ICCJ. Decizia nr. 1732/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr.472/59/2011, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.I.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2011, inculpatul T.I., a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, arătând că sunt incidente prevederile art. 1602alin. (1) și (2) cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, care se încadrează în limitele prevăzute pentru acordarea liberării provizorii, neexistând date potrivit cărora petentul ar încerca zădărnicirea adevărului.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că a avut un comportament exemplar la serviciu și în societate anterior arestării, nu este vinovat de săvârșirea faptelor imputate, iar familia acestuia are o situație gravă, fiind în imposibilitate de a o ajuta în condițiile stării de arest.
La dosarul cauzei a fost atașat în copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea din data de 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. 1250/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.I. pe o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02 martie 2011, respectiv 04 aprilie 2011 a Curții de Apel București pronunțată în doar nr. 3022/2/2011 pe o perioadă de 30 de zile.
S-a constatat că inculpatul în perioada noiembrie - decembrie 2010, T.I. a aderat la grupul infracțional organizat constituit din lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării infracționale.
Sus-numitul, în calitate de agent de poliție la I.P.J. Timiș - Poliția Rutieră Deta, a consimțit ca împreună cu ceilalți polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la prevenirea și combaterea faptelor penale, îndeosebi a celor de contrabandă săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.
De asemenea, pe fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile profesionale, inculpatul s-a integrat în grupul infracțional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.
Pe de altă parte, în perioada anterior menționată, T.I., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 800 Euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul I.P.J. Timiș - Poliția Rutieră Deta, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:
în ziua de 19 noiembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal D.F. și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;
în ziua de 08 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;
în ziua de 16 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;
în ziua de 20 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România.
Instanța a constatat că faptele inculpatului așa cum au fost reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
Acțiunea penală a fost extinsă pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a).
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute, de art. 1608C. proc. pen., însă este neîntemeiată pe fond și va fi respinsă ca atare, din următoarele considerente:
Prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. este îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 1602alin. (2) C. proc. pen. nu este însă îndeplinită.
în ceea ce privește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, aceasta se raportează la dispozițiile art. 1411C. pen., potrivit cărora prin această noțiune se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorarea pedepsei, astfel încât susținerile procurorului privind neîndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei sunt nefondate, în acest sens pronunțându-se și îCCJ printr-un recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 7/2009.
Inculpatul a fot arestat preventiv cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică. în plus, există indicii că inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
în speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului T.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și a obținut calificativul "foarte bine" până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupție și grup infracțional organizat, precum și faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru desfășurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, pentru ca cetățenii să aibă încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecințele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuțiilor pe care le au, atât polițiștii de frontieră, cât și lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor și, respectiv, mărfurile, precum și să constate eventualele fapte penale sau contravenții, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetățenilor.
Pe de-o parte prin neîndeplinirea acestor sarcini, polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali, pe de o parte, vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din neplata taxelor vamale pentru țigările introduse în țară iar pe de altă parte, așa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanții de țigări care făceau parte din gruparea criminală, polițiști de frontieră și vameșii nu efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacțiune consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al faptei de corupție. Față de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un traficant din această grupare criminală să introducă în țară pe lângă țigări, orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme și muniție, etc.
Potrivit disp. art. 1602alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Faptul că în cauză față de alți inculpați s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii și pentru inculpatul T.I., deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfășurată de inculpat și la toate circumstanțele cauzei.
Instanța a înlăturat apărarea inculpatului, întrucât administrarea probelor nu este încă finalizată, iar dosarul fiind complex nu au fost audiați toți martorii și identificate toate persoanele, astfel încât instanța apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar putea avea influențe asupra aflării adevărului, precum și la posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni. De asemenea, instanța a avut în vedere și contribuția însemnată a inculpatului la întreaga activitate infracțională, raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată, precum și la activitatea celorlalți coinculpați.
Este adevărat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și cu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., dar în prezenta cauză raportat la gradul de pericol social al infracțiunii, la circumstanțele concrete ale cauzei și de circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate a inculpatului.
în ceea ce privește situația familială a inculpatului, respectiv faptul că este căsătorit, are un copil în întreținere și pe mama sa care este invalidă, și soacra care este paralizată, este absolvent de studii superioare, are credit de 37 mii Euro, instanța a constatat că aceste aspecte au fost analizate de către instanță la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului T.I.
împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit art. 1602alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de corupție - patru acte materiale, săvârșite în cadrul unui grup infracțional organizat, în formă continuată - reflectat de calitatea inculpatului, de agent de poliție în cadrul I.P.J. Timiș - Poliția Rutieră Deta, pentru care nu a fost trimis în judecată și privitor la care acțiunea penală a fost extinsă pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată, precum și de faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, lăsarea inculpatului în libertate ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, se impune a fi respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de calitatea sa, în care ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, precum și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită și de numărul inculpaților.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2011. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 135/2011. Penal → |
|---|
