ICCJ. Decizia nr. 1690/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1690/2011
Dosar nr. 8444/95/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 225 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N., la 10 (zece) ani închisoare şi au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 mai 2010, la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului B.N.
A fost obligat inculpatul la 8.000 lei daune morale către partea vătămată minoră T.D.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.700 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 245/P/2010 din 07 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a reţinut că inculpatul B.N. locuieşte în comuna M. judeţul Gorj, iar în blocul de vis-a-vis, locuieşte partea vătămată T.D.A., în vârstă de 10 ani.
Inculpatul cunoştea vârsta persoanei vătămate, întrucât aceasta este colegă cu fiul său care are vârsta tot de 10 ani.
În ziua de 26 mai 2010, în jurul orelor 1600, inculpatul a coborât în faţa blocului pentru a lua apă de la o pompă, unde a întâlnit persoana vătămată T.D.A.
Acesta a ademenit-o în garsoniera sa, spunându-i că îi va da un telefon mobil să vorbească cu fiul său.
În momentul în care au ajuns în garsonieră, inculpatul a tras pantalonii şi chilotul părţii vătămate până la genunchi şi a început să o sărute pe organele genitale.
Apoi a întreţinut raport sexual oral cu partea vătămată, iar după ce a ejaculat, a şters-o la gură cu un prosop, s-a şters şi el la organele genitale cu acelaşi prosop, pe care l-a pus în baie.
După ce partea vătămată a părăsit locuinţa inculpatului, a spus mamei sale ce s-a întâmplat, fiind sesizate organele de poliţie.
S-a solicitat Tribunalului Gorj emiterea unei autorizaţii pentru efectuarea percheziţiei domiciliare, iar în prezenţa inculpatului, au fost ridicate două prosoape, care au fost supuse unei expertize medico-legale serologice.
Din buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că pe prosopul de culoare alb cu bleu s-au pus în evidenţă capete de spermatozoizi şi spermatozoizi întregi.
Inculpatul a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este încadrat în muncă.
Inculpatul a fost reţinut 24 ore, de la data de 27 mai 2010, ora 0045, până la 28 mai 2010, ora 0045.
Prin ordonanţa din 27 mai 2010, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului.
Tribunalul Gorj, prin încheierea nr. 34 din 27 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. 6995/95/2010, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 27 mai 2010, până la data de 24 iunie 2010, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 27 iunie 2010.
Prin încheierea nr. 44 din 18 iunie 2010, a Tribunalului Gorj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.N., cu 30 zile, începând cu data de 24 iunie 2010, până la 23 iulie 2010. La data de 6 iulie 2010, inculpatului, în prezenţa apărătorului din oficiu, avocat C.C.V., i s-a prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care a recunoscut fapta şi nu a solicitat administrarea altor probe.
Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate T.D.A., declaraţiile inculpatului B.N. care a recunoscut fapta, declaraţiile martorilor T.A., S.L. şi M.E., procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 eliberat de I.N.M.L. Craiova.
Ascultat de către instanţă, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul B.N. a recunoscut şi regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, învederând că a săvârşit această infracţiune pe fondul unor tulburări psihice generate de starea de sănătate a fiului său, fiind de acord cu despăgubirea părţii vătămate, în măsura în care aceasta îşi va dovedi pretenţiile.
În cursul cercetării judecătoreşti au mai fost audiaţi: partea vătămată minoră T.D.A., în prezenţa reprezentantului legal şi martorii T.A., S.L. şi M.E., depoziţiile acestora neaducând elemente noi faţă de starea de fapt expusă în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului de a întreţine raport sexual cu partea vătămată T.D.A., în vârstă de 10 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, reţinută de către instanţă, în descrierea de mai sus, după terminarea cercetării judecătoreşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia acesta urmează să fie condamnat.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului, constatând totodată că acesta nu are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând şi regretând faptele.
Aşa fiind, tribunalul urmează să dispună condamnarea inculpatului B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa închisorii cu orientare spre minimul special, iar în temeiul art. 65 combinat cu art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., i se va aplica acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată în cuantum moderat, apreciindu-se că acesta faţă de gravitatea faptei săvârşite, este nedemn de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator.
II. Împotriva acestei sentinţei penale a declarat apel – în termen legal – inculpatul B.N., care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi, pe fond, reducerea pedepsei aplicată de prima instanţă, până la cuantumul minim special prevăzut de textul de lege incriminator, dându-se eficienţă sporită circumstanţelor prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen., faţă de poziţia sa procesuală sinceră, întrucât a colaborat cu organele de cercetare penală şi a contribuit la aflarea adevărului.
Analizându-se apelul formulat în cauză, potrivit art. 378 C. proc. pen., s-a constatat constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la starea de fapt şi încadrarea în drept a faptei săvârşite de inculpat, reanalizând probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut că acestea au fost corespunzător reţinute de instanţa de fond, din probele administrate rezultând că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol în formă agravată, faptă prevăzută şi pedepsită art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi pentru care s-a stabilit răspunderea penală a acestuia.
Probatoriul administrat în cauză confirmă de asemenea şi elementele circumstanţiale în care s-a săvârşit fapta, aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare, elemente care deşi nu sunt de natură a pune în discuţie fapta penală reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, circumstanţiază răspunderea penală a inculpatului prin analizarea lor subsumat criteriului gradului de pericol social al faptei şi periculozităţii sociale a acestuia.
Aceste elemente privesc modul în care victima a fost ademenită în garsoniera în care inculpatul locuia, modul în care fapta penală s-a săvârşit în concret şi care sunt de natură a agrava răspunderea penală a inculpatului.
De precizat că, deşi inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, a negat pe parcursul procesului penal până la acest moment împrejurările mai sus menţionate, împrejurări în care fapta a fost comisă în concret.
În consecinţă, s-a reţinut că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a aplicat în mod complet şi temeinic criteriile de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) având în vedere atât persoana inculpatului, caracterizat prin aceea că nu are antecedente penale şi atitudinea sa pe parcursul procesului penal, dar şi natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, a cărei victimă este un minor de 10 ani, astfel că pedeapsa aplicată de prima instanţă, la minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită este de natură să atingă faţă de inculpat scopul punitiv şi preventiv al său în concordanţă cu art. 52 C. pen.
Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., a căror aplicare a fost solicitată de inculpat s-a reţinut că, deşi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este situat topic în cuprinsul Codului de procedură penală conţine o normă de drept material, reglementând o cauză legală de reducere a pedepsei.
Astfel, în principiu, în situaţiile tranzitorii, cum este şi situaţia prezentului proces, aplicarea acesteia se poate face potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) chiar şi în căile de atac.
Pentru aplicarea însă în concret a acestei cauze legale de reducere a pedepsei se cere ca, în speţă, să fie întrunite celelalte condiţii de fond care atrag incidenţa acestei dispoziţii, respectiv ca inculpatul să fi recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, în totalitate, înainte de începerea cercetării judecătoreşti.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu a recunoscut în totalitate fapta aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare, astfel că dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. nu sunt incidente în speţă.
În raport de aceste considerente şi potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul formulat de inculpat urmează a fi respins ca fiind nefondat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 11 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N. – deţinut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova – împotriva sentinţei penale nr. 225 de la 02 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în dosarul cu nr. 8444/95/2010.
S-a dedus în continuare arestul preventiv de la 02 noiembrie 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.N.
A fost obligat apelantul B.N. la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.N., criticând-o ca netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi redozarea pedepsei aplicate. În acest sens, a arătat că recurentul inculpat a recunoscut şi regretă cele întâmplate, că acesta nu are antecedente penale, că a avut o atitudine cooperantă, că are o vârstă înaintată şi suferă de afecţiuni grave.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de cazul de casare invocat, Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul B.N. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa instanţei de fond şi menţinută prin Decizia instanţei de prim control judiciar este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului B.N., cât şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni de gravitate extremă precum este cazul în speţa de faţă.
Concomitent, se are în vedere că pedeapsa stabilită în regim de executare şi cuantumul acesteia sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de pericolul social, generic şi concret, extrem de sporit al faptei comise – cu referire la care se reţine că în baza unui examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză şi anume: declaraţiile părţii vătămate T.D.A., declaraţiile inculpatului B.N. care a recunoscut fapta, declaraţiile martorilor T.A., S.L. şi M.E., procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 eliberat de I.N.M.L. Craiova, ambele instanţe, de fond şi de apel, au reţinut corect ca situaţie de fapt imputată, constând în aceea că inculpatul B.N. locuia în comuna Mătăsari, judeţul Gorj, iar în blocul de vis-a-vis locuia partea vătămată T.D.A., minoră în vârstă de 10 ani.
Inculpatul cunoştea vârsta persoanei vătămate, întrucât aceasta este colegă cu fiul său, care are vârsta tot de 10 ani.
În ziua de 26 mai 2010, în jurul orelor 1600, inculpatul a coborât în faţa blocului pentru a lua apă de la o pompă, întâlnindu-se cu partea vătămată T.D.A., pe care a ademenit-o în garsoniera sa, spunându-i că îi va da un telefon mobil să vorbească cu fiul său.
În momentul în care au ajuns în garsonieră, inculpatul a tras pantalonii şi chilotul părţii vătămate până la genunchi şi a început să o sărute pe organele genitale, apoi a întreţinut raport sexual oral cu aceasta, iar după ce a ejaculat, a şters-o la gură cu un prosop, s-a şters şi el la organele genitale cu acelaşi prosop, pe care l-a pus în baie.
După ce partea vătămată a părăsit locuinţa inculpatului, a spus mamei sale ce s-a întâmplat, fiind sesizate organele de poliţie.
Din buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că, pe prosopul de culoare alb cu bleu, s-au pus în evidenţă capete de spermatozoizi şi spermatozoizi întregi.
Tot astfel, au fost avute în vedere, în mod corespunzător, datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat B.N., fără antecedente penale, studii 8 clase şi şcoală profesională, necăsătorit, fără ocupaţie, cu o poziţie procesuală constant sinceră de recunoaştere a faptei imputate.
Faţă de cele sus-expuse, se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.
Urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia recurentului inculpat de la 27 mai 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 11 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 mai 2010 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1691/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
