ICCJ. Decizia nr. 1235/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1235/2011

Dosar nr.1312/102/2008

Şedinţa publică din 29 martie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 279 din 14 decembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 1312/102/2008 a condamnat pe inculpatul S.P.Z. (fiul lui A. şi F.) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat [„în public"] prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsă complementară).

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoana vătămată G.I.C. a unei geci maro-corp delict depus la grefa tribunalului cu procesul-verbal din data de 18 august 2008 iar către inculpat a unui levier - corp delict depus la grefa aceleiaşi instanţe în procesul-verbal din 16 decembrie 2008, fila 42 din dosar.

Pe latura civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 346 raportat la art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. pen. a fost obligat inculpatul către partea civilă G.I.C. la suma de 3.000 lei daune morale (fiind respinsă ca neîntemeiată cererea aceleiaşi părţi civile de obligare a inculpatului şi la daune materiale).

Conform art. 189, art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la suma de 630 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea cu acelaşi titlu formulată de partea civilă în cauză.

Instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 256/P/2007 din 16 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a fost sesizată în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului S.P.Z. pentru faptul că în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac i-a aplicat părţii vătămate G.I.C. două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care nu s-a produs datorită reacţiei de evitare şi apărare a victimei care a suferit însă o plagă tăiată la baza superioară, aripa nazală stângă şi zona dorsală a umărului stâng - leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale - în aceleaşi împrejurări şi inculpatul a suferit o echimoză violacee la nivelul regiunii trahiale posterioare drepte produsă prin lovire directă cu un corp contondent ce a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale – [în conexiune cu incriminarea din art. 20 rap.la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. privind infracţiunea de tentativă la omor calificat „în public"].

Descoperirea faptei şi declanşarea cercetărilor penale au avut loc în condiţiile în care prin plângerea din data de 29 martie 2007 adresată postului de poliţie Hodac şi înregistrată sub nr. 35/P/2007 numitul G.I.C. a arătat că „în noaptea zilei de 26 martie 2007 orele 23,00 în timp ce mă deplasam cu autoturismul personal (.) din localitatea Ibăneşti în localitatea Hodoc am observat că în spatele meu circula urmărindu-mă oi maşină albă marca M. (.) ajungând în dreptul imobilului lui M.D. am oprit pe partea dreaptă a direcţiei de mers şi am coborât din maşină iar autoturismul M. (.) a oprit în faţa autoturismului meu la 20 metri observând că de la volan coboară numitul S.P.Z. zis B. care a venit direct la mine şi la distanţa de circa 1 metru am observat că are în mâini o sabie de lungime aproximativă 60-70 cm. şi fără să zică nimic sau să am ceva cu el m-a lovit cu sabia în zona feţei tăindu-mă la nas şi la buza superioară după care a mai lovit în zona abdomenului, lovituri pe care le-am parat cu mâna stângă tăindu-mi şi geaca în acea zonă. Agresorul era însoţit de o persoană (.) care a intervenit şi l-a tras pe acesta la maşină. Eu m-am refugiat la M.D. care a şi sunat la salvare (.) A sosit salvarea Smurd care m-a transportat de urgenţă la Spitalul Reghin unde s-a intervenit chirurgical. A doua zi am fost examinat de doctor legist primind prin certificatul medico-legal, 14-16 zile îngrijiri medicale (.) la data agresiunii în maşină cu mine se afla numitul B.P. care a văzut cele întâmplate." (fila 1).

Audiat în legătură cu acuzaţia amintită inculpatul a recunoscut implicarea sa în altercaţia violentă cu victima ce a avut loc în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac, susţinând însă în apărare că „la data incidentului mergeam cu maşina. Partea vătămată a sărit şanţul şi a vrut să treacă drumul, eu m-am oprit ca să poată trece, ei însă mi-a reproşat faptul că nu i-aş fi dat prioritate, noi eram prieteni vechi. Ne-am salutat, ne-am prins în braţe ca formă de salut, după care eu am plecat cu maşina către Hodac, am oprit pe marginea drumului, în spate a oprit şi maşina părţii vătămate. De la volan a coborât partea vătămată cu o bâtă de bassebal în mână. Am coborât şi eu cu un levier ce îl aveam în maşină să văd ce vrea. El mi-a aplicat mai multe lovituri, mai precis mi-a dat o lovitură în zona mâinii drepte, apoi a vrut să mă lovească în cap. Eu m-am apărat cu levierul şi atunci este posibil ca levierul să-l fi atins (.) În maşină erau băiatul şi nepotul meu. Zona era luminată de un bec din faţa poliţiei, la circa 20 de metri. Incidentul a avut loc între cele două maşini. El s-a dat jos din maşină şi când a venit cu bâta de bassebal a zis: „Dă-te jos ţigane din maşină. Eu mă oprisem ca să vorbesc la telefon".

A depus la organul de urmărire penală un levier, pretins a fi arma folosită în altercaţia fizică sus-menţionată. Obiectul contondent amintit a fost supus de instanţă unei expertize criminalistice (f. 141) ce a concluzionat că „tăietura de pe haina părţii vătămate a fost produsă cu un obiect tăietor, iar nu cu acest levier". Concluzia de specialitate amintită este similară cu cea cuprinsă în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din dosarul de urmărire penală (f. 50) şi se coroborează cu declaraţiile constante ale părţii vătămate şi martorului ocular B.P. - aflat în autoturism cu partea vătămată - care a arătat că aceasta a fost lovită cu o sabie.

Instanţa având în vedere ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească a reţinut în fapt următoarele:

În seara zilei de 26 martie 2007 inculpatul S.P.Z. şi partea civilă G.I.C. au avut o altercaţie în faţa unui bar din comuna Ibăneşti. Iniţial, aceasta a fost în joacă, dar în final, după ce inculpatului i-a fost ruptă geaca şi după intervenţia numitului T.O., inculpatul a simţit că „treaba a devenit serioasă".

După incident, partea civilă a reintrat în bar, unde a rămas până după orele 23.00.

În jurul orelor 23,30 inculpatul şi partea vătămată s-au reîntâlnit pe drumul de întoarcere spre domiciliu din localitatea Hodac. Fiecare conducea maşina proprie. Inculpatul a depăşit-o în mod repetat pe partea vătămată şi i-a făcut semn să oprească, dar iniţial partea vătămată a refuzat.

În apropierea casei martorului M.D. din Hodac, partea vătămată a acceptat să oprească în spatele maşinii inculpatului. Au ieşit fiecare din maşină, partea vătămată înarmată cu o bâtă şi inculpatul cu o sabie, s-au întâlnit în intervalul dintre maşini, aplicându-şi reciproc lovituri cu armele amintite.

Potrivit certificatelor medicale inculpatul a primit o lovitură în zona braţului drept, iar partea vătămată a primit mai multe lovituri în zone vitale, fiind tăiată în zona buzei superioare, nasului şi la antebraţul stâng (localizarea acestei din urmă lovituri atestând că partea vătămată s-a aflat în poziţie de autoapărare).

Examinarea criminalistică a gecii cu care era îmbrăcată partea vătămată a evidenţiat şi existenţa unei tăieturi în zona buzunarului stâng din dreptul abdomenului, care nu a penetrat însă în totalitate geaca.

Altercaţia violentă amintită a încetat în momentul în care partea vătămată, dezarmată de bâtă, s-a aplecat către sol plin de sânge în urma loviturilor cu sabia în zona capului şi a feţei, iar inculpatul a fost stopat din agresiune de fiul acestuia, martorul S.F.R., care l-a condus la autoturism.

În urma loviturii la faţă, victima a sângerat abundent, lăsând urme de sânge pe drumul către locuinţa martorului M.D., de unde a fost luată de S.M.U.R.D.

Certificatul medico-legal depus la dosar de partea vătămată a concluzionat că aceasta a suferit leziunile de violenţă sus-menţionate produse cu un corp tăietor ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale (f. 12-13 dos. urm. pen.).

Pe baza elementelor probatorii sus-menţionate instanţa a reţinut de asemenea că între inculpat şi victimă a avut un conflict, în care ambele părţi, inclusiv inculpatul, s-au implicat prin propriul consimţământ, fără să fie determinaţi de o stare de provocare sau de legitimă apărare, ultima lovitură cu sabia fiind aplicată de inculpat în condiţiile în care victima fusese dezarmată, aflându-se în poziţie de autoapărare.

Avându-se în vedere zonele vitale vizate şi arma folosită aptă de a suprima viaţa victimei (sabie) instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă de a ucide, întrucât a prevăzut şi a acceptat eventualitatea producerii rezultatului mai grav sus-menţionat, care nu a avut loc din împrejurări independente de voinţa acestuia (acţiunile adecvate apărare şi eschivare ale părţii vătămate).

Ca atare, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatul constând în aceea că „în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac i-a aplicat părţii vătămate G.I.C. două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care nu s-a produs datorită reacţiei de evitare şi apărare a victimei" care a suferit însă o plagă tăiată la baza superioară, aripa nazală stângă şi zona dorsală a umărului stâng - leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale - şi a prezentat şi o prezentat şi o ruptură a buzunarului stâng de la geaca cu care era îmbrăcat produsă cu un obiect tăietor a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Starea de recidivă postexecutorie amintită s-a întemeiat pe condamnarea în precedent a inculpatului la pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 402/2000 a Judecătoriei Feteşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 64 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Ialomiţa.

Instanţa a avut în vedere, la individualizarea pedepsei în cadrul criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) împrejurarea că inculpatul a folosit o sabie la aplicarea loviturilor, a iniţiat altercaţia violentă insistând în oprirea în trafic a autoturismului părţii vătămate, fiind recidivist. S-a avut în vederea de asemenea şi împrejurarea că victima a consimţit să se implice în altercaţie fiind de asemenea înarmată cu o bâtă de bassebal pe care a şi folosit-o pentru a aplica lovituri în apărare inculpatului. Instanţa a reţinut de asemenea cu valenţă de circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurarea că inculpatul a stopat acţiunea de omucidere în momentul în care a realizat că loviturile în zone vitale aplicate acestuia cu sabia, au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

În latura civilă, instanţa a reţinut că partea civilă G.I.C. a solicitat cu titlu de daune morale suma de 300.000 de lei. Având în vedere împrejurările anterior descrise în care a fost comisă fapta ilicită - inclusiv implicarea voită a părţii vătămate în altercaţia violentă respectivă - instanţa a admis în parte acţiunea civilă în limita sumei de 3.000 lei daune morale.

Spitalul municipal din Reghin nu s-a constituit parte civilă (fila 13).

Întrucât geaca ridicată de la partea civilă nu face parte dintre obiectele supuse confiscării enumerate de art. 118 C. pen., iar levierul depus de inculpat nu este obiectul folosit la comiterea faptei, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea acestora.

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul S.P.Z.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat desfiinţarea parţială a sentinţei pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei, iar în rejudecare înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi majorarea pedepsei aplicate de către prima instanţă.

În motivarea apelului procurorului s-a arătat că în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât nu s-a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a acestei fapte de către inculpat care folosind o sabie a încercat să suprime viaţa victimei.

Inculpatul în motivarea apelului său, a solicitat în principal achitarea, prin reţinerea săvârşirii faptei în legitimă apărare, în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen. iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, înlăturarea stării de recidivă, iar dacă nu se poate reţine legitima apărare, condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimum special cu suspendarea condiţionată a acesteia şi exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile. În teză ultimă a solicitat reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia potrivit art. 81 şi următoarele C. pen.

Schimbarea de încadrare juridică a fost solicitată de inculpat cu motivarea că nu a fost identificată pretinsa sabie corp-delict urmând a se reţine că s-a folosit în altercaţia fizică de un levier iar vătămările corporale s-au cauzat victimei din culpă în timp ce se eschiva de atacul acesteia cu bâta de basseball.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe pe baza materialului probator administrat la cercetarea judecătorească în primă instanţă, astfel cum a fost completat ulterior de instanţa de apel prin audierea nemijlocită şi a martorilor M.D., M.I.D., F.A.I. în raport cu motivele invocate - în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen. - Curtea a constatat următoarele:

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, este în deplină concordanţă cu probele administrate pe parcursul procesului penal ce atestă în mod indubitabil că:

a) în seara zilei de 26 martie 2008 inculpatul şi partea vătămată s-au întâlnit accidental, având o manifestare „prietenească" - s-au îmbrăţişat cu putere, s-au împins unul înspre celălalt, conduită ce a ocazionat interpelări din partea martorului T.O. pe motiv că inculpatul îi era dator socrului acestuia de la care achiziţionase nişte fluiere şi nu i le plătise - în faţa unui bar din satul Ibăneşti, aparţinând comunei Hodac, unde domiciliază cei doi; în jurul orelor 23.00, partea vătămată a părăsit barul, s-a urcat în maşină şi s-a îndreptat spre domiciliu, fiind ajuns din urmă de autoturismul inculpatului, care l-a depăşit de mai multe ori, făcând-i semn să oprească, însă aceasta iniţial a refuzat;

b) în apropierea casei martorului M.D. din comuna Hodac, partea vătămată a oprit autoturismul, aceeaşi manevră la distanţă de cca. 20 metri fiind făcută şi de inculpat; cei doi au coborât din maşini, inculpatul înarmat cu o sabie, iar partea vătămată cu o bâtă, întâlnindu-se în intervalul dintre cele două maşini şi au început să se lovească reciproc, inculpatul primind o lovitură în zona braţului drept;

c) la un moment dat, partea vătămată fiind dezarmat, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri, una în direcţia capului - victima fiind tăiată în zona buzei superioare şi nasului - iar cea de a doua în aceeaşi zonă, parată cu braţul ridicat în sus în poziţie de autoapărare în urma căreia a fost tăiată în zona dorsală a mâinii stângi şi la buzunarul de la piept al gecii cu care era îmbrăcat;

d) în urma acestor ultime două lovituri partea vătămată a sângerat abundent aplecându-se spre pământ situaţie în care a stopat agresiunea datorită intervenţiei fiului acestuia S.S.P. care a observat situaţia dificilă în care se afla victima şi l-a condus pe tatăl său imediat la autoturism, părăsind împreună locul faptei;

e) ajutat fiind de martorul B.P. care a coborât din autoturism cei doi s-au deplasat până la gospodăria din apropiere a martorului M.D. care a sunat la salvare, ocazie cu care a luat cunoştinţă şi de cele întâmplate potrivit relatărilor făcute de victimă.

Din declaraţiile martorilor M.I.D. şi F.A.I. (f. 62-67 dosar apel) a rezultat că în urmă cu vreo trei ani, aflându-se în curte au auzit o voce care striga „dă-te jos că te omor" şi au mers amândoi la gard şi au văzut pe partea vătămată aplicându-i lovituri inculpatului S., după care amândoi au intrat în casă. Declaraţiile amintite au fost înlăturate de instanţa de apel ca fiind nesincere şi făcute pro causa întrucât nu s-au coroborat cu celelalte probe în acuzare administrate în cauză.

A fost respinsă şi cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală din culpă cu motivarea că din probele dosarului rezultă fără nici un dubiu că inculpatul i-a aplicat părţii civile cel puţin două lovituri cu sabia, în zona capului, una tăindu-i buza superioară, iar a doua lovitură a fost barată cu antebraţul stâng, fiind tăiată geaca părţii civile. Aşadar, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nicidecum din culpă, neputându-se reţine uşurinţa sau neglijenţa în comiterea faptei.

Apelurile declarate de procuror şi inculpat au fost admise însă pentru motivul de nelegalitate privind reţinerea greşită a stării de recidivă.

Din fişa de cazier judiciar al inculpatului cerută în apel a rezultat că prin sentinţa penală nr. 214 din 28 aprilie 1998 a Judecătoriei Feteşti a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fiind eliberat la data de 16 mai 2001, cu un rest de 171 de zile,referitor la care s-a împlinit termenul de reabilitare înainte de săvârşirea faptei pendinte, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta inculpatului S.P.Z. care în loc public, în împrejurările anterior arătate, a aplicat părţii vătămate G.I.C. două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care nu s-a produs datorită reacţiei de evitare şi de apărare a victimei, a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., astfel cum în mod corect a statuat prima instanţă.

În baza noii încadrări juridice - dată fiind înlăturarea dispoziţiilor art. 37 C. pen. - instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.

Instanţa a considerat că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante inculpatului, întrucât acesta nu este recidivist, victima a consimţit să se implice în altercaţie, a fost şi ea înarmată şi a lovit şi ea, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost apreciată ca aflându-se în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa apreciază că aceasta trebuie executată în regim de detenţie, în condiţiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., fiind respinsă cererea inculpatului privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dată fiind neîntrunirea condiţiilor din art. 81 alin. (1) C. pen.

Cererea inculpatului privind reţinerea legitimei apărări a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile art. 44 C. pen.

În acest sens Curtea a arătat că este necesar ca să existe un atac material direct, imediat şi injust, iar acţiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului şi să se desfăşoare în limitele proporţionalităţii acestuia.

În cauză, nu sunt îndeplinite niciuna din condiţiile privitoare la atac şi apărare. Inculpatul după ce a avut o altercaţie cu partea civilă, în faţa unui bar din comuna Ibăneşti, a aşteptat-o pe aceasta până când a ieşit din bar, după ora 23,00 şi a urmărit-o cu maşina, făcându-i semn de mai multe ori să oprească, iar după ce partea civilă a hotărât să oprească, atât inculpatul cât şi partea civilă au coborât din maşini înarmaţi, pregătiţi pentru o nouă altercaţie, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-ar fi aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, fiind necesară comiterea faptei, pentru respingerea atacatului, întrucât chiar inculpatul a fost cel care a declanşat cea de-a doua altercaţie dintre părţi.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferinţele fizice şi psihice ale părţii civile, pricinuite de fapta inculpatului, respingând restul pretenţiilor ca nefondate, astfel că nu se impune reducerea sau eliminarea acestora.

În consecinţă, avându-se în vedere admiterea motivului de nelegalitate privind reţinerea greşită a stării de recidivă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpat, a casat parţial pe latură penală sentinţa atacată iar în rejudecare pe fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.P.Z. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa atacată.

3. Recursul în termen legal declarat de inculpatul S.P.Z. împotriva deciziei amintite reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Referitor la soluţia de condamnare a inculpatului prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., este stabilit în cauză pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, faptul că: a) în seara zilei de 26 martie 2008 inculpatul şi partea vătămată s-au întâlnit accidental, având o manifestare „prietenească" - s-au îmbrăţişat cu putere, s-au împins unul înspre celălalt, conduită ce a ocazionat interpelări din partea martorului T.O. pe motiv că inculpatul îi era dator socrului acestuia de la care achiziţionase nişte fluiere şi nu i le plătise - în faţa unui bar din satul Ibăneşti, aparţinând comunei Hodac, unde domiciliază cei doi; în jurul orelor 23,00, partea vătămată a părăsit barul, s-a urcat în maşină şi s-a îndreptat spre domiciliu, fiind ajuns din urmă de autoturismul inculpatului, care l-a depăşit de mai multe ori, făcând-i semn să oprească, însă aceasta iniţial a refuzat; b) în apropierea casei martorului M.D. din comuna Hodac, partea vătămată a oprit autoturismul, aceeaşi manevră la distanţă de cca. 20 metri fiind făcută şi de inculpat; cei doi au coborât din maşini, inculpatul înarmat cu o sabie, iar partea vătămată cu o bâtă, întâlnindu-se în intervalul dintre cele două maşini şi au început să se lovească reciproc, inculpatul primind o lovitură în zona braţului drept; c) la un moment dat, partea vătămată fiind dezarmat, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri, una în direcţia capului - victima fiind tăiată în zona buzei superioare şi nasului - iar cea de a doua în aceeaşi zonă, parată cu braţul ridicat în sus în poziţie de autoapărare în urma căreia a fost tăiată în zona dorsală a mâinii stângi şi la buzunarul de la piept al gecii cu care era îmbrăcat; d) în urma acestor ultime două lovituri partea vătămată a sângerat abundent aplecându-se spre pământ situaţie în care a stopat agresiunea datorită intervenţiei fiului acestuia S.S.P. care a observat situaţia dificilă în care se afla victima şi l-a condus pe tatăl său imediat la autoturism, părăsind împreună locul faptei; e) ajutat fiind de martorul B.P. care a coborât din autoturism cei doi s-au deplasat până la gospodăria din apropiere a martorului M.D. care a sunat la salvare, ocazie cu care a luat cunoştinţă şi de cele întâmplate potrivit relatărilor făcute de victimă.

Concludente în stabilirea situaţie de fapt sus-menţionate sunt elementele probatorii relevate prin certificatele medico-legale ce atestă în mod indubitabil că inculpatul a primit o lovitură în zona braţului drept, iar partea vătămată a primit mai multe lovituri în zone vitale, fiind tăiată în zona buzei superioare, nasului şi la antebraţul stâng (localizarea acestei din urmă lovituri atestând că partea vătămată s-a aflat în poziţie de autoapărare). Certificatul medico-legal depus la dosar de partea vătămată a concluzionat că aceasta a suferit leziunile de violenţă sus-menţionate produse cu un corp tăietor ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale (f. 12-13 dos. urm. pen.).

De asemenea examinarea criminalistică a gecii cu care era îmbrăcată partea vătămată a evidenţiat şi existenţa unei tăieturi în zona buzunarului stâng din dreptul abdomenului, care nu a penetrat însă în totalitate geaca.

Pe baza elementelor probatorii sus-menţionate instanţa a reţinut în mod justificat că între inculpat şi victimă a avut un conflict, în care ambele părţi, inclusiv inculpatul, s-au implicat prin propriul consimţământ, fără să fie determinaţi de o stare de provocare sau de legitimă apărare.

Ca atare, instanţa a reţinut în mod întemeiat vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu consecinţa respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea mai uşoară de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen.

Este justificată de asemenea şi respingerea cererii inculpatului privind reţinerea săvârşirii faptei în legitimă apărare.

Pentru a putea fi reţinute dispoziţiile art. 44 C. pen. sunt necesare îndeplinirea unor condiţii privitoare la atac şi apărare.

În privinţa condiţiilor privitoare la atac este necesar ca să existe un atac material direct, imediat şi injust, iar acţiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului şi să se desfăşoare în limitele proporţionalităţii acestuia.

În cauză, nu sunt îndeplinite nici una din condiţiile privitoare la atac şi apărare. Inculpatul după ce a avut o altercaţie cu partea civilă, în faţa unui bar din comuna Ibăneşti, a aşteptat-o pe aceasta până când a ieşit din bar, după ora 23,00 şi a urmărit-o cu maşina, făcându-i semn de mai multe ori să oprească, iar după ce partea civilă a hotărât să oprească, atât inculpatul cât şi partea civilă au coborât din maşini înarmaţi, pregătiţi pentru o nouă altercaţie, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-ar fi aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, fiind necesară comiterea faptei, pentru respingerea atacatului, întrucât chiar inculpatul a fost cel care a declanşat cea de-a doua altercaţie dintre părţi.

Pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 5 ani închisoare, stabilită în apel prin reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. este în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reducerea acesteia solicitată de inculpat şi schimbarea modalităţii de executare fiind nejustificate.

Din oficiu în limitele caracterului devolutiv al recursului pendinte astfel cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 385⁶ alin. (2) rap. la art. 385⁹ alin. (3) C.pr.pen. se constată legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală şi civilă adoptată în cauză de instanţele anterioare.

În consecinţă în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul şi va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.Z. împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1234/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1236/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1235/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1235/2011. Penal