţionării datelor reale ale cardurilor pe blankuri, contactându-1 în acest sens pe inculpatul OGR. care poseda aparatura necesară acestei activităţi, un MSR 206.
Întrucât inculpatul OGR. domiciliază în municipiul Oneşti, iar inculpaţii C.P.C. şi P.A.N. nu aveau posibilităţi proprii de deplasare în această localitate, l-au cooptat în cadrul grupării şi pe inculpatul F.C., căruia i-au solicitat să îi ajute în sensul de a-i transporta pentru inscripţionarea blankurilor în municipiul Oneşti, şi i-au propus ca în schimbul unui procent considerabil să îi însoţească în Lituania unde urmau să efectueze efectiv operaţiunile de retragere neautorizată de numerar.
În deplină cunoştinţă de cauză, inculpatul F.C. s-a deplasat împreună cu inculpatul C.P.C. la locuinţa inculpatului OGR. din municipiul Oneşti, în trei rânduri, în perioada 24-26 ianuarie 2009, pentru realizarea inscripţionării blankurilor. Hotărând ca plecarea în Lituania să se realizeze la data de 28 ianuarie 2009, inculpaţii P.A.N., C.P.C. şi F.C., au procedat, în prealabil, la ascunderea cardurilor falsificate în portierele dreapta faţă şi spate ale autoturismului marca Alfa Romeo cu număr de înmatriculare străin, sens în care au desprins partea din plastic în care erau aplicate boxele şi au introdus cardurile în acest spaţiu.
Premergător plecării, inculpatul C.P.C., cunoscând că inculpatul I.I.I. a mai fost plecat anterior în Lituania şi că deţinea date exacte cu privire la locaţii şi la bancomatele neprotejate la care puteau să efectueze în siguranţă operaţiunile de extrageri de numerar, a apelat la acesta şi, în schimbul unui beneficiu financiar i-a solicitat să îi însoţească şi să îi ajute în buna realizare a activităţii infracţionale. Toate aceste activităţi au fost aduse la cunoştinţa inculpatului B.I. de către inculpaţii P.A.N. şi C.P.C., aceştia din urmă recunoscându-i celui dintâi calitatea de lider al grupării.
La data de 28 ianuarie 2009, inculpaţii P.A.N., C.P.C. şi F.C. au plecat din comuna Sascut, jud. Bacău, cu autoturismul aparţinând inculpatului F.C. cu numărul de înmatriculare precizat anterior în municipiul Bacău, unde s-a alăturat grupării şi inculpatul I.I.I., şi împreună s-au deplasat spre una din vămile din vestul ţării, cu intenţia de a ajunge în Lituania. La aceeaşi dată, în jurul orelor 2350, la intrarea în municipiul Cluj Napoca, dinspre localitatea Turda a fost oprit în trafic autoturismul cu care se deplasau cei patru inculpaţi şi, cu ocazia percheziţiei efectuate asupra acestuia s-au identificat 201 carduri falsificate ascunse în portierele dreapta faţă şi spate. De asemenea, asupra inculpatului P.A.N. s-a găsit suma de 550 de Euro, reprezentând suma rămasă în urma finanţării inculpatului B.I.
Procedându-se la citirea datelor inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor ridicate cu această ocazie, s-a constatat că datele prezente pe acestea reprezintă date de identificare a unor carduri valide, menţionate în procesele verbale întocmite de organele de poliţie din cadrul BCCO, în prezenţa inculpaţilor, la datele de 29 ianuarie 2009, respectiv 25 februarie 2009.
După finalizarea procesului privindu-i pe inculpaţii P.A.N., C.P.C., F.C., I.I., inculpatul B.I. s-a întors în ţară, şi în perioada iulie - august 2009 şi-a continuat preocupările pe linia activităţilor infracţionale legate de skimming şi falsificarea instrumentelor de plată electronică.
De această dată, inculpatul B.I. a primit în ziua de 07 august 2009 de la o persoană neidentificată din străinătate, prin reţeaua Internet la adresa de e-mail jordas66ayahoo.com, un număr de 7 date de carduri bancare împreună cu codurile PIN aferente, pe care le-a inscripţionat pe carduri blank cu ajutorul unor persoane necunoscute, falsificând astfel instrumentele de plată.
În urma percheziţionării autorizate a adresei de e-mail utilizată de inculpatul B.I., au fost identificate un număr de 7 combinaţii cifrice specifice datelor de identificare a cardurilor, cu codurile PIN aferente, ce sunt evidenţiate în procesul verbal de efectuare a percheziţiei informatice.
Din relaţiile furnizate de unităţile bancare BCR şi Bancpost SA a rezultat că în perioada imediat următoare, începând cu aceeaşi dată - 7 august 2009 şi până pe 12 august 2009 -, inculpatul B.I. a inscripţionat datele cardurilor identificate în adresa de e-mail susmenţionată şi a utilizat aceste instrumente de plată contrafăcute, efectuând în mod repetat retrageri în valoare totală de 10.350 lei la ATM-urile aparţinând BCR şi Bancpost SA de pe raza municipiului Bacău.
De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 01 octombrie 2009 la adresa unde locuieşte fără forme legale inculpatul B.I., au fost găsite codurile PIN aferente cardurilor bancare falsificate care au fost utilizate de acesta la efectuarea de retrageri neautorizate de numerar, împrejurare faţă de care apărarea formulată de inculpat cu ocazia declaraţiei date în faţa instanţei la judecarea propunerii de arestare preventivă (în sensul că aceste combinaţii cifrice reprezintă numerele la LOTO) a fost înlăturată de instanţă ca fiind total nejustificată.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească şi care constă în: xerocopii din dosarul 24D/P/2009 privind pe inculpaţii P.A.N., C.P.C., F.C., I.I.I. şi OGR.; rechizitoriul cu nr. 24D/P/2009 din data de 25 februarie 2009; proces verbal de sesizare din oficiu emis de BCCO Bacău; proces verbal emis de BCCO Bacău privind verificările şi investigaţiile efectuate pornind de la activitatea infracţională a numiţilor V.A., G.N. şi H.V.; proces verbal de percheziţie a autoturismului încheiat cu ocazia flagrantului din data de 28 ianuarie 2009, ora 23,50 şi planşele foto aferente; procesele verbale de citire a benzilor magnetice şi procesul verbal de ridicare a sumei de 550 de Euro de la inculpatul P.; procesele verbale de identificare; autorizaţiile de percheziţie domiciliare şi procesele verbale aferente; declaraţiile martorilor asistenţi la percheziţii; declaraţiile martorilor P.A., J.M.; declaraţiile inculpaţilor P.A.N., C.P.C., F.C., OGR., I.I.I.; procesul verbal de confruntare între inculpatul P.A.N. şi inculpatul C.P.C.; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; procesele verbale întocmite în urma punerii în aplicare a autorizaţiei privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor în sisteme informatice efectuate de către inculpatul B.I. de la adresa de email; procesele verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate în cadrul Bancpost şi BCR privind efectuarea de retrageri neautorizate de numerar de către inculpatul B.I.; adresele unităţilor bancare, Banca Comercială Română, Bancpost, planşele foto aferente şi CD-urile puse la dispoziţie de aceste unităţi bancare; procesele verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la locuinţele inculpatului B.I.; mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare (un bileţel având înscrise codurile PIN aferente celor 7 instrumente de plată contrafăcute şi utilizate de inculpat pentru retrageri neautorizate de numerar, acte care dovedesc preocupările inculpatului pe aceeaşi linie infracţională); declaraţia martorului audiat cu protejarea datelor de identitate, P.C.; declaraţia martorei B.M., coroborate cu declaraţia inculpatului B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 434/2008, purtate de A.P. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 19/2009 purtate de A.P. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 24/2009 şi nr. 29/2009, purtate de C.P.C. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 31/2009, purtate de OGR. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr.270/2009, purtate de B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 307/2009, purtate de B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 346/2009 purtate de B.I.; actele în limba italiană ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului B.I. ce fac dovada atât a preocupărilor infracţionale ale acestuia, anterior săvârşirii faptelor din prezenta cauză, cât şi a legăturilor infracţionale ale inculpatului, inclusiv cu persoanele cercetate în dosarul cu nr. 24D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bacău; probatoriul administrat la instanţă unde au fost audiaţi inculpatul - filele 43, 95, 140, 223 şi martorii B.M. – fila 44, P.C. - 138, Duca Ionel -139, P.A.N., F.C., I.I.I. - filele 188-190, OGR. - fila 191.
Solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că nu s-a dovedit că a aderat, sprijinit sau constituit grupul infracţional organizat, nu a fost primită de instanţa de fond care a reţinut că din întregul material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul B.I. a desfăşurat activităţi infracţionale identice în Italia şi în Anglia. De asemenea, s-a reţinut că interceptarea convorbirilor telefonice evidenţiază comunicarea inculpatului cu inculpaţii A.P., C.P.C., OGR., iar martorul cu identitate protejată, P.C., în declaraţia dată în faţa instanţei a arătat „Îl cunosc pe inculpatul B.I. din Anglia ... se ocupa cu fraudarea cardurilor, adică fura carduri cu aparatură. Am văzut toate acestea ... inculpatul B. a trimis carduri prin Internet pentru retragere de numerar .... . Cunosc că B. a trimis aproximativ 200 de numere pentru carduri şi tot atâtea au fost tipărite. Au plecat către Lituania, dar nu au reuşit pentru că au fost arestaţi".
A mai reţinut instanţa de fond că şi ceilalţi inculpaţi în declaraţiile date, confirmă activitatea infracţională a inculpatului B.I.
Astfel, inculpatul C.P.C. a declarat „Numele liderului grupului infracţional organizat nu-l pot dezvălui, este vorba de I., din Anglia" şi „Conform celor convenite, cea mai mare parte a câştigului infracţional l-ar fi obţinut I. din Anglia"; inculpatul A.P. a declarat, „Ştiam că I. în Anglia se ocupă cu furatul, I. era cunoştinţa mea şi a inculpatului C. Tot de la I. îşi procura şi C. numerele de card ... Telefonic, ne-am înţeles ca odată ajunşi în Lituania să-l înştiinţăm. Aveam două variante de plan: ori le vindeam unei persoane recomandate de I. cu 100 Euro bucata, ori introduceam noi cardurile false în bancomate. Plecarea noastră în Lituania a fost finanţată de I. care mi-a trimis prin intermediul unei cunoştinţe 1000 Euro". Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că toate mijloacele de probă administrate în cauză confirmă legăturile existente între inculpaţi, relaţiile lor de colaborare, de atribuire a sarcinilor pentru fiecare dintre ei, aşa încât nu poate fi acceptată ideea achitării inculpatului susţinută de apărătorul său.
De asemenea, solicitarea apărătorului ales al inculpatului B.I. de a se dispune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operaţiuni neautorizate de retrageri de numerar prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 a fost găsită ca neîntemeiată, cu motivarea că probele administrate în cauză confirmă transmiterea de către inculpatul B.I. către ceilalţi inculpaţi din ţară a celor aproximativ 200 de numere de carduri pe care au reuşit să le inscripţioneze pe carduri blank şi să le ascundă în autoturismul lui F.C.
Pentru cea de-a doua faptă imputată inculpatului prin rechizitoriu, presupus a fi fost comisă în perioada iulie-august 2009 şi pentru care apărătorul acestuia a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că existenţa şi a acestei infracţiuni este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, la care se adaugă şi menţiunile din procesul verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului, potrivit cărora în domiciliul său au fost găsite codurile PIN care au fost tipărite pe carduri blank cu care inculpatul a efectuat retrageri de la BCR şi Bancpost totalizând 10.350 lei, retrageri probate cu planşele foto şi CD-urile ridicate de la aceste unităţi bancare.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului B.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; transmitere de date de identificare a instrumentelor de plată electronică în vederea falsificării, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002; punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002; efectuare de operaţiuni, fără drept, cu instrumente de plată electronice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi accesarea unui sistem informatic fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acestora în regim de detenţie.
Din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 octombrie 2009 la data de 26 aprilie 2010 când s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că Banca Comercială Română şi Bancpost SA nu s-au constituit părţi civile în cauză şi, în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.350 lei reprezentând beneficiul ilegal obţinut prin extragerile neautorizate de numerar de la ATM-urile celor două bănci.
De asemenea, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 telefoane mobile: marca Nokia 1208 seria 359301/02/164096/5 fără cartelă; marca Nokia 1209 seria 351947/03/210273/0 cu cartelă SIM Orange; marca Nokia 1208 seria 35931602250588/4 cu cartelă SIM Orange şi a 18 cartele SIM, bunuri găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului şi care au fost folosite de acesta la comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 1 octombrie 2009, de la locuinţa inculpatului s-a ridicat şi consemnat la CEC suma de 100 Euro prin ordonanţa de instituire a sechestrului de către procuror, măsură asiguratorie ce a fost menţinută de instanţă pentru a se asigura recuperarea celor 10.350 lei de la inculpat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care, prin apărătorul ales a arătat că recunoaşte situaţia de fapt cu precizarea că mai există un alt „I." care în realitate a transmis datele card-urilor din Anglia, precum şi suma de 1000 Euro pentru a finanţa deplasarea grupului în Anglia.
Inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei. În sprijinul acestei solicitări, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale, precum şi împrejurarea că este student, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, aşa cum s-a dispus cu ocazia înlocuirii măsurii arestului preventiv, şi-a schimbat total atitudinea şi nu va mai săvârşi niciodată fapte penale.
Prin Decizia penală nr. 119 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, în mod corect a stabilit că faptele inculpatului B.I. care în cursul lunii ianuarie 2009 a iniţiat constituirea unei grupări infracţionale - trimise în judecată în dosarul nr. 24D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, formată din numiţii P.A.N., C.P.C., F.C., I.I. -, a finanţat şi pus la dispoziţia acesteia un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide în vederea reinscripţionării şi utilizării pentru extrageri de numerar, activitate infracţională materializată doar în falsificarea instrumentelor de plată, deoarece inculpaţii au fost depistaţi de organele de urmărire penală în timp ce se deplasau spre Lituania unde urmau să efectueze retragerile neautorizate de numerar, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi ale art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, iar faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că în perioada iulie-august 2009 a primit de la o persoană neidentificată datele de identificare a 7 carduri bancare valide, pe care le-a inscripţionat pe blank-uri, falsificând astfel instrumentele de plată electronică pe care ulterior le-a utilizat prin accesarea neautorizată a sistemelor informatice în mod repetat pentru extrageri neautorizate de numerar, cauzând un prejudiciu în sumă de 10.350 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a mai reţinut de către instanţa de prim control judiciar că după cele aproape 7 luni petrecute în arest preventiv, după trimiterea în judecată şi condamnarea la pedeapsa închisorii – perioadă în care a negat săvârşirea infracţiunilor care i se impută – în faţa instanţei de apel, inculpatul B.I. a arătat că doreşte să dea o nouă declaraţie ocazie cu care a recunoscut doar parţial săvârşirea faptelor. Astfel, inculpatul a susţinut că în ceea ce priveşte transmiterea celor 200 date de carduri bancare, contribuţia sa a constat doar în aceea că a realizat legătura dintre grupul de inculpaţi din ţară şi numitul „I." aflat în Anglia, că a vorbit cu P. de la telefonul acestui „I." şi că deplasarea în Lituania a fost finanţată tot de „I.".
Instanţa de apel a constatat că nu poate reţine ca adevărată această recunoaştere parţială a faptelor de către inculpat, având în vedere conţinutul declaraţiei martorului cu identitate protejată, P.C., care a arătat că există identitate între cele două persoane, că inculpatul B.I. este cel care a transmis lui C.P.C. datele şi că în Anglia apelantul se ocupa cu fraudele prin carduri bancare. De altfel, inculpatul nu a produs nicio dovadă în sprijinul celor arătate, iar dacă susţinerile sale ar fi fost veridice ar fi oferit organelor de urmărire penală un minim de date în vederea identificării respectivei persoane, mai ales în situaţia de a fi fost arestat pentru fapte pe care, aşa cum pretinde, nu le-a comis. Că există identitate între inculpat şi pretinsa persoană „I." aflat în Anglia rezultă cu certitudine şi din declaraţia inculpatului P. aflată în dosarul nr. 593/11/2009 în care acesta arată „eu l-am abordat pe I. în Anglia pentru a-mi procura 100 de numere de carduri, prin ianuarie 2009, ... un prieten de-al meu I., stabilit în Anglia, mi-a trimis un mesaj cu un număr de telefon şi care m-a ajutat să iau legătura cu un domn L. de la care am cumpărat blankuri" (contrar celor declarate de inculpatul B.I. în sensul că i-a pus în legătură pe inculpaţi cu „I.").
Cu referire la faptele comise în perioada iulie – august 2009, constând în falsificarea unui număr de 7 carduri bancare şi utilizarea acestora prin accesarea fără drept a sistemelor informatice, urmată de extragerea în mod fraudulos a sumei de 10.350 lei, instanţa de apel a reţinut că inculpatul le-a recunoscut fără rezerve, cu precizarea că a extras numai 5.500 lei.
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată pe baza unui probatoriu judicios administrat.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, instanţa de apel a constatat că acestea sunt legale, situate între limitele prevăzute în textele incriminatoare şi just dozate, instanţa de fond, valorificând criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a reţinut că infracţiunile informatice pentru care a fost condamnat inculpatul B.I. prezintă un grad sporit de pericol social, mai ales prin amploarea deosebită a acestui fenomen în ultima perioadă de timp, în condiţiile în care infractorii români specializaţi în astfel de fapte şi-au extins aria de acţiune în aproape toate ţările Uniunii Europene şi în afara acesteia cauzând prejudicii enorme. În speţa de faţă, doar intervenţia procurorilor D.I.I.C.O.T. şi surprinderea în flagrant a grupului compus din inculpaţii P.A.N., C.P.C., I.I. şi OGR., a împiedicat producerea pagubelor materiale.
În privinţa inculpatului B.I., Curtea a reţinut că acesta şi-a continuat activitatea infracţională pe cont propriu, chiar în condiţiile în care a cunoscut că membrii grupării din care şi el a făcut parte erau deja arestaţi preventiv - ceea ce denotă temeritate infracţională şi dispreţ din partea acestuia la adresa ordinii de drept şi a organelor judiciare - şi a negat în permanenţă săvârşirea faptelor, până în faza apelului când le-a recunoscut doar parţial.
A mai reţinut instanţa de apel că în favoarea inculpatului B.I. nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. care constă în atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor, împrejurări care nu se regăsesc în speţă.
Raportat la faptele analizate în materialitatea lor, la împrejurarea că inculpatul a avut iniţiativa săvârşirii acestora, s-a apreciat că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului nici a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
A concluzionat instanţa de apel că nu poate fi primită nici solicitarea privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 81 C. pen., apreciind că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.I. care a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute şi pedepsite de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., motivat de împrejurarea că nu are antecedente penale, a recunoscut faptele, a executat în detenţie 7 luni din pedeapsa aplicată, reducerea cuantumului sancţiunii sub limita minimă prevăzută de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării art. 861 C. pen.
În sprijinul solicitării sale, inculpatul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, sentinţa penală nr. 273/D/2009 din 29 iunie 2009 prin care Tribunalul Bacău i-a condamnat pe ceilalţi inculpaţi la pedepse cu executare în condiţiile art. 861 C. pen.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpat care în drept se încadrează în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Împrejurarea că prin sentinţa penală nr. 273/D/2009, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea celorlalţi membri ai grupului infracţional a cărui constituire a iniţiat-o recurentul inculpat la pedepse cu executare în condiţiile art. 861 C. pen. nu este de natură a duce, prin ea însăşi, la admiterea recursului în sensul solicitat de inculpat, deoarece răspunderea penală este personală, iar la individualizarea pedepsei se au în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) prin raportare la fiecare inculpat în parte, ţinându-se seama de modul şi împrejurările concrete în care a comis faptele, gradul de pericol social concret al acestora, datele ce caracterizează persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză şi cum a reţinut şi instanţa de prim control judiciar, recurentul-inculpat şi-a continuat activitatea infracţională începută în cadrul grupului pe care chiar el l-a constituit, pe cont propriu, în condiţiile în care a cunoscut că membrii grupării erau arestaţi preventiv, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi dispreţ din partea sa la adresa organelor judiciare; atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond a negat comiterea faptelor, revenind asupra declaraţiilor iniţiale abia în faţa instanţei de apel când a adoptat însă o poziţie de recunoaştere parţială a infracţiunilor şi aceasta în condiţiile în care s-a aflat în stare de arest preventiv o perioadă de 7 luni.
Pe de altă parte, frecvenţa cu care se comit infracţiunile informatice, urmările produse, modalitatea în care inculpatul recurent a conceput şi desfăşurat activitatea infracţională, perioada de timp în care a acţionat, iniţial în cadrul grupării constituite la iniţiativa sa, ulterior singur, impun aplicarea unei pedepse care atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, să fie proporţională cu gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul şi de natură să-şi atingă scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen.
Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de apel a respins cererea inculpatului, care este iniţiatorul comiterii infracţiunilor deduse judecăţii, de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor stabilite de instanţa de fond sub limita minimă prevăzută de lege.
În ce priveşte aplicarea art. 861 C. pen. solicitată de recurent, Înalta Curte, ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptelor, apreciază că pronunţarea condamnării în condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu constituie un avertisment pentru inculpat, neexistând garanţii că fără executarea pedepsei, acesta nu va comite infracţiuni, motiv pentru care va menţine prevederile art. 57, art. 71 C. pen. dispuse de instanţa de fond şi confirmate de instanţa de prim control judiciar.
Aşa fiind, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei de către inculpatul B.I. şi, neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârilor pronunţate în cauză, recursul declarat de acesta se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 119 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1156/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
