ICCJ. Decizia nr. 1404/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1404/2011
Dosar nr. 4487/1/2011
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă ;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele :
La data de 27 mai 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionarul M.I. împotriva rezoluţiei nr. 1445/P/2006 din data de 22 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Pentru soluţionarea cauzei a fost acvirat dosarul nr. 1445/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În urma analizei înscrisurilor aflate la dosar rezultă că petiţionarul M.I. a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror I.M. solicitând a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 247 C. pen.
Susţine petiţionarul că magistratul procuror a depus într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a avea vreo calitate sau competenţă, un înscris în care se menţiona că sentinţa nr. 3000/1996 a Judecătoriei Câmpulung Muscel nu este definitivă şi nu poate fi luată în considerare ca autoritate de lucru judecat, aspect pe care l-a menţionat şi în rezoluţia dată în dosarul nr. 137/P/2005 instrumentat de acesta.
Astfel, dosarul nr. 137/P/2005 a avut ca obiect plângerea formulată de M.I. împotriva mai multor magistraţi care au participat la judecarea, în diverse faze procesuale, a unui litigiu civil între societatea pe care o reprezintă şi o bancă, în legătură cu rambursarea unor credite.
Prin rezoluţia nr. 137/P/2005 din 1 mai 2005, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile sesizate, respectiv cele prevăzute de art. 246, art. 247, art. 2481 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
La data de 4 mai 2005 s-a trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adresa nr. 137/P/2005, având următorul conţinut: „Referindu-ne la adresa dvs. nr. 127/P/2004 din 15 februarie 2005, vă facem cunoscut că dosarele pe care ni le-aţi cerut vi le-am înaintat cu adresa noastră cu acelaşi număr din 15 februarie 2005. În plus, vă trimitem dosarul Judecătoriei Câmpulung nr. 3714/1996, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3000 din 19 noiembrie 2006, din care rezultă că această hotărâre nu a fost comunicată reclamantei cu respectarea prevederilor legale în materie şi, în consecinţă, nu este irevocabilă, aşa cum au pretins debitorii băncii. Precizăm că cele trei dovezi de comunicare au fost capsate de noi la coperta dosarului”.
Prin rezoluţia nr. 1445/P/2006 din data de 22 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen. faţă de magistratul procuror I.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că la adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că nu s-au conturat aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de intimat.
Se apreciază că adresa înaintată Înaltei Curţi reprezintă o continuare a unei adrese anterioare şi se referă la trimiterea unor dosare privind litigiul civil, dosare ce au fost consultate de procuror în vederea soluţionării dosarului penal nr. 137/P/2005.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 3717/1127/II-2/2011 din data de 20 mai 2011 dispusă de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 1445/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Nemulţumit de soluţia de neurmărire penală, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere petiţionarul M.I. invocând aceleaşi motive, respectiv faptul că în mod greşit intimatul a înaintat acel înscris către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că plângerea formulată de petiţionar nu este fondată urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, dispusă prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică, în mod corect fiind dispusă neînceperea urmăririi penale, cât timp nu au fost identificate aspecte de natură penală în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către magistratul procuror I.M.
Actele premergătoare efectuate în cauză justifică soluţia de neurmărire penală, menţiunea din adresa la care face referire petiţionarul reprezentând o concluzie a procurorului cu privire la aspectele constatate şi susţinută cu argumente juridice ce se regăsesc şi în conţinutul rezoluţiei nr. 137/P/2005 din data de 1 martie 2005.
Chiar şi în situaţia în care aspectele menţionate de intimat în adresa înaintată către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că sentinţa nr. 3000/1996 a Judecătoriei Câmpulung Muscel nu este definitivă şi nu poate fi luată în considerare ca autoritate de lucru judecat, nu ar fi fost reale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie avea posibilitatea să cenzureze aceste menţiuni făcând propria analiză a acelor înscrisuri, aşa încât în nici un caz înaintarea adresei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.
Cât timp actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidenţiat aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de intimat care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a acestuia, Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea petiţionarului ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.I. împotriva rezoluţiei nr. 1445/P/2006 din 22 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 14/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
