ICCJ. Decizia nr. 1747/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

I. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 349 din 11 mai 2010 pronunțată în dosar nr. 49006/3/2008 a condamnat pe inculpatul P.F. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementară).

în temeiul art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani,calculat conform art. 82 C. pen.

în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat executarea pedepselor accesorii.

în temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen. a atras atenția asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

în temeiul dispozițiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 luni închisoare.

în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C. pen.

în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni calculat conform art. 82 C. pen.

în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat executarea pedepselor accesorii.

în temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen. a atras atenția asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul P.F. suma de 200 ron.

în temeiul dispozițiilor art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.M. suma de 326, 25 Ron.

în temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Sesizarea instanței prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Combatere a Corupției, nr. 206/P/2007, s-a referit la inculpații P.F. - trimis în judecată în stare de libertate,pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsite de art. 254 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și C.M. - trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanța, în baza cercetării judecătorești efectuată în condițiile art. 288-291 C. proc. pen. a reținut în fapt că inculpatul P.F. și-a desfășurat activitatea în calitate de comisar șef de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule București - Biroul examinări auto. în această calitate,printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului s-a regăsit și examinarea la proba practică de conducere în traseu a candidaților care susțin examenul în vederea obținerii permisului de conducere auto. în calitatea sus-menționată,inculpatul P.F. l-a cunoscut pe martorul S.D.V., instructor auto în cadrul școlii de șoferi aparținând SC A.I. SRL București. Acesta din urmă era coleg în cadrul școlii cu inculpatul C.M.

în cursul anului 2007, inculpatul C.M. i-a avut ca elevi, printre alții, pe învinuiții D.R.A. și V.L.A.

Inculpatul D.R.A. a început cursurile școlii de șoferi în luna februarie 2007. în luna iunie 2007 s-a prezentat la examenul în vederea obținerii permisului de conducere auto,dar a fost respins la proba teoretică. Ulterior, în cursul lunii decembrie 2007, a promovat proba teoretică a susmenționatului examen, iar în data de 10 decembrie 2007 a susținut și proba practică, avându-l ca examinator pe inculpatul P.F., probă pe care a promovat-o de asemenea.

înainte de susținerea probei practice, inculpatul D.R.A. a purtat o discuție cu inculpatul C.M., care i-a spus că pentru a fi sigur de promovarea probei practice a examenului era indicat să dea suma de 100-150 Euro, bani care urmau să ajungă la polițistul examinator.

Inculpatul D.R.A. a fost de acord cu propunerea făcută, având reprezentarea subiectivă că o astfel de practică este curentă, motiv pentru care i-a dat inculpatului C.M. suma de 150 de Euro, bani pe care acesta urma să îi dea mai departe polițistului examinator.

După ce și-a reținut pentru sine contravaloarea a 100 lei, inculpatul C.M. a dat restul sumei de bani martorului S.D.V., urmând ca acesta să o dea mai departe polițistului examinator.

în data de 10 decembrie 2007, conform înțelegerii, martorul S.D.V. i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că există un candidat ce urmează a fi examinat la proba de traseu în ziua respectivă și care este dispus să dea o sumă de bani pentru a nu avea probleme. în continuare, inculpatul P.F. i-a solicitat martorului S.D.V. suma de 300 lei pentru promovarea candidatului respectiv, considerând că 200 lei i se cuvin pentru favorizarea acestuia, iar suma de 100 lei îi era datorată de către martor pentru favorizarea anterioară a altor candidați.

în contextul expus,inculpatul P.F. a urcat în autoturismul marca Skoda Octavia, de culoare albastru închis, aparținând martorului S.D.V., pentru a-l examina la proba de conducere în traseu pe candidatul D.R.A., iar la finalizarea examinării, după ce acesta din urmă a coborât din autovehicul, martorul S.D.V. i-a luat locul la volan. în tot acest timp, inculpatul P.F. a rămas pe locul din dreapta-față.

în momentul imediat următor, inculpatul P.F. i-a cerut martorului S.D.V. să îl ducă la "Udriște". în timpul acestei deplasări, martorul i-a dat învinuitului suma de 200 lei pentru favorizarea candidatului care tocmai a susținut proba practică, adică învinuitul D.R.A. , iar inculpatul i-a cerut și diferența de 100 lei mai sus menționați, bani pe care martorul i-a dat de asemenea.

Cu prilejul discuției ce a avut loc în habitaclul autovehiculului, martorul Ș. i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi urma să fie examinat și candidatul V.L.A., un alt elev al instructorului C.M. Această încunoștințare conținea, în mod tacit, promisiunea oferirii aceleiași sume de bani și pentru favorizarea candidatului V.L.A.

Acest din urmă candidat, învinuitul V.L.A., a fost, de asemenea, elevul instructorului C.M., în cadrul aceleiași școli de șoferi, SC A.I. SRL București.

Candidatul s-a prezentat în repetate rânduri la examenul pentru obținerea permisului de conducere auto, însă, de fiecare dată a fost respins la proba teoretică.

Inculpatul C.M. îl cunoștea pe tatăl elevului său, învinuitul V.Ș.L., cu care, în trecut, a fost coleg de școală militară. în acest context, inculpatului C.M. a avut mai multe conversații, atât directe cât și telefonice, cu învinuitul V.Ș.L., cu ocazia cărora cel din urmă i-a cerut celui dintâi ca, în cazul în care fiul său promovează proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere auto, să intervină pentru promovarea probei practice la polițistul examinator. în cursul discuțiilor, învinuitul V.Ș.L. a lăsat să se înțeleagă faptul că va plăti suma de bani necesară pentru favorizarea fiului său.

Inculpatul C.M. a dat curs solicitării învinuitului V.Ș.L., după ce l-a asigurat pe acesta din urmă că va rezolva problema, spunându-i însă că vor discuta toate detaliile afacerii, după ce candidatul va promova proba teoretică a examenului. în acest sens, inculpatul C.M. a discutat cu martorul S.D.V., pentru ca acesta să transmită oferta de mită polițistului examinator.

Cu prilejul discuției avute în data de 10 decembrie 2007 în habitaclul autoturismului martorului S.D.V., acesta a transmis oferta de mită, după cum s-a arătat mai sus, inculpatului P.F., care a acceptat-o.

Datorită faptului că în data de 11 decembrie 2007, candidatul V.L.A. nu a promovat proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere auto, remiterea și recepționarea efectivă a vreunei sume de bani pentru favorizarea acestui candidat la proba practică a examenului a devenit redundantă.

Tribunalul a reținut că vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Din declarațiile martorului-denunțător S.D. date in cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultă că, în anul 2007 a lucrat ca instructor auto la SC A.I. SRL București unde a instruit un număr relativ redus de elevi si a intrat în legătură cu inculpatul C.M. care l-a rugat să facă demersuri pe lângă polițiștii examinatori pentru elevii D.R. și V.A., în vederea promovării examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Astfel, în cursul lunii decembrie 2007, martorul S.D.V. s-a întâlnit cu inculpatul C.M. la locul stabilit pentru susținerea examenului de traseu, prilej cu care acesta le-a comunicat că are un elev, pe martorul D.R. ce urmează să susțină proba de traseu, rugându-l să-l ajute în acest sens.

Conform declarației martorului, în ziua respectivă examinator pentru proba practică a examenului era inculpatul P.F. si personal a intervenit la acesta pentru a-l favoriza pe martorul D.R., serviciu pentru care a plătit suma de 300 lei , după terminarea examenului.

Martorul a relatat că inculpatul P.F. a fost de acord cu propunerea sa, exprimându-și consimțământul oral iar după terminarea examenului a constatat că elevul D.R. pentru care intervenise la inculpatul P.F. pentru a-l favoriza, promovase examenul respectiv.

Referitor la suma de bani de a fost dată inculpatului P.F., martorul a precizat că a luat-o de la inculpatul C.F. care la rândul său, o luase de la elevul ce urma să fie examinat,D.R. In continuarea declarației, martorul a relatat că în ziua de 10 octombrie 2007, i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi urmează să susțină examenul un alt candidat respectiv, V.L. iar inculpatul : "știa ce are de făcut" în sensul că după promovarea examenului la proba teoretică, elevul urma să fie promovat si la proba practică, indiferent dacă era pregătit sau nu.

Referitor la candidatul D.R.A., martorul a declarat că inculpatul C. s-a urcat în autoturismul cu care urma să se susțină proba de traseu, unde i-a înmânat suma de 200 lei, înainte de începerea examenului, pentru acest candidat. După terminarea probei de traseu, elevul respectiv a coborât din autoturism iar martorul a urcat într-un alt autoturism alături de inculpatul P.F. și împreună s-au deplasat la sediul Poliției iar pe drum i-a înmânat suma de 200 lei, pentru candidatul care tocmai susținuse proba de traseu, iar acesta a luat-o si a introdus-o în buzunar.

între martorul S.D.V. si inculpatul P.F. au existat niște discuții cu privire la o datorie mai veche având ca obiect suma de 1.000.000 lei pe care martorul trebuia să o remită inculpatului P.F. pentru alți elevi care fuseseră examinați la o dată anterioară, conform declarației martorului S.D.

Martorul a precizat că suma de 2.000.000 lei care apare în convorbirile cu inculpatul P.F. este cea care i-a fost dată pentru promovarea examenului de traseu a candidatului D.R. iar suma de 1.000.000 reprezintă o datorie anterioară pentru alți elevi care susținuseră examenul.

în legătură cu această din urmă sumă, inculpatul P.F. i-a spus martorului că dacă nu îi remite suma restantă de 1.000.000 lei să oprească autoturismul și o dea unei bătrâne.

Referitor la candidatul V.L., martorul a precizat că nu s-a discutat de vreo sumă de bani care urma să fie remisă pentru favorizarea acestuia și nu-și amintește dacă în acel moment si-a exprimat în mod expres acordul sau a făcut un gest din care să rezulte că ar fi acceptat să-l favorizeze de candidat la promovarea probei de traseu.

Acesta a mai relatat că știa, din auzite, că pentru favorizarea unui elev la examen se dă suma de 50 Euro sau 2.000.000 lei. In finalul declarației, martorul a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul P.F. si cu alte ocazii, în cursul anului 2006, la munte si ulterior, la un botez, dar nu i-a solicitat acestuia să-l împrumute cu suma de 600 lei. La acel botez a purtat anumite discuții cu inculpatul P.F. la masa la care se afla împreună cu mai multe persoane și nu în afara restaurantului iar discuțiile nu s-au referit la obținerea permiselor de conducere.

Prin urmare, martorul nu confirmă că suma de bani pe care a remis-o inculpatului P.F. constituia diferența unei sume pe care o împrumutase anterior de la acesta ci dimpotrivă, declarația acestuia relevă ca a dat această sumă de bani, la solicitările inculpatului P.F. precum si datorită practicii create de mai mult timp si în cazul în care nu era respectată în sensul că ofițerii examinatori nu primeau bani, elevii nu ar fi fost promovați iar instructorii auto riscau să-și piardă serviciul.

Referitor la candidatul V.L., martorul a declarat că în urma discuției pe care a avut-o cu inculpatul P.F. i-a adus la cunoștință că a doua zi urma să fie examinat acest candidat, elev al inculpatului C.M., această solicitare însemnând faptul că inculpatul P.F. urma să-l favorizeze pe acest elev, iar el ulterior, să-i plătească suma de bani, conform înțelegerii implicite si a situației anterioare similare.

în același context, declarațiile martorului S. relevă că răspunsul pe care i l-a dat inculpatul P. atunci când i s-a adus la cunoștință : "am si eu pe băiatul acesta", la care acesta a răspuns "da, bine" constituie o acceptare a promisiunii aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A.

Declarațiile martorului S.D.V. se coroborează cu declarațiile inculpatului C.M. date în cursul urmăririi penale si ale martorilor D.R.A. și V.L.

în declarația dată în 26 noiembrie 2008, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M., instructor auto al martorilor D.R. si V.L.A., a precizat că înainte de susținerea probei practice a avut o discuție cu candidatul D.R. care l-a rugat să intervină pentru a fi sigur ca va promova proba practică a examenului, context in care i-a adus la cunoștință că trebuie să plătească o sumă pe care o aproximează la 150 Euro, ce urma să fie dată polițistului examinator, prin intermediul martorului - denunțător S., care avea calitatea de instructor auto. Conform declarației de la urmărire penală, martorul D.R.A. a fost de acord să plătească suma respectivă, astfel că inculpatul C. i-a luat de la candidat și i-a dat mai departe lui S.D., care la rândul său, i-a înmânat examinatorului, inculpatul P.F.

Inculpatul C.M. a mai relevat în cursul urmăririi penale că, din suma dată de candidatul D. a reținut pentru sine suma de 100 lei. Referitor la candidatul V.L.A., inculpatul a precizat in cursul urmăririi penale că a purtat mai multe discuții telefonice cu tatăl acestui candidat, V.S., care i-a solicitat ca în cazul în care fiul său va promova proba teoretica să intervină pentru acesta să promoveze si proba practică "lăsându-l să înțeleagă că va plăti suma necesară acestui scop".

în cursul cercetării judecătorești acest inculpat și-a nuanțat oarecum declarația în sensul că martorul D.A. s-a oferit să dea o sumă de bani pe care inculpatul urma să o dea mai departe persoanei care îl ajuta să treacă proba respectivă, si întrucât nu o cunoștea i-a comunicat acest aspect martorului S. care a hotărât să vină el la locul de examinare pentru a prelua el elevul în vederea susținerii examenului.

în ceea ce-l privește pe martorul V.L., inculpatul a declarat că a fost rugat de tatăl martorului V.S. să-l pregătească bine în vederea promovării examenului dar nu a intervenit în favoarea lui în vederea obținerii permisului de conducere.

Din declarația martorului D.R.A. a rezultat că la sfârșitul lunii februarie 2007, a început școala de șoferi cu inculpatul C.M., cu care a efectuat ore practice, aproximativ 2-3 luni, iar în vara anului 2007, a susținut primul examen în vederea obținerii permisului de conducere însă nu a promovat proba teoretică a acestuia. Conform declarației acestuia, în luna decembrie 2007, s-a prezentat să susțină din nou acest examen, pe care l-a absolvit si întrucât cunoștea că era un procedeu obișnuit oferirea de bani pentru susținerea probei practice, a avut discuții cu inculpatul C.M. despre aceste aspecte însă nu mai poate preciza cine a inițiat discuția.

Martorul D.R.A. a mai relevat că a oferit inculpatului C.M. suma de 100 Euro pentru a-l ajuta să promoveze proba practică a examenului auto însă nu cunoaște numele examinatorului cu care a susținut această probă si nu-și amintește dacă inculpatul C.M. i-a adus la cunoștință despre ce avea să facă cu suma de 100 Euro. în continuarea declarației, martorul a precizat că inculpatul C.M. "i-a dat de înțeles că se poate aranja traseul", discuții în urma cărora acesta a înțeles că pentru promovarea examenului (proba practică) trebuia să dea suma de 100 de Euro.

în ziua când a susținut proba practică a examenului inculpatul C. a fost prezent insă nu l-a însoțit pe traseu iar pe inculpatul P.F. l-a văzut o singură dată respectiv, în ziua in care a susținut examenul, proba practică si nu a purtat cu acesta nici un fel de discuții referitoare la persoana sa sau la examenul pe care-l susținea iar la finalul probei, inculpatul P. i-a spus că a promovat acest examen.

Din declarația martorului V.L.A. rezultă că a efectuat mai multe ore de conducere cu inculpatul C.M., în calitate de instructor auto și a discutat cu acesta în legătură cu condițiile pe care trebuia să le îndeplinească pentru promovarea examenului auto, fără a discuta si despre vreo sumă de bani. Martorul a precizat că nu i-a oferit inculpatului C.M. nici o sumă de bani pentru ca acesta să o dea mai departe în vederea favorizării sale la examenul auto. La momentul la care a susținut proba teoretică nu l-a văzut pe inculpatul P.F. iar ulterior a aflat că nu a promovat proba teoretică a examenului si a plecat acasă.

Prin urmare probele mai sus analizate răstoarnă apărarea inculpatului P.F. în sensul că discuțiile în care afirmă textual: "Ori îmi dai două milioane_ori îmi, nu-mi dai nimic, ori îmi dai trei milioane’’ se referă la solicitarea rambursării sumei împrumutate anterior martorului S.D. ci nu la solicitarea unei sume de bani pentru a face un act de intra în atribuțiile sale de serviciu.

Așa cum a rezultat din declarația martorului S.D., acesta a participat la un botez la care era prezent și inculpatul P.F. cu care a purtat discuții,dar acestea nu s-au referit la împrumutul unei sume de 6 milioane de lei, ci dimpotrivă acesta a învederat că inculpatul P. i-a solicitat suma de 300 lei pentru promovarea candidatului respectiv, considerând că suma de 200 lei se cuvin pentru favorizarea acestuia, iar suma de 100 lei era datorată de martor pentru favorizarea anterioară a altor candidați.

Declarațiile date de acest martor pe parcursul procesului penal sunt în concordanță și cu declarațiile date de inculpatul C.M. în cursul urmăririi penale și parțial în cursul cercetării judecătorești din conținutul cărora rezultă că D.R.A. l-a rugat să intervină pe lângă polițistul examinator și în acest context i-a adus la cunoștință că trebuie să dea suma de 150 de Euro, lucru care s-a și întâmplat, inculpatul confirmând că a remis banii primiți de la candidatul D.R. martorului S., iar acesta i-a dat la rândul său inculpatului P.F.

în același sens sunt și declarațiile date de martorul D.R. , candidat la obținerea permisului de conducere, conform cărora a dat suma de 150 de Euro instructorului auto C.M. în scopul ca aceasta să fie remisă în final examinatorului P.F.

Probele mai sus analizate se coroborează si cu procese-verbal întocmite cu prilejul predării convorbirilor telefonice înregistrate dintre martorul S.D.V. și inculpatul C.M., acesta din urmă îi solicită, la data de 10 decembrie 2007, să vină în locația în care se efectua examinarea candidaților, în vederea inițierii demersurilor necesare pe lângă ofițerul examinator, în scopul favorizării candidatului D.R.A.

Din convorbirile efectuate de inculpatul C.M. și S.D.V. în data de 10 decembrie 2007, rezultă că primul îi aduce la cunoștință celui de-al doilea, numele ofițerului examinator pe lângă care urma să facă demersurile necesare favorizării candidatului D.R.A.

în urma acestor discuții purtate între cei doi martorul S.D. s-a prezentat la locația examinărilor, unde l-a abordat pe inculpatul P.F., căruia i-a solicitat să-l favorizeze pe elevul din acea zi, a lui C.M., prilej cu care inculpatul P.M. îi solicită 300 lei si nu 200 lei ca in situațiile anterioare.

Conform acestora inculpatul . a afirmat "ori îmi dai două milioane și până la Udriște oprim pe stradă și un, o femeie bătrână, amărâtă îi dai un milion, pe care alegi?"

Totodată, în cauză s-a procedat și la filmarea în mediul ambiental iar potrivit imaginilor video surprinse, elevul D.R.A. coboară de la volanul autoturismului, locul acestuia fiind luat de către martorul S.D.V. care-i înmânează inculpatului P.F., câteva bancnote, pe care inculpatul le numără discret si le înapoiază denunțătorului.

Conform acelorași imagini,denunțătorul scoate din buzunar 2 bancnote din cupiura de 50 lei, pe care le pune pe scaunului din dreapta, lângă celelalte bancnote iar inculpatul P.F., după câteva momente, numără discret bancnotele de pe scaun si le introduce sub picior, iar la sfârșitul discuției ia bancnotele de sub picior, le numără și le introduce în buzunarul vestonului.

Deși s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpatului P.F. aplicarea dispozițiile art. 64 pct. 2 C. proc. pen. potrivit cu care mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, Tribunalul a constatat că solicitarea acestuia nu poate fi primită având în vedere că, prin încheierile nr. 45 din 30 octombrie 2007, nr. 47 din 26 noiembrie 2007, nr. 49 din 5 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București, au fost autorizate, pentru perioade de câte 30 de zile, începând din data de 30 octombrie 2007 și până, în final, la data de 07 ianuarie 2008, printre altele, interceptarea și înregistrarea audio/video: a convorbirilor și comunicărilor SMS purtate de S.D.V. de la posturile telefonice mobile utilizate de acesta, cu nr. și nr. ;a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către S.D.V. sau alte persoane, între ei și cu alte persoane în legătură cu faptele ce formează obiectul cauzei; luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între M.M.M., S.D.V., C.I. sau alte persoane cu comisarul șef P.F., scms. șef L.M. și comisarul M.G.D. sau alte persoane în legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

Prin urmare, tribunalul a constatat că au fost respectate dispozițiile care reglementează condițiile și cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor si comunicărilor, precum și înregistrările de imagini video și prevăzute în dispozițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.

Referitor la expertiza criminalistică efectuată în cauză care a statuat, în concluzii la pct. 1, că este o probabilitate foarte scăzută ca una dintre vocile de pe CD-ul în litigiu să aparțină inculpatului P.F., Tribunalul a constatat că tot expertul precizează în Capitolul V - CONSTATĂRI - că "este posibil ca înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de alterare voluntare sau involuntare a integrității semnalelor audio originale, efectuate anterior inscripționării CD-ului pus la dispoziție" însă acest aspect nu trebuie interpretat neapărat ca o dovadă că probele audio sunt falsificate sau contrafăcute,putând fi exclusă posibilitatea ca discontinuitățile să fie cauzate exclusiv de factori obiectivi (canalului de comunicație, disfuncționalități ale sistemului de interceptare si înregistrare).

în ceea ce privește cel de al doilea obiectiv la care expertul a concluzionat că este posibil ca înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de alterare voluntară sau involuntară a integrității semnalelor audio originale, acesta a învederat că nu este exclusă posibilitatea ca acestea să se datoreze unor factori obiectivi (canalului de comunicație, disfuncționalități ale sistemului de interceptare si înregistrare).

în drept, fapta săvârșită de inculpatul P.F., constând în aceea că, în calitate de comisarul șef de poliție - examinator în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10 decembrie 2007, a acceptat suma de 200 lei de la numitul S.D.V., instructor auto în cadrul școlii A.I. SRL București, pentru a-l promova la proba practică pentru obținerea permisului de conducere pe candidatul D.R.A. , sumă de bani pe care a primit-o de la instructorul auto în aceiași zi, după examinarea susnumitului, concomitent acceptând promisiunea aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A., cu prilejul probei practice pentru obținerea permisului de conducere pe care acesta din urmă urma să o susțină la data de 11 decembrie 2007, realizează conținutul infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite,modalitatea de comitere,urmarea produsă dar si circumstanțele personale ale inculpatului.

Tribunalul având în vedere declarațiile martorilor în circumstanțiere din care rezultă că inculpatul P.F. era cunoscut ca un examinator obiectiv, precum si aspectul că acesta nu mai lucrează în cadrul Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de conducere si înmatriculare vehicule București, deci nu mai are cum să săvârșească fapte de natură penală în legătură cu serviciul, are o vârstă relativ înaintată și o stare de sănătate precară, precum și buna conduită manifestată de acesta până la momentul trimiterii în judecată,a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins si prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen.

Deși inculpatul a săvârșit o infracțiune care aduce atingere unor activități de interes public în raport de criteriile mai sus-enumerate dar si suma de bani pretinsă cu titlu de mită, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins si fără privarea acestuia de libertate prin aplicarea dispozițiile art. 81 C. pen.

Fapta săvârșită de inculpatul C.M., constând în aceea că, în calitate de instructor auto în cadrul școlii A.I. SRL București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe numiții D.R.A. și V.L.A., la săvârșirea faptelor de dare de mită, prin aceea că a primit suma de 150 Euro de la candidatul D.R.A., pentru a o remite mai departe, în scopul de a ajunge în final la examinatorul P.F., pentru ca acesta să favorizeze candidatul la proba practică a examenului, iar concomitent, a făcut demersurile necesare favorizării candidatului V.L.A., de către același examinator, în schimbul unei sume de bani neprecizate, realizează conținutul infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv , pericolul social concret al faptei săvârșite,modalitatea de comitere,urmarea produsă dar si circumstanțele personale ale inculpatului.

Tribunalul având în vedere declarațiile martorilor în circumstanțiere din conținutul cărora rezultă că acesta este cunoscut ca o persoană muncitoare, serioasă si sociabilă dar si atitudinea sa sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, a apreciat că în favoarea acestuia se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art.76 lit. e) C. pen., al căror efect este scăderea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Față de criteriile mai sus expuse, și luând în considerare și argumentul că în prezent, acesta nu mai lucrează ca instructor auto, deci pe viitor, nu mai există un risc să săvârșească fapte de același gen, Tribunalul, a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea sa libertate prin aplicarea dispozițiile art. 81 C. pen.

II. împotriva sentinței penale nr. 349 din 11 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpatul P.F.

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie - cu privire la individualizarea pedepselor aplicate ambilor inculpați în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare și a suspendării condiționate iar în rejudecare să se dispună majorarea cuantumului pedepselor peste minimul legal special de 3 ani închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării acestora în condițiile art. 86¹_i următoarele C. pen. - și nelegalitate, pentru omisiunea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie deși a atare sancțiunea penală trebuia aplicată în mod obligatoriu față de săvârșirea unei infracțiuni referitoare la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale acestora în opinia apelantului cu privire la inculpații în cauză.

Inculpatul P.F. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând achitarea în baza art. 45 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pe motivul inexistenței faptei imputate de luare de mită în care sens a susținut că din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate purtate cu martorul denunțător S.D.V. (filele 8/30, 9/30 d.u.p.) nu rezultă că s-a solicitat vreo sumă de bani pentru a-l favoriza pe numitul D.R., că respectiva sumă provine dintr-un fapt anterior datei de 10 decembrie 2007 neavând legătură cu examinarea vreunui candidat. Se mai susține în motivele de apel scrise (filele 16-19 dos. Curtea de Apel București, secția I-a penală,) că expertul criminalist prin expertizarea vocilor aflate pe suportul de înregistrare a precizat "că nu se poate stabili dacă vocea de interes din înregistrare aparține inculpatului,este posibil ca înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de alterare voluntară sau involuntară a integrității semnalului audio original,precizându-se în continuare că acest aspect nu trebuie interpretat ca o dovadă că probele audio sunt falsificate sau contrafăcute.

Inculpatul a susținut de asemenea prin motivele de apel scrise că vocea de pe suport nu este a sa, că pe înregistrarea ambientală nu i se vede fața, iar gradul pe care îl poartă persoana respectivă nu corespunde gradului său. în același sens s-a mai arătat că întâlnirea cu denunțătorul S.D. a avut loc la solicitarea acestuia din inițiativa organelor de urmărire penală,care au încercat să-l determine să săvârșească o faptă penală.

Curtea examinând apelurile declarate prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a statuat că apelul declarat de către parchet este fondat, în parte, referitor doar la omisiunea aplicării pedepsei complementare și a celei accesorii.

Din probele administrate în cursul procesului penal (urmărirea penală și cercetarea judecătorească) se constată că a fost corect reținută situația de fapt cu o încadrare juridică corespunzătoare.

Din declarațiile martorilor audiați M.M.M., S.D.V., V.S.L., V.L.A.,D.R.A., din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpați și denunțători (martori în cauză) a rezultat fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care, de altfel au fost trimiși în judecată.

Din convorbirile telefonice dintre S.D.V. și inculpatul P.F. apar relatări privitoare la diferite sume de bani care demonstrează înțelegerea prealabilă dintre cei doi, totodată stabilindu-se și datele și modul în care să se remită acestea de către instructor ofițerului de poliție pentru promovarea probei de sală și traseu pentru obținerea de către unii elevi a permiselor de conducere auto.

Aceste sume de bani ce apar în înregistrările convorbirilor și convorbirilor audio video,astfel cum rezultă din declarațiile martorului V.L. corespund în cuantum cu cele ce acesta auzise la un moment dat că se practică pentru favorizarea unui elev la examen (50 de Euro sau 2 milioanei lei vechi).

Chiar dacă inculpatul P.F. nu și-a recunoscut vinovăția susținând că suma respectivă reprezintă un împrumut mai vechi (noiembrie 2006) totuși susținerea acestuia nu este întemeiată întrucât ea se poartă între cele două persoane,însă acestea se înțeleg asupra cuantumului și pe fondul unor discuții mai vechi în legătură cu alți elevi și pentru care instructorul auto nu s-ar fi achitat de obligații față de examinator care a afirmat" ori îmi dai 2 milioanei și oprim_ și la o bătrână și lu’ aia îi dai un milion,la_"ori îmi dai, nu-mi dai nimic_"(fila 41-46 dup vol.2),ori dacă era împrumut suma era certă și nu exista nici un moment posibilitatea tranzacției. Ori de aici rezultă că cei doi vorbeau într-un limbaj pe care-l considerau a nu fi înțeles de alții.

De menționat că totul s-a petrecut în ziua examenului,în zona în care urma a se da traseul pentru cei care au luat sala și că toate aceste convorbiri telefonice coroborate cu declarațiile martorilor audiați se suprapun totuși cu data examenului,probele apar ca fiind directe și de netăgăduit.

Cât privește expertiza criminalistică a vocii atâta timp cât experții au susținut că metodele de identificare cu certitudine a vorbitorilor și teoria generală a identificării, prezentate în literatura de specialitate criminalistică românească și sovietică, nu au acoperire științifică în expertiza vocii, iar comunitatea științifică internațională nu a validat încă o metodă științifică de identificare cu certitudine a vorbitorilor interpretarea rezultatelor este deficitară situație în care s-au avut în vedere celelalte probe directe administrate în cauză.

Prin urmare cererea inculpatului P.F. de achitare în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) nu poate fi primită fiind neîntemeiată, pentru considerentele invocate mai sus.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul inculpat P.F.

Se constată că cei doi inculpați P.F. și C.M. au comis faptele în exercitarea funcțiilor deținute și în consecință se impunea în temeiul prevăzut de art. 65 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară și a pedepsei accesorie prevăzute de art. 64 lit. c) C. proc. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. urmează a suspenda pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, Curtea apreciază că instanța fondului a dat eficiență corespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) făcând astfel o judicioasă și corectă individualizare ținând cont și de faptul că inculpatul P.F. a fost monitorizat de organele de urmărire penală timp de 1 an de zile de la data de 10 decembrie 2007 când se reține că s-au săvârșit faptele ce par a fi singulare,ținând seama însă și de numărul mare de participanți la examenul pentru obținerea permiselor auto.

Se reținea, de asemenea, faptul că s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social în concret al unor astfel de fapte, modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit, toate coroborate și cu circumstanțele personale ale inculpaților.

Se apreciază că,reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților este întemeiată,are corespondență în dosarul cauzei.

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate prevăzute de art. 81-82 C. pen. se apreciază ca fiind corespunzătoare scopului educativ-preventiv al pedepsei,care poate fi atins și fără privare de libertate și fără aplicarea unei supravegheri excesive și un termen de încercare mai mare, ca aceea prevăzută de art. 86¹C. pen. și aceasta și pentru că în societate fiecare inculpat a îndeplinit o funcție de care nu va mai beneficia după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin urmare, solicitarea parchetului de a se aplica prevederile art. 86¹C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei este neîntemeiată.

Inculpatul C.M. nu a declarat apel,iar în cauză nu au existat motive care să conducă la extinderea motivelor de apel ale inculpatului P.F. și în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M.

Prin urmare cererea formulată de către avocatul ales al inculpatului C.M. de achitare, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 255 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2999 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în subsidiar de menținere a soluției fondului nu poate fi luată în dezbatere,instanța de apel nefiind legal sesizată.

Așa fiind, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 219 din 20 octombrie 2010, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., a desființat în parte sentința penală nr. 219 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând în fond în baza art. 65 C. pen. a interzis celor doi inculpați P.F. și C.M. și exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 71 C. pen. a interzis fiecărui inculpat și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Apelul declarat de către inculpatul P.F. a fost respins ca nefundat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

III. Recursul în termen legal împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul P.F., reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 9 și 18 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Fapta ilicită imputată inculpatului referitor la care instanța sesizată prin rechizitoriu a dispus condamnarea prin sentință în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - soluție menținută prin decizia atacată - în conexiune cu incriminarea din art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind infracțiunea continuată de luare de mită este aceea că în calitate de comisar șef de poliție și examinator în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule București în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale la data de 10 decembrie 2007 a acceptat suma de 200 lei de la martorul-denunțător S.D.V., instructor auto în cadrul școlii auto "I." SRL București pentru a-l promova la proba practică pentru obținerea permisului de conducere pe candidatul D.R.A. sumă de bani pe care a și primit-o în aceeași zi după susținerea examenului de către candidat de la denunțător iar concomitent a acceptat promisiunea aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A. care urma să susțină proba practică a doua zi, 11 decembrie 2007.

Existența celor două acte de luare de mită rezultă în mod indubitabil din amintite conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate - a căror concludență probatorie a fost contestată de inculpat - în coroborare cu faptele probatorii conexe reținute prin depozițiile martorilor M.M.M., S.D.V., V.S.L., V.L.A. și V.R.A. Din declarațiile martorului-denunțător S.D.V. date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultă că, în anul 2007 a lucrat ca instructor auto la SC A.I. SRL București unde a instruit un număr relativ redus de elevi și a intrat în legătură cu inculpatul C.M. care l-a rugat să facă demersuri pe lângă polițiștii examinatori pentru elevii D.R. și V.A., în vederea promovării examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Referitor la suma de bani de a fost dată inculpatului P.F., martorul a precizat că a luat-o de la inculpatul C.F. care la rândul său, o luase de la elevul ce urma să fie examinat, D.R. In continuarea declarației, martorul a relatat că în ziua de 10 octombrie 2007, i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi urmează să susțină examenul un alt candidat respectiv, V.L. iar inculpatul :" știa ce are de făcut" în sensul că după promovarea examenului la proba teoretică, elevul urma să fie promovat si la proba practică, indiferent dacă era pregătit sau nu.

Referitor la candidatul D.R.A., martorul a declarat că inculpatul C. s-a urcat în autoturismul cu care urma să se susțină proba de traseu, unde i-a înmânat suma de 200 lei, înainte de începerea examenului, pentru acest candidat. După terminarea probei de traseu, elevul respectiv a coborât din autoturism iar martorul a urcat într-un alt autoturism alături de inculpatul P.F. și împreună s-au deplasat la sediul Poliției din str. Udriștei iar pe drum i-a înmânat suma de 200 lei, pentru candidatul care tocmai susținuse proba de traseu, iar acesta a luat-o și a introdus-o în buzunar.

între martorul S.D.V. și inculpatul P.F. au existat și discuții cu privire la o datorie mai veche având ca obiect suma de 1.000.000 lei pe care martorul trebuia să o remită inculpatului P.F. pentru alți elevi care fuseseră examinați la o dată anterioară, conform declarației martorului S.D.

în legătură cu această din urmă sumă, inculpatul P.F. i-a spus martorului că dacă nu îi remite suma restantă de 1.000.000 lei să oprească autoturismul să o dea unei bătrâne.

Referitor la candidatul V.L., martorul a precizat că nu s-a discutat de vreo sumă de bani care urma să fie remisă pentru favorizarea acestuia si nu-și amintește dacă în acel moment si-a exprimat în mod expres acordul sau a făcut un gest din care să rezulte că ar fi acceptat să-l favorizeze de candidat la promovarea probei de traseu.

Acesta a mai relatat că știa, din auzite, că pentru favorizarea unui elev la examen se dă suma de 50 Euro sau 2.000.000 lei. în finalul declarației, martorul a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul P.F. si cu alte ocazii, în cursul anului 2006, la munte si ulterior, la un botez, dar nu i-a solicitat acestuia să-l împrumute cu suma de 600 lei. La acel botez a purtat anumite discuții cu inculpatul P.F. la masa la care se afla împreună cu mai multe persoane si nu în afara restaurantului iar discuțiile nu s-au referit la obținerea permiselor de conducere.

în același context, declarațiile martorului S. relevă că răspunsul pe care i l-a dat inculpatul P. atunci când i s-a adus la cunoștință : "am si eu pe băiatul acesta", la care acesta a răspuns " da, bine" constituie o acceptare a promisiunii aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A.

Declarațiile martorului S.D.V. se coroborează cu declarațiile inculpatului C.M. date în cursul urmăririi penale și ale martorilor D.R.A. și V.L.

în declarația dată în 26 noiembrie 2008, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M., instructor auto al martorilor D.R. si V.L.A., a precizat că înainte de susținerea probei practice a avut o discuție cu candidatul D.R. care l-a rugat să intervină pentru a fi sigur ca va promova proba practică a examenului, context in care i-a adus la cunoștință că trebuie să plătească o sumă pe care o aproximează la 150 Euro, ce urma să fie dată polițistului examinator, prin intermediul martorului - denunțător S., care avea calitatea de instructor auto. Conform declarației de la urmărire penală, martorul D.R.A. a fost de acord să plătească suma respectivă, astfel că inculpatul Cojiță i-a luat de la candidat si i-a dat mai departe lui S.D., care la rândul său, i-a înmânat examinatorului, inculpatul P.F.

Inculpatul C.M. a mai relevat în cursul urmăririi penale că, din suma dată de candidatul D. a reținut pentru sine suma de 100 lei. Referitor la candidatul V.L.A., inculpatul a precizat in cursul urmăririi penale că a purtat mai multe discuții telefonice cu tatăl acestui candidat, V.S., care i-a solicitat ca în cazul în care fiul său va promova proba teoretica să intervină pentru acesta să promoveze si proba practică " lăsându-l să înțeleagă că va plăti suma necesară acestui scop".

în cursul cercetării judecătorești acest inculpat și-a nuanțat oarecum declarația în sensul că martorul D.A. s-a oferit să dea o sumă de bani pe care inculpatul urma să o dea mai departe persoanei care îl ajuta să treacă proba respectivă și întrucât nu o cunoștea i-a comunicat acest aspect martorului S. care a hotărât să vină el la locul de examinare pentru a prelua el elevul în vederea susținerii examenului.

Martorul D.R.A. a mai relevat că a oferit inculpatului C.M. suma de 100 Euro pentru a-l ajuta să promoveze proba practică a examenului auto însă nu cunoaște numele examinatorului cu care a susținut această probă si nu-și amintește dacă inculpatul C.M. i-a adus la cunoștință despre ce avea să facă cu suma de 100 Euro. In continuarea declarației, martorul a precizat că inculpatul C.M. "i-a dat de înțeles că se poate aranja traseul", discuții în urma cărora acesta a înțeles că pentru promovarea examenului (proba practică) trebuia să dea suma de 100 de Euro.

Prin urmare probele mai sus analizate înlătură apărarea inculpatului P.F. în sensul că discuțiile în care afirmă textual"Ori îmi dai două milioane_ori îmi, nu-mi dai nimic, ori îmi dai trei milioane’’ se referă la solicitarea rambursării sumei împrumutate anterior martorului S.D. și nu la solicitarea unei sume de bani pentru a face un act de intra în atribuțiile sale de serviciu.

Așa cum a rezultat din declarația martorului S.D., acesta a participat la un botez la care era prezent și inculpatul P.F. cu care a purtat discuții,dar acestea nu s-au referit la împrumutul unei sume de 6. milioane de lei, ci dimpotrivă acesta a învederat că inculpatul P. i-a solicitat suma de 300 lei pentru promovarea candidatului respectiv, considerând că suma de 200 lei se cuvin pentru favorizarea acestuia, iar suma de 100 lei era datorată de martor pentru favorizarea anterioară a altor candidați.

în același sens sunt și declarațiile date de martorul D.R., candidat la obținerea permisului de conducere, conform cărora a dat suma de 150 de Euro instructorului auto C.M. în scopul ca aceasta să fie remisă în final examinatorului P.F.

Din convorbirile efectuate de inculpatul C.M. si S.D.V. în data de 10 decembrie 2007, rezultă că primul îi aduce la cunoștință celui de-al doilea, numele ofițerului examinator pe lângă care urma să facă demersurile necesare favorizării candidatului D.R.A.

în urma acestor discuții purtate intre cei doi martorul S.D. s-a prezentat la locația examinărilor, unde l-a abordat pe inculpatul P.F., căruia i-a solicitat să-l favorizeze pe elevul din acea zi, a lui C.M., prilej cu care inculpatul P.M. îi solicită 300 lei si nu 200 lei ca in situațiile anterioare.

Conform acestora inculpatul P. a afirmat ori îmi dai două milioane și până la Udriște oprim pe stradă și un, o femeie bătrână, amărâtă îi dai un milion. pe care alegi?

Conform acelorași imagini, denunțătorul scoate din buzunar 2 bancnote din cupiura de 50 lei , pe care le pune pe scaunului din dreapta, lângă celelalte bancnote iar inculpatul P.F., după câteva momente, numără discret bancnotele de pe scaun si le introduce sub picior, iar la sfârșitul discuției ia bancnotele de sub picior, le numără și le introduce în buzunarul vestonului.

Deși s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpatului P.F. aplicarea dispozițiile art. 64 pct. 2 C. proc. pen. potrivit cu care mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, înalta Curte constată că solicitarea acestuia nu poate fi primită având în vedere că, prin încheierile nr. 45 din 30 octombrie 2007, 47 din 26 noiembrie 2007, 49 din 5 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București și aflate în vol. II la filele 72-76, 86-90 și respectiv 101-107, au fost autorizate, pentru perioade de câte 30 de zile, începând din data de 30 octombrie 2007 și până, în final, la data de 07 ianuarie 2008,printre altele,interceptarea și înregistrarea audio/video: - a convorbirilor și comunicărilor SMS purtate de S.D.V. de la posturile telefonice mobile utilizate de acesta, cu nr. și nr.; - a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către S.D.V. sau alte persoane, între ei și cu alte persoane în legătură cu faptele ce formează obiectul cauzei; - luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între M.M.M., S.D.V., C.I. sau alte persoane cu comisarul șef P.F., subcomisar șef L.M. și comisar M.G.D. sau alte persoane în legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze; prin urmare, înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile care reglementează condițiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor si comunicărilor , precum și înregistrările de imagini video și prevăzute în dispozițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.

Referitor la expertiza criminalistică efectuată în cauză care a statuat, în concluzii la pct. 1, că este o probabilitate foarte scăzută ca una dintre vocile de pe CD-ul în litigiu să aparțină inculpatului P.F., înalta Curte constată că tot expertul precizează în Cap V - CONSTATĂRI - că "este posibil ca înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de alterare voluntare sau involuntare a integrității semnalelor audio originale, efectuate anterior inscripționării CD-ului pus la dispoziție" însă acest aspect nu trebuie interpretat neapărat ca o dovadă că probele audio sunt falsificate sau contrafăcute,neputând fi exclusă posibilitatea ca discontinuitățile să fie cauzate exclusiv de factori obiectivi (canalului de comunicație, disfuncționalități ale sistemului de interceptare și înregistrare).

în consecință, fapta imputată există și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat realizând elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de care prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării potrivit art. 81 C. pen. este în concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Celelalte rezolvări juridice în cauză privind conținutul pedepselor complementare și accesorie astfel cum a fost modificat în apel sunt de asemenea justificate având ca bază legală dispozițiile art. 64,art. 65 și art. 71 C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 1779/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1737/2011. Penal. Cerere de liberare... →

ICCJ. Decizia nr. 1747/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1747/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs