ICCJ. Decizia nr. 1636/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1636/2011
Dosar nr. 6457/30/2010
Şedinţa publică din 21 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 500/PI din 01 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 6457/30/2010. a fost respinsă cererea formulată de condamnatul J.L., având ca obiect rejudecarea în baza art. 522 alin. (1) C. proc. pen., a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1761/30/2007 al Tribunalului Timiş în care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru trafic de droguri.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost arestat preventiv în data de 05 octombrie 2006 şi eliberat la 24 aprilie 2008 fiind dispusă achitarea însă în urma apelului făcut de către Parchet a fost condamnat de Curtea de Apel Timişoara, pedeapsă menţinută de Î.C.C.J Bucureşti prin decizia penală nr. 1447 din 17 aprilie 2009, decizie luată în lipsa sa şi fără să fi primit citaţie pentru a se prezenta la proces. Susţine că, în ziua în care s-a dat hotărârea a fost plecat în străinătate unde a fost arestat şi extrădat pe data de 09 martie 2010.
Din actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 350/P.I din 24 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1761/30/2007 a fost achitat inculpatul J.L., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin decizia penală nr. 144/A din 16 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1761.23/30/2007, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a fost condamnat inculpatul J.L. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul J.L. prin avocat.
Prin decizia nr. 1447 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, în dosarul nr. 1761.23/30/2007 - secţia penală, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză, împotriva deciziei penale nr. 144/A din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza hotărârii definitive s-a emis de către Tribunalul Timiş mandatul de executare al închisorii nr. 415/2008 din 27 aprilie 2009 pentru executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului J.L. A fost emis şi mandatul european de arestare nr. 21 din 23 iulie 2009 de către Tribunalul Timiş în dosar nr. 4411/30/2009, pe numele inculpatului J.L.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că petentul condamnat J.L. a fost arestat de către D.G.P.M Bucureşti la data de 08 martie 2010 şi depus în penitenciarul Bucureşti-Rahova pentru executarea pedepsei aplicate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarelor menţionate, rezultă că petentul condamnat a fost prezent atât la judecarea cauzei în primă instanţă, fiind în stare de arest şi asistat de avocat ales. De asemenea, inculpatul J.L. aflat în stare de libertate a fost prezent şi la judecarea cauzei în apel, fiind asistat de avocat ales, la termenul de judecată din 25 septembrie 2008, precum şi la termenul de judecată din 16 octombrie 2008 când a fost audiat în apel (declaraţie fila 155 dosar nr. 1761.23/30/2007) şi s-au pus concluzii cu privire la apelurile declarate în cauză, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2008 şi practicaua deciziei instanţei de apel din 16 octombrie 2008 (fila 142, 168 dosar apel).
De asemenea, din încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2009 din recurs (fila 86 dosar recurs), rezultă că la acest termen inculpatul J.L. a fost prezent personal, a luat termen în cunoştinţă şi a solicita amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător ales, cerere încuviinţată, astfel că dosarul a fost amânat la 20 februarie 2009, termen la care inculpatul a fost lipsă. Acesta a lipsit şi la termenul de judecată din 20 martie 2009 când a fost reprezentat de avocat din oficiu. Din practicaua deciziei pronunţată în recurs, rezultă că la termenul de judecată din 17 aprilie 2009 când s-a soluţionat recursul, inculpatul a fost lipsă, reprezentat de avocat din oficiu, inculpatul fiind în stare de libertate şi având termen în cunoştinţă.
Astfel, în raport de prevederile art. 5221 C. proc. pen. s-a reţinut că pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume: să fie vorba de o persoană extrădată, iar această persoană să fi fost judecată şi condamnată în lipsă.
Analizând îndeplinirea acestor două condiţii, raportat la actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că deşi una dintre condiţii este îndeplinită în sensul că în speţă este vorba despre petentul J.L. care a fost extrădat pentru executarea pedepsei de 10 ani închisoare, nu este îndeplinită cealaltă condiţie cumulativă, respectiv cea referitoare la judecarea şi condamnarea în lipsă.
Pentru aceste motive, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 522 alin. (1) C. proc. pen. cererea formulata de condamnatul J.L. a fost respinsă.
Împotriva sentinţei penale nr. 500/PI din 01 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6457/30/2010 a declarat apel, în termen legal, condamnatul J.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de apel Timişoara.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5221 C. proc. pen. întrucât condamnatul a fost prezent la mai multe termene de judecată a dosarului în faţa Tribunalului Timiş şi a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient J.L., fără a indica în scris motivele de recurs.
Cauza a fost înregistrată la data de 25 februarie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 6457/30/2010, fiind fixat termen pentru soluţionarea cauzei la data de 21 aprilie 2011.
În şedinţa de judecată din 21 aprilie 2011, în prezenţa apărătorului ales, recurentul revizuient a arătat că îşi retrage recursul de faţă solicitând instanţei a se lua act de manifestarea acesteia de voinţă.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului revizuientului precum şi ultimul cuvânt al revizuientului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, constată că potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., "părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, care se aplică în mod corespunzător".
Până la închiderea dezbaterilor (...] oricare din părţi îşi poate retrage apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de cele mai sus relevate, Înalta Curte, în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., urmează să ia act de manifestarea de voinţă liber exprimată de recurentul revizuient J.L., în sensul retragerii recursului formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul revizuient J.L. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1637/2011. Penal. Asocierea pentru... → |
|---|
