ICCJ. Decizia nr. 1220/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1220/2011
Dosar nr. 1741/2/2011
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1741 /2/2011 (754/2011) a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.C.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul este cercetat în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicări art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2011 în calitate de agent de poliţie la Punctul de Trecere a Frontierei Moraviţa, a aderat la un grup infracţional organizat format din alţi lucrători de poliţie de frontieră şi vameşi, şi alte persoane implicate în activităţi de introducere frauduloasă de ţigări în România, a primit, în mod repetat suma totală de 45 Euro şi 110 lei pentru a nu îşi îndeplini îndatoririle de serviciu, că maximul legal pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 este pedeapsa de 20 ani şi că astfel cererea formulată nu este admisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.C.M. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,arătând că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în disp. art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
În art. 1602 C. proc. pen. se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând actele dosarului se constată că inculpatul M.C.M. este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 269/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39 /2003, constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie la Punctul de Trecere a Frontierei Moraviţa , fiind integrat în grupul infracţional în ziua de 04 ianuarie 2011 şi 07 ianuarie 2011 a primit de la mai multe persoane suma de 20 Euro şi 80 lei, respectiv 50 Euro şi 60 lei, pentru facilitarea introducerii frauduloase de ţigări în România.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 143, art. 146, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149 alin. (1), art. 1491 şi art. 150 C. proc. pen. prin încheierea din 9 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti in dosar nr. 1210/2/2011.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă ca inadmisibilă întrucât pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 are un maxim legal de 20 ani fiind deci depăşit maximul legal de 18ani prevăzut de art. 1602 C. proc. pen. pentru a fi admisibilă liberarea provizorie sub control judiciar.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C.M., dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva încheierii din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a l-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1741/2/2011(754/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2011. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 1622/2011. Penal → |
|---|
