ICCJ. Decizia nr. 1632/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1632/2011
Dosar nr. 1165/57/2010
Şedinţa publică din 21 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă
în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.V., domiciliat în Aiud, jud. Alba împotriva rezoluţiei din dosar nr. 267/P/2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la data de 30 iunie 2010 şi menţinută prin rezoluţia din dosar nr. 609/11/2/2010 dispusă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la data de 06 august 2010.
Prin plângerea penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba petentul M.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor A.A.B., P.C. şi O.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
În motivarea plângerii petentul a susţinut că în data de 23 ianuarie 2009 în timp ce conducea autoturismul a accidentat pe numitul T.D. care s-a angajat în traversarea străzii pe loc nemarcat şi fără să se asigure iar lucrătorii de poliţie veniţi la faţa locului şi-au exercitat în mod necorespunzător atribuţiile respectiv :
- s-a consemnând în mod nereal că numitul T. a fost accidentat pe trecerea de pietoni
- în mod nelegal s-a întocmit dosar penal deşi nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii
- i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
- s-a dispus începerea urmăririi penale în mod abuziv şi că nu i-a fost adus la cunoştinţă faptul că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales.
Prin ordonanţa din 14 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privinţa făptuitorilor P.C., O.D. şi P.A.M. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în privinţa făptuitorului A.A.B. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.
Prin rezoluţia din 30 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus neînceperea urmării faţă de făptuitorul A.A.B. reţinând în esenţă că nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală deoarece lucrătorul de poliţie a îndeplinit actele de urmărire penală care au fost dispuse de procuror în condiţii de legalitate.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca nefondată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia cu motivarea că din verificările premergătore efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul M.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi la data de 2 septembrie 2010 sub numărul 1165/57/2010.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel a arătat că nu pot fi reţinute în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunilor sesizate, faptele imputate acestuia neavând nici un suport probator, acuzaţiile fiind total nefondate. în mod corect s-a motivat prin rezoluţiile atacate că în cauză nu au rezultat acte sau indicii în care să confirme săvârşirea de către făptuitor a vreunei infracţiuni.
In condiţiile în care partea vătămată a formulat plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă susţinând totodată că numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilit iniţial s-a modificat şi că este dispus să probeze acest fapt prin administrarea unei expertize de specialitate numitul O.D., agent şef principal de poliţie a solicitat începerea urmăririi penale faţă de petent. Propunerea acestuia a fost confirmată de către procuror care a dispus şi actele de urmărire penală care urmau să fie efectuate.
În aceste condiţii făptuitorul A.A.B., căruia i-a fost repartizată cauza spre instrumentare nu a făcut decât să respecte dispoziţiile procurorului administrând probatoriile dispuse de acesta.
Eventualele neregularităţi procedurale legate de lipsa apărătorului inculpatului la administrarea unor probe, chiar reale dacă ar fi, nu conduc în mod implicit la existenţa unei infracţiuni, deoarece o condiţie a existentei infracţiunii de abuz în serviciu este aceea a intenţiei abuzive, care nu a fost dovedită.
S-a apreciat că organele de cercetare au efectuat toate investigaţiile necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind verificate susţinerile petiţionarului, precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Neputându-se stabili vinovăţia persoanelor cercetate, în mod corect şi legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.
În acest context, instanţa a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul A.A.B., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este temeinică şi legală, fiind menţinută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul M.V. a criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiţionarul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) (prin care se soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 141 din 25 noiembrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în calitate de instanţă de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1636/2011. Penal → |
|---|
