ICCJ. Decizia nr. 1159/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1159/2011
Dosar nr. 958/59/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 170/P/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
La data de 03 mai 2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângerea petentului I.I., prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc T.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, petentul a menţionat că intimatul T.I. a pus în executare un titlu executoriu (Decizia civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraş-Severin) ce nu era învestit cu formulă executorie, a continuat executarea silită în dosarul execuţional numărul 220/2008 deşi, prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008, Judecătoria Bozovici a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în dosarul nr. 789/194/2008 al aceleiaşi instanţe şi a trecut la indisponibilizarea unor bunuri comune, în condiţiile în care creanţa pe care o avea creditorul era personală.
În ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, petentul arată că, în actele întocmite de către executor în dosarul execuţional nr. 220/2008 şi folosite în cadrul procedurii executării silite, intimatul a consemnat că titlu executoriu (Decizia civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraş-Severin) este învestit cu formulă executorie, aspect contrar realităţii.
Prin rezoluţia nr. 170/P/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) şi f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc T.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
În motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:
- prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bozovici la data de 09 martie 2007, numitul I.I. a solicitat revocarea donaţiilor ce au făcut obiectul contractelor de donaţie autentificate la B.N.P. S.G. sub numărul 2970 din 14 august 2002 pentru suma de 97.181.600 lei vechi şi sub numărul 659 din 24 ianuarie 2002 pentru suma de 540.000.000 lei vechi şi obligarea numitului I.I. la restituirea sumelor de bani obiect al donaţiilor;
- prin sentinţa civilă nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 196/194/2007, instanţa de judecată a respins acţiunea civilă formulată de către numitul I.I.;
- prin Decizia civilă nr. 226/R din 15 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul cu acelaşi număr, instanţa de judecată a admis recursul reclamantului şi acţiunea, a dispus revocarea contractelor de donaţie amintite anterior şi obligarea numitului I.I. la restituirea sumei de 63.718, 16 lei noi, ce a făcut obiectul donaţiilor menţionate mai sus;
- la data de 03 iulie 2008, numitul I.I., prin avocat V.V., a formulat o cerere de executare silită către B.E.J. T.M., formându-se astfel dosarul execuţional nr. 220/2008;
- anterior acestei solicitări, numitul I.I. a cerut învestirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraş-Severin şi, potrivit adresei nr. 248 din 06 iulie 2010 a Judecătoriei Bozovici, prin rezoluţia judecătorului de serviciu din data de 23 iunie 2008, s-a dispus definitivarea şi învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 196/194/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă anterior menţionată;
- pe parcursul executării silite, intimatul T.I. a procedat la înfiinţarea popririi, la data de 03 iulie 2008, pe toate acţiunile pe care petentului I.I. le deţine la SC A.C. SA, până la concurenţa debitului de 63.178.16 lei, cu titlu de pretenţii;
- la data de 04 decembrie 2008, intimatul T.I. a întocmit somaţia de plată imobiliară prin care îl soma pe debitorul I.I. să plătească debitul total de 79.702.76 lei, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea silită a imobilului înscris în C.F. nr. 380 Caransebeşul Nou, nr. top 93 – grădină în intravilan de 500 mp şi top 94 – casa nr. 113 cu curte în intravilan de 968 mp;
- conform extrasului de carte funciară nr. 380 Caransebeşul Nou, eliberat la data de 11 decembrie 2008, casa cu numărul 113 se află în proprietatea Circumscripţiei Sanitare Veterinară Caransebeş, iar terenul se afla în proprietatea numitului I.I.; din examinarea părţii a II-a a extrasului, rubrica „înscrieri privitoare la proprietate", rezultă că la poziţia 11 se afla notat procesul dintre municipiul Caransebeş, Consiliul Local al municipiului Caransebeş c/a I.I. pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2971/2002;
- la data de 02 aprilie 2009 s-a întocmit de către intimat procesul-verbal de constatare a suspendării executării silite în dosarul nr. 220/2008 al B.E.J. T.I., în temeiul încheierii nr. 669/104/2009 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 792/208/2009 hotărâre prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare în dosarul nr. 791/208/2009;
- în ceea ce priveşte încălcarea atribuţiilor de serviciu de către intimat prin continuarea executării silite în dosarul execuţional nr. 220/2008, deşi prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiaşi instanţe, prin rezoluţia nr. 552/P din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 228 C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus, pentru acelaşi aspect sesizat, neînceperea urmăririi penale faţă de T.I., soluţia fiind menţinută prin rezoluţia numărul 457/11/2 din 18 mai 2009 a aceleaşi unităţi;
- în condiţiile în care neîndeplinirea procedurii de învestire cu formulă executorie, ce atrage sancţiunea nulităţii ca o consecinţă a încălcării unei norme legale imperative, putea fi invocată pe calea contestaţiei la executare, în sarcina executorului judecătoresc nu se poate reţine că şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, cu atât mai mult cu cât doar creditorul este cel care poate să recurgă la procedura învestirii cu formulă executorie;
- referitor la încălcarea atribuţiilor de serviciu prin urmărirea unor bunuri comune pentru o datorie cu caracter personal, notarea somaţiei de plată pentru suma de 79.702,76 lei în C.F. nr. 380 Caransebeşul Nou, deşi terenul era bun comun, nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, deoarece, la data notării somaţiei în C.F., era notat, la poziţia 11, procesul dintre municipiul Caransebeş, Consiliul Local al municipiului Caransebeş c/a I.I. pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2971/2002 şi în urma căruia, potrivit susţinerilor petentului, contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, iar terenul a revenit în proprietatea Consiliul Local al municipiului Caransebeş;
- prin folosirea formulei „executare silită în temeiul titlului executoriu – Decizia civilă nr. 226/R/2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin şi sentinţa civilă nr. 521/2007 pronunţată de Judecătoria Bozovici, ambele în dosarul numărul 196/194/2007, învestită cu formulă executorie", intimatul nu a falsificat actele întocmite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul I.I. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, respinsă prin rezoluţia nr. 943/II/2/2010 din 24 august 2010.
Împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii, petentul a formulat în termenul legal plângere la instanţa de judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 958/59/2010 din 03 septembrie 2010.
Examinând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate şi a materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală şi la dosarul instanţei, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Aspectul privitor la pretinsa încălcare a atribuţiilor de serviciu de către intimat prin continuarea executării silite în dosarul execuţional nr. 220/2008, deşi prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiaşi instanţe, a făcut obiectul cercetărilor şi în alt dosar, prin rezoluţia nr. 552/P din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 228 C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.I., soluţia fiind menţinută prin rezoluţia numărul 457/11/2/2009 din 18 mai 2009 a aceleaşi unităţi. Soluţia procurorului a fost atacată de petent cu plângere la instanţă, respinsă prin sentinţa penală nr. 237 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin respingerea recursului (Decizia penală nr. 1020/R din 17 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Din starea de fapt reţinută nu rezultă că intimatul executor judecătoresc T.I., cu ştiinţă, nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.
Contrar susţinerilor petentului, nu Decizia dată în recurs se învesteşte cu formulă executorie, ci, potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., sentinţa primei instanţe, chiar dacă a fost modificată în căile de atac. Intimatul a pus în executare o hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, aşa cum rezultă din copia dosarului execuţional (filele 28-29 dosar urmărire penală).
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc prin faptul că ar fi urmărit bunuri comune pentru o datorie cu caracter personal, lipseşte cerinţa esenţială a vătămării intereselor legale ale petentului şi, ca atare, nu subzistă latura obiectivă a infracţiunii reclamate.
În legătură cu acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de fals intelectual, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) prevede că aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
În cauză, intimatul nu a făcut vreo menţiune necorespunzătoare adevărului în actele întocmite pe parcursul executării silite. Expresia folosită de intimat şi incriminată de petent nu poate avea semnificaţia unui fals intelectual, întrucât aspectele inserate corespund realităţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul I.I.
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 martie 2011, petiţionarul arată că înţelege să îşi retragă recursul formulat în cauză, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., instanţa urmează să ia act de manifestarea de voinţă a recurentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de petiţionarul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 240 PI din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1163/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
