ICCJ. Decizia nr. 118/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 118/2011
Dosar nr. 1936/89/200.
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 16 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1936/89/2009 al Tribunalului Vaslui, secţia penală, instanţa de fond:
1). A condamnat pe inculpatul T.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori calificat în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 şi 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A aplicat art. 64 lit. a) teza II-a art. 71 C. pen.
Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei, pe perioada prevăzută de art. 82 alin. (1) C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
2). A condamnat pe inculpatul C.A.O. (fost V.) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 şi 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 83 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin Decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 449 C. proc. pen. a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin Decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti în pedepsele componente, a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu cele două pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin Decizia Curţii de Apel Bacău şi rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu data de 20 iulie 2007 până la data de 27 ianuarie 2010.
A anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Buzău şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentinţe.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată S.R.I. şi a obligat inculpaţii, în solidar, să plătească acesteia suma de 500 Euro cu titlu de daune morale.
A luat act că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă.
A respins cererea de acordare de daune morale părţii vătămate S.L., formulată de apărătorul acesteia şi de reprezentantul parchetului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2008 din 12 iunie 2009 a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori calificat în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 şi 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în luna iunie 2007, inculpatul T.C. a recrutat, profitând de starea materială precară a acestora, pe minorele S.R.I. şi S.L., în scopul exploatării sexuale şi, pe care le-a găzduit în locuinţa sa apoi a încercat a le transporta în Italia inculpatul C.A.O.
Probatoriul administrat în cauză a dovedit situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează răspunderea penală, lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterior săvârşirii infracţiunii, de numărul de persoane traficate, de vârsta victimelor, de urmarea produsă şi de conduita nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii T.C. şi C. (fost V.) A.O.
Inculpatul C.O., invocând împrejurarea că părţile vătămate au consimţit a fi duse în Italia în vederea practicării prostituţiei, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism. Totodată, criticile apelantului privesc nelegalitatea hotărârii primei instanţe constând în greşita anulare a formelor de executare şi emitere a unui nou mandat, în loc să constate că pedeapsa aplicată a fost executată.
Inculpatul T.C., prin avocat, a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, având în vedere persoana inculpatului şi contribuţia efectivă a acestuia la săvârşirea faptei.
Prin Decizia penala nr. 165 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală si pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că este irelevant consimţământul victimelor, în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, aşa încât cererea inculpatului C.A.O. privind schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiată. Totodată, este neîntemeiată şi cea de a doua critică formulată de către inculpat în apel, întrucât noua pedeapsă aplicată, chiar dacă are aceeaşi durată, reprezintă o pedeapsă nouă, pentru concurs de infracţiuni.
Cu privire la apelul declarat de către inculpatul T.C., instanţa de apel a constatat că faptele reţinute în sarcina acestuia sunt pe deplin dovedite şi acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru săvârşirea căreia acesta a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, aşa încât cererea sa privind pronunţarea unei soluţii de achitare este neîntemeiată. Pe de altă parte, faţă de natura relaţiilor sociale lezate, de modul de operare, de urmarea produsă şi de poziţia procesuală adoptată, se constată că prima instanţă a manifestat suficientă clemenţă faţă de acest inculpat reţinând în favoarea sa largi circumstanţe reale şi personale, aşa încât nu se justifică o nouă apreciere a cuantumului pedepsei aplicate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul C.(fost V.) A.O., criticile privind nelegalitatea deciziei sub aspectul greşitei neconstatări a executării pedepsei, atâta timp cât pedeapsa aplicată în această cauză, pentru infracţiuni concurente, a fost tot de 4 (patru) ani şi s-a stabilit aceeaşi pedeapsă rezultantă, ca urmare a neadăugării unui spor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Cu referire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, Codul penal în vigoare a adoptat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil.
Sub aspectul aplicării pedepsei principale, din dispoziţiile art. 34 C. pen. rezultă obligativitatea parcurgerii a două etape, prima privind stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune şi a doua, cea a aplicării unei pedepse pentru pluralitatea de infracţiuni, respectiv a pedepsei rezultante care urmează a fi executată.
În cazul în care, pentru infracţiuni concurente, inculpatul este judecat în cauze diferite, în raport de împrejurarea că nu toate infracţiunile au fost descoperite şi stabilite în acelaşi timp, legiuitorul a consacrat prin art. 36 C. pen. sistemul contopirii pedepselor.
În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) si (3) din Legea nr. 678/2001, în vara anului 2007.
Prima instanţă a constatat că infracţiunea care face obiectul judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul C.A.O. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin Decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, prima instanţă a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a contopit pedepsele cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi a dispus, cu referire la pedeapsa principală, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
A anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 33/2008 şi a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei, conform sentinţei.
Instanţa de fond a apreciat corect că formele de executare emise de Tribunalul Buzău au avut în vedere sentinţa penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a acelei instanţe.
Inculpatul a fost liberat condiţionat, la data de 27 ianuarie 2010, în baza sentinţei penale nr. 68/2010 a Judecătoriei Vaslui.
Întrucât au fost repuse pedepsele principale în individualitatea lor, iar aceste pedepse au fost contopite între ele, precum şi cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, noua pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, chiar dacă are aceeaşi durată, reprezintă o pedeapsa nouă, aplicată pentru un alt concurs de infracţiuni.
Aşadar, dispoziţia instanţei de fond de anulare a formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 83/2008 şi emiterea de noi forme de executare este corectă.
Totodată, în mod corect instanţa de fond a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, reţinând întemeiat că inculpatul a executat parte din pedeapsa veche şi a fost liberat condiţionat, ceea ce nu înseamnă că acesta a executat noua pedeapsă rezultantă, în care a mai fost contopită o pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicată pentru o infracţiune concurentă.
Prin urmare, în mod întemeiat instanţa de apel a apreciat că apelul inculpatului este neîntemeiat sub aspectul acestor critici, aşa încât soluţia de respingere a apelului şi menţinere a hotărârii primei instanţe este legală.
Ca atare, recursul declarat de către inculpat sub aspectul criticilor formulate se constată a fi neîntemeiat.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. (fost V.)A.O. împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat C.A.O. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. (fost V.) A.O. împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 425 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1185/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
