ICCJ. Decizia nr. 1691/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1691/2011
Dosar nr. 9007/3/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 763/F din 08 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 9007/3/2010 s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 noiembrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.S. suma de 1.000 Euro.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 74.441,05 lei către partea civilă SC D.S.V. SRL şi de 456.432,48 lei actualizată cu dobânda legală de la data 24 iunie 2009 la data plăţii efective, către partea civilă SC I.G.C. SRL, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) şi art. 163 C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile şi imobile ale inculpatului S.S., instituită prin încheierea din data de 9 martie 2010, până la concurenţa sumei de 685.000 lei, în vederea confiscării speciale şi a reparării pagubei produse prin infracţiune.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La sfârşitul anului 2008, cetăţeanul spaniol B.M.D. a fost interesat în identificarea unor parteneri de afaceri în România, luând legătura cu inculpatul S.S. prin intermediul martorului S.A., care îl cunoştea pe martorul T.P.C., angajat al cetăţeanului spaniol, ambii lucrând o perioadă de timp în Spania.
Inculpatul S.S. s-a prezentat sub numele de O.S., preşedintele SC R.G. SA, înmânându-i cetăţeanului spaniol o carte de vizită. Pentru a câştiga încrederea cetăţeanului spaniol B.M.D., inculpatul s-a arătat interesat de dezvoltarea unor proiecte imobiliare, întâlnindu-se, în acelaşi scop, de mai multe ori, una dintre aceste întâlniri având loc în zona unui şantier de construcţii cu privire la care inculpatul a afirmat că îi aparţine.
Convenind să cumpere gresie şi faianţă prin intermediul SC I.G.C. SRL, la data de 24 aprilie 2009, inculpatul S.S. însoţit de S.A. s-a deplasat în Spania, cu o cursă „Wizz Air", unde a vizionat produsele mai multor fabrici de gresie şi faianţă.
La data de 15 mai 2009 inculpatul S.S. a formulat în numele SC L.C SRL o ofertă de cumpărare de materiale de construcţii de la SC L.M.I. , în valoare de 112.742,25 Euro, prin intermediul SC I.G.C. SRL.
La data de 23 mai 2009, inculpatul a emis o filă cec, în numele SC L.C SRL, pentru suma de 563.485,77 lei, scadentă la 24 iunie 2009, pe care a predat-o lui B.M.D., semnând nota cu numele de O.S., afirmând că societatea arătată îi aparţine în condiţiile în care, în realitate, SC L.M. figurează în evidenţele Registrului Comerţului cu asociat unic O.C., iar la data emiterii cecului se afla în interdicţie bancară de a emite cecuri.
În vederea transportării bunurilor achiziţionate, inculpatul S.S., prezentându-se sub numele de O.S. şi ca reprezentant al SC E.D. SRL, a luat legătura telefonic şi prin fax cu SC D.S.V. SRL – societate având ca obiect transportul internaţional de mărfuri – solicitând un număr de cinci camioane TIR pe ruta Spania-România.
Pentru achitarea transportului în valoare de 74.441,05 lei inculpatul a emis o filă cec seria PIRB 1-BG-0006938.
La data de 01 iunie 2009, inculpatul a recepţionat produsele livrate de SC I.G.C. SRL, semnând trei din cele cinci C.M.R.-uri care au însoţit transportul.
După ce a intrat în posesia bunurilor, inculpatul S.S. a luat legătura cu reprezentanţii SC I.G.C. SRL, solicitând amânarea introducerii la plată a filei cec, afirmând că are unele dificultăţi financiare şi urmează să se deplaseze în Elveţia pentru a obţine lichidităţi.
La data de 24 iunie 2009, reprezentanţii părţii civile au introdus fila cec în circuitul bancar, plata fiind refuzată pentru „lipsă totală de disponibil, cec emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară şi aparţinând unui set de instrumente retras din circulaţie".
Pentru acelaşi motiv a fost refuzat la plată şi cecul emis în numele SC Z.E.D. SRL în favoarea SC D.S.V. SRL.
În raport de starea de fapt expusă şi de probele administrate, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului S.S. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel inculpatul S.S., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpatul a invocat, prin apărătorul său, atitudinea procesuală sinceră, indicând, în cadrul procedurilor şi alţi făptuitori, faptul că banii au fost utilizaţi de alte persoane, că are o situaţia familială deosebită, mama sa fiind grav bolnavă.
Totodată, a arătat că, chiar dacă a fost condamnat anterior de autorităţile judiciare franceze, a fost reabilitat, integrându-se în societate în mod corespunzător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi necontestată de inculpat – constând în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul S.S., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare reprezentanţii SC I.G.C. SRL, respectiv SC D.S.V.S. SRL, cauzându-le prejudicii – este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este legală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul inculpat – Înalta Curte constată că, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei dar şi de circumstanţele personale nu se justifică nici reducerea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Sub primul aspect se impune a se reţine împrejurările şi modalitatea concretă în care a comis fapta, inculpatul urmărind iniţial să capteze încrederea cetăţeanului spaniol B.M.D., realizând în acest scop o întâlnire în apropierea unui teren de construcţii care nu îi aparţinea, fiind remisă, totodată, o carte de vizită cuprinzând date eronate – inculpatul prezentându-se sub numele de O.S. preşedintele SC R.G. SRL – după care s-a deplasat în Spania unde a vizionat produsele de gresie şi faianţă cumpărate ulterior.
Deşi nu era reprezentantul SC R.G. SRL, a completat, la data de 23 mai 2009, o filă CEC în numele altei societăţi, SC L.C SRL, pentru suma de 563.485,77 lei – această societate, potrivit menţiunilor existente la Registrul Comerţului, avea ca asociat unic o altă persoană, respectiv O.C. – cunoscând că nu există disponibil în cont.
Acelaşi procedeu a fost utilizat de inculpat şi în ceea ce priveşte partea civilă SC D.S.V.S. SRL, fila CEC introdusă în circuitul bancar nefiind onorată datorită lipsei disponibilului în cont.
Sub cel de-al doilea aspect, din actele cauzei rezultă că, anterior, inculpatul a fost condamnat de autorităţile judiciare franceze la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru uz de carte de credit contrafăcută, respectiv deţinerea frauduloasă a unui document administrativ care constată un drept, o identitate sau o calitate şi tăinuire.
În atare condiţii, nici circumstanţele reale şi nici cele personale nu justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanţă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02 decembrie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 26 noiembrie 2009 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02 decembrie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 noiembrie 2009 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1703/2011. Penal → |
|---|
