ICCJ. Decizia nr. 1092/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

1. Tribunalul Mehedinți, secția penală, prin sentința penală nr. 368 din 7 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2652/101/2008 a dispus următoarele:

în baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe același inculpat la 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33-34 C. pen.

Contopește aceste pedepse și dispune ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe inculpatul D.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe același inculpat la 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33-34 C. pen.

Contopește aceste pedepse și dispune ca inculpatul D.Z. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

Deduce din pedepsele aplicate inc. D.S. și D.Z., reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 13 martie 2008 și până la pronunțare.

în baza art. 350 C. proc. pen.

Menține starea de arest a inculpaților.

Respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inc. D.S. și D.Z.

în baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe inculpații D.Z.I. și D.V. la pedepse de câte 2 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepselor principale.

în baza art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 33-34 C. pen.

Contopește aceste pedepse și dispune ca inculpații D.Z.I. și D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 81-82 C. pen.

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de câte 4 ani și conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Dispune confiscarea în folosul statului a celor 3245 pachete țigări Ronson ce se află în custodia I.J.P.F Mehedinți conform dovezilor de primire seriile AAA nr. 04300; 04301; 04304; 04305 și conform disp. art. 277 din Legea 86/2006, pentru diferența de 86755 pachete țigări până la 90.000 pachete, îi obligă pe inculpați în solidar la plata echivalentului lor în lei către stat de 468.477 lei.

Dispune confiscarea în folosul statului a următoarelor sume: 800 Euro de la inc. D.Z., 200 Euro de la inc. D.Z.I. și 100 Euro de la inc. D.V. și obligă pe inculpați la plata acestor sume către stat.

Obligă pe inculpații D.S. și D.Z. la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului și pe inc. D.Z.I. și D.V. la câte 550 lei din care câte 150 lei reprezentând onorariile pentru avocații din oficiu ce se vor avansa din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Mehedinți au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D.S. și D.Z., precum și inculpații D.Z.I. și D.V., în stare de libertate, în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și art. 7 din Legea 39/2003 și art. 270 din Legea 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33-34 C. pen.

în fapt, s-a reținut că, în perioada 2005-2006 inculpații D.S. și D.Z., împreună cu alte persoane, au pus bazele unui grup organizat, cu scopul de a introduce ilegal în țară țigări de contrabandă pentru ca ulterior să le comercializeze ilegal, grup în cadrul căruia inculpații arestați preventiv, alături de alți 9 inculpați, au acționat până în 24 oct. 2006 și pentru faptele săvârșite până la această dată, au fost trimiși în judecată într-un alt dosar, conform rechizitoriului nr. 193/D/P/2005, întocmit de Biroul Teritorial Caraș-Severin.

S-a reținut că, deși inculpații aveau dosar penal pe rolul Tribunalului Covasna, la începutul toamnei anului 2007, s-au întâlnit și au hotărât din nou să pună bazele unui grup organizat, atrăgând de partea lor și pe inculpații D.Z.I. și D.V., care și ei au fost sancționați administrativ cu amenzi de câte 1000 lei în dosarul inițial.

Totodată, s-a reținut că cei doi inculpați arestați preventiv, prin intermediul unui cetățean sârb au hotărât ca acesta din urmă, să le procure țigări din Serbia, după care, să le transporte cu barca peste fluviul Dunărea până în apropiere de o insulă de pe teritoriul românesc, situată în apele Dunării, unde urma să fie așteptat fie de inculpatul D.Z.I., ori de inculpatul D.Z., pentru ca apoi să se deplaseze în continuare cu barca cu țigări până la locuința inculpatului Z., locuință situată pe malul stâng al Dunării, în curtea locuinței căruia, intrau direct cu barca cu țigări și în continuare, cetățeanul sârb primea banii pentru contravaloarea țigărilor. După această operațiune, s-a reținut că, de această dată toți cei patru inculpați încărcau țigările din barcă în mașini, apoi doi dintre ei se deplasau cu mașinile la diferiți clienți recomandați de inculpatul S., cărora le vindeau la prețuri stabilite în prealabil de același inculpat S.

Tot acest inculpat stabilea și ce sumă de bani urma să primească fiecare membru al grupului pentru contribuția adusă la introducerea țigărilor în țară și valorificarea lor, reținându-se că potrivit declarației acestuia, inculpatul D.Z.I. avea sarcina de a prelua țigările de la momentul intrării lor și până la introducerea în curtea locuinței inculpatului D., după care țigările erau preluate cu mașina de inculpatul V.D. și transportate în locurile stabilite de acesta și unde îl aștepta, pentru ca apoi împreună să meargă până la locația unde urmau să fie valorificate.

S-a mai reținut că, potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale de ceilalți inculpați, a rezultat că inculpatul D.Z. introducea cu ajutorul unei bărci țigările până în curtea locuinței sale, unde erau descărcate și apoi încărcate în mașina inculpatului D.V. și în continuare erau transportate spre valorificare, iar inculpatul D.S. îi răsplătea pe fiecare, după contribuția adusă, respectiv pe Z.D., de circa 4-6 ori, cu sume cuprinse între 150 și 200 Euro, potrivit declarației dată de acesta din urmă.

Potrivit declarației inculpatului D.Z.I. s-a reținut că și acesta a confirmat faptul că inculpatul D.S., i-a propus să adere la grup și să meargă cu barca pe Dunăre până pe insulă, unde să se întâlnească cu cetățeanul sârb de la care să preia țigările și apoi să le transporte până pe malul românesc, unde s-a hotărât să fie așteptat de ceilalți inculpați, după care în timp ce acesta împreună cu fratele său descărcau țigările din barcă și le încărcau în mașină, ceilalți doi inculpați supravegheau zona pentru a nu fi observați de cineva străin de grup.

S-a mai reținut că și inculpatul D.V. a confirmat cele declarate de fratele său, precum și faptul că acesta a primit de la inculpatul D.S. suma de 2000 de Euro pentru a cumpăra un autoturism cu care să fie transportate țigările și că în plus i-a cumpărat o cartelă telefonică și i-a promis că pe el îl va recompensa cu 20-25 Euro pentru fiecare cursă efectuată.

Pe baza declarațiilor inculpatului D.S., s-a reținut că țigările au fost vândute la doi băieți din Tr.Severin, în apropierea localității Iablanița, cunoscuți sub numele de C. și F. și că ulterior a rezultat că aceștia în realitate se numesc, J.L. și B.N.M.C., care și ei au fost trimiși în judecată pentru același gen de fapte, într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți și care au recunoscut că au cumpărat țigări de la inculpații în cauza de față.

De asemenea s-a reținut că numitul J.L. , a confirmat faptul că i-a cunoscut pe inculpații S. și V., de la care a cumpărat, în luna octombrie 2007, de patru ori câte 15 baxuri cu țigări netimbrate, marca Ronson și că acesta împreună cu B., au vândute țigările în localitatea Motru, unui anume N., precum și în Craiova, la trei femei și unui bărbat pe nume V.

în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele acestor cumpărători, s-a reținut că au fost descoperite o parte din țigările marca Ronson vândute de inculpați.

în baza acestor probe și a notelor de redare a convorbirilor telefonice, s-a reținut că aceste fapte ale inculpaților de a se constitui într-un grup ce a acționat organizat în perioada august - noiembrie 2007, în scopul comiterii mai multor infracțiuni de contrabandă, de pe urma cărora au obținut beneficii materiale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire de grup organizat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 7 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în același timp s-a arătat că, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a demonstrat că a existat un nucleu bine organizat, cu sarcini precise, după modul cum inculpații au acționat.

Referitor la faptele de contrabandă cu țigări, s-a reținut că acestea se încadrează în dispozițiile prev. de art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind introducerea prin orice mijloace a bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Referitor la calitatea în care inculpații au acționat la săvârșirea acestei infracțiuni, s-a reținut că aceștia sunt coautori în raport de modalitatea în care au acționat, deoarece potrivit disp. art. 24 C. pen., autor poate fi orice persoană care a săvârșit în mod nemijlocit fapte penale de contrabandă cu țigări, prin comiterea unor acțiuni de introducere ilegală în țară de țigări.

în sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia în perioada susmenționată au introdus ilegal în țară țigări marca "Ronson", în patru rânduri, prin cele patru transporturi ce au fost efectuate din Serbia în România, iar la fiecare transport au fost introduse ilegal în țară câte 45 baxuri, a 50 cartușe și respectiv 10 pachete în cartuș, totalizând 22.500 pachete țigări la un transport și respectiv 90.000 pachete țigări la cele 4 transporturi.

S-a mai reținut că inculpații au obținut foloase materiale de pe urma acestor fapte, deoarece probele cauzei au confirmat că inculpatul D.Z. primea de la inculpatul S. câte de 200 Euro la un transport, deci 800 Euro la 4 transporturi, inculpatul D.Z.I. câte 50 Euro la un transport, iar fratele său V. câte 25 Euro de transport.

Faptele de mai sus au fost reținute avându-se în vedere probele administrate la urmărirea penală și în faza de judecată, inclusiv declarațiile inculpaților.

Cu privire la inculpați s-a arătat că au recunoscut în parte faptele comise, revenind asupra declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale în sensul că au precizat de această dată că în perioada august - septembrie 2007, la interval de circa două săptămâni, doar în două sau trei rânduri au introdus ilegal în țară țigări, dar în același timp au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul D.Z.I. a mai confirmat că a fost sunat telefonic de către inculpatul S., care l-a contactat în această modalitate, pentru a-i transmite că țigările sunt aduse de cetățeanul sârb, cu barca pe Dunăre până în insulă, urmând ca de aici țigările să fie preluate de acesta, tot cu barca pusă la dispoziție de inculpatul D.

Același inculpat a mai confirmat și faptul că a fost răsplătit de către inculpatul S., cu câte 50 de Euro la un transport.

Inculpatul D.S. a confirmat la rândul său că acesta a luat legătura cu cetățeanul sârb, din declarația acestuia rezultând că de comun acord stabileau datele la care erau aduse țigările.

Același inculpat prin declarația dată în cauză a mai confirmat faptul că acesta l-a contactat și pe inculpatul D., deoarece singur nu avea posibilitatea de a introduce țigările în țară, neavând nici locație și nici mijloc de transport, respectiv barcă, astfel că acesta a pus la dispoziție locuința sa și barca și de asemenea, a mai declarat că prin acesta i-a cunoscut pe ceilalți doi inculpați. De asemenea inculpatul S. a confirmat și rolul pe care l-a avut fiecare la introducerea țigărilor în țară.

Față de cele de mai sus s-a reținut vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată fiind menținute și încadrările juridice date de organele de urmărire penală.

Astfel, în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, apărările inculpaților în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru reținerea acestei infracțiuni au fost înlăturate de instanță ca nefondate.

S-a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că cei patru inculpați, pentru a reuși să introducă ilegal în țară țigările, pe care le preluau de la cetățeanul sârb, s-au organizat și au acționat în mod conjugat și coordonat, fiecare având rolul său în introducerea țigărilor în țară, cât și în ce privește activitatea ulterioară pe care au desfășurat-o în scopul comercializării ilegale a țigărilor, astfel că sunt întrunite condițiile prev. de art. 2 din Legea 39/2003.

în raport de aceste considerente, s-a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003 și respectiv art. 270 din Legea 86/2006 comise în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece au acționat în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și la intervale scurte de timp, infracțiuni comise în condițiile art. 33 C. pen.

Tot din probele administrate în cauză s-a mai reținut că organele de cercetare au reușit să recupereze un număr de 3.245 de pachete țigări "Ronson" din totalul de 90.000 pachete , ce a reprezentat cantitatea de țigări introdusă ilegal în țară de către inculpați, în cadrul celor 4 transporturi pe care le-au efectuat. în acest sens se reține că potrivit probelor cauzei, notele de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților, la un transport inculpații introduceau ilegal în țară, 45 baxuri cu țigări , a 50 cartușe și respectiv 10 pachete, astfel că la un transport se introduceau 22.500 pachete de țigări, rezultând că în cadrul celor patru transporturi au introdus 90.000 pachete de țigări, iar prețul unui pachet de țigări "Ronson" este de 5,4 lei.

în același timp instanța de fond a reținut că inculpații au fost răsplătiți de inculpatul S., cu următoarele sume în Euro, respectiv inculpatul Z. primea 200 Euro la fiecare transport, Z.I. 50 Euro, iar fratele său V. 25 Euro, rezultând că de pe urma celor 4 transporturi au primit următoarele sume: 800 Euro Z., 200 Euro Z.I. și 100 Euro V.

Ca atare s-a dispus confiscarea în folosul statului a celor 3.245 pachete țigări "Ronson" aflate în custodia I.J.P.F Mehedinți, cât și a beneficiului material obținut pe de urma săvârșirii infracțiunilor, respectiv a sumelor în Euro, primite de inculpați de la inculpatul S., respectiv 800 Euro de la inculpatul Z., 200 Euro de la inculpatul Z.I. și 100 Euro de la inculpatul V.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a arătat că au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptelor comise de inculpați, determinat de consecințele produse în plan social, de limitele de pedeapsă, de faptul că anterior inculpații S. și Z., au mai comis fapte similare, considerente pentru care instanța a făcut o diferențiere, în ce privește sancțiunile ce vor fi aplicate fiecărui inculpat în parte.

Ținând seama și de atitudinea procesuală sinceră a inculpaților, de faptul că la ora actuală aceștia nu au antecedente penale, dar și de contribuția pe care a avut-o fiecare în săvârșirea faptelor - în care sens s-a reținut că inculpatul S. a fost coordonatorul principal al grupului, cel care stabilea sarcinile fiecăruia, împărțea profitul material, deci implicit acesta și-a reținut cea mai mare parte din contravaloarea țigărilor vândute - instanța a apreciat că în raport de aceste circumstanțe, s-a impus a se face o diferențiere în ce privește cuantumul pedepselor, între inculpații S. și Z., ce au avut contribuția cea mai mare în săvârșirea faptelor și între aceștia și ceilalți doi inculpați, sub aspectul cuantumului pedepselor și modalității de executare a acestora.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că cerințele prev. de art. 52 C. pen., vor putea fi atinse în situația în care se vor aplica pedepse privative de libertate inculpaților S. și Z., în cuantum de 4 ani închisoare pentru inculpatul S. și 3 ani închisoare pentru inculpatul Z., iar celorlalți doi inculpați pedepse stabilite la limita minimă prevăzută de lege, de câte 2 ani închisoare și de executare în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

II. împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpații D.Z. și D.S.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

- în primul rând, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpaților pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este sub minimul prevăzut de lege în condițiile în care a fost omisă aplicarea circumstanțelor atenuante; astfel, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 de ani iar din coroborarea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu disp. art. 270 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora pedeapsa pentru această din urmă infracțiune este închisoare de la 2 la 7 ani, rezulta că pedeapsa ce putea fi aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din L 39/2003 ar fi trebuit să aibă limitele între 5 și 7 ani închisoare, deci nu mai mică de 5 ani închisoare; prin urmare, s-a arătat că pedepsele aplicate în concret inculpaților, fără reținerea de circumstanțe atenuante, se situează sub acest minim și sunt așadar nelegale.

- în al doilea rând s-a invocat faptul că încadrarea juridică adoptată de prima instanță este incompletă prin raportarea numai la disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 fiind necesară - în opinia Parchetului - și raportarea la disp. art. 7 alin. (1) și art. 2 din Legea 39/2003.

Inculpatul D.Z. a susținut că a fost condamnat în mod greșit de instanța de fond întrucât nu sunt probe care să dovedească vinovăția sa. Imobilul nu era proprietatea sa și nici unul din martori nu îl indică ca autor al faptelor, singura declarație împotriva sa fiind cea a inculpatului S., probă care însă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. A menționat că în mod eronat s-a consemnat faptul că ar fi recunoscut comiterea infracțiunilor în declarația dată în fața instanței și că, în realitate, și-a exercitat dreptul de a nu da nici o declarație. A mai arătat că în speță nu există nici constituie de parte civilă, astfel că obligarea inculpatului la plata unui presupus prejudiciu care nu a fost dovedit este nelegală. A mai arătat că nu are antecedente penale, este integrat în societate și are o soție și un copil. A solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepselor.

Inculpatul D.S., a susținut la rândul său că sentința apelată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au acționat spontan, de fiecare dată când au transportat peste frontieră diferite cantități de țigări; s-a arătat că aceste dispoziții presupun o activitate permanentă din partea grupului și nu mai multe activități infracționale săvârșite la intervale de timp diferite, iar pentru a fi realizată latura obiectivă a infracțiunii este necesar ca persoanele care se constituie în grup infracțional, să aibă reprezentarea constituirii unei structuri ce va acționa pe perioadă de timp îndelungată și nu ocazional; s-a susținut de asemenea că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., deoarece asocierea trebuie să fie concepută ca având o existentă îndeplinită cu o durată de timp și presupune activitatea de organizare a acțiunilor infracționale viitoare; în speță, infracțiunile ce fac obiectul cauzei reprezintă doar o participare spontană a inculpaților la săvârșirea actelor de contrabandă; ca atare s-a solicitat achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din această infracțiune, în cea prevăzută de art. 323 C. pen.

- neconexarea cauzelor și greșita soluționare a laturii civile; în acest sens s-a arătat că nu s-au respectat dispoz. art. 297 C. proc. pen. și nici dispoz. art. 32,art. 33 lit. a), art. 36 și art. 37 C. proc. pen., referitoare la conexitatea cauzelor solicitând casarea hotărârii și conexarea dosarului nr. 2652/101/2008, la 6495/115/2006 aflat pe rolul Tribunalului Covasna întrucât din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că o parte din țigările introduse în țară prin acțiuni de contrabandă ce fac obiectul dosarului nr. 6495/115/2006, au fost vândute odată cu țigările obținute prin acțiunea de transport, ce fac obiectul prezentului dosar; s-a mai arătat că instanța de fond nu a introdus în cauză, în calitate de parte civilă, Statul Român prin Direcția Generală a Vămilor, iar soluționarea procesului sub aspectul laturii civile, fără ca vreo persoană să se fi constituit parte civilă, reprezintă o încălcare a principiului legalității procesului penale, motiv ce impune casarea cu trimitere spre rejudecarea fondului; s-a susținut de asemenea că instanța de fond a stabilit în mod eronat că prejudiciul cauzat statului ar fi de 468.477 lei întrucât întreaga cantitate transportată de țigări, este de cel mult 60 baxuri.

- pedepsele sunt greșit individualizate; în acest sens inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a aplicat pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție fără a da eficiența cuvenită circumstanțelor personale ale acestuia; activitatea infracțională a inculpatului a fost ocazională, determinată de lipsa fondurilor materiale de subzistență, inculpatul a colaborat cu organul de urmărire penală, dând relații detaliate despre împrejurările și modul comiterii faptei și având o contribuție esențială la depistarea celorlalți inculpați și a activității infracționale desfășurată precum și a numărului total a activităților de transport; instanța de fond trebuia să aibă în vedere și faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, a fost caracterizat pozitiv de autorități și de martorii audiați, așa cum rezultă și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune; s-a mai solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a pedepselor aplicate pentru ambele infracțiuni.

[prin decizia penală nr. 186 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 2652/101/2008 apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpați au fost considerate ca fondate și s-a dispus admiterea acestora, desființarea sentinței, descontopirea pedepselor aplicate iar pe fond au fost dispuse următoarele: descontopește pedepsele aplicate inculpaților; în baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.;condamnă pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.; condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen.; contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani; în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP); menține măsura arestării preventive față de inculpat și deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive în continuare la zi; aplică inculpatului disp. art. 71,art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..; în baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.; - condamnă pe inculpatul D.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani; în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.; condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.; contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP); menține măsura arestării preventive față de inculpat și deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive în continuare la zi; aplică inculpatului disp. art. 71,art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. - prin aceeași decizie au fost condamnați și inculpații D.Z.I. și D.V. la pedepsele arătate în cuprinsul acestei hotărâri, a căror executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și urm. C. pen.; - pe latură civilă au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 379 119, 35 lei reprezentând contravaloarea a 86755 pachete țigări către stat; - au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate; - împotriva acestei decizii au declarat în termen recurs numai inculpații D.S. și D.Z. pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie: (a) inculpatul D.S. : nelegala compunere a completului instanței de apel prin participarea unui judecător care a făcut parte din completul de judecată ce a soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă; aprecierea eronată a faptului că disp. art. 277 din Legea nr. 82/2006 reprezintă o măsură de siguranță. Cu privire la acest aspect a fost criticată și sentința primei instanțe solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți; nepronunțarea instanței de apel cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 270 din Legea 86/2006 în infracțiunea pev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006; respingerea nejustificată a cererii privind efectuarea unui experiment Judiciar; individualizarea greșită a pedepselor în raport cu disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); - (b) inculpatul D.Z.: neîndeplinirea condițiilor privind reținerea existenței infracțiunii de grup infracțional organizat; inexistența vreunor probe care să demonstreze vinovăția sa în condițiile în care imobilul unde se aduceau pachetele de țigări nu era proprietatea sa și nici unul din martori nu l-a indicat ca autor al faptelor; greșita individualizare a pedepsei în condițiile unei contribuții minime - a avut doar cunoștință de activitatea desfășurată, fără o participare directă - și a lipsei de antecedente penale; greșita obligare la plata unei sume de bani cu titlul de prejudiciu. Inculpatul a arătat că i s-a confiscat o sumă de 800 de Euro, reținându-se că acesta a fost beneficiul său, astfel că nu poate fi obligat la plata c/valorii țigărilor; în plus, a arătat că nu s-au găsit decât 3.245 pachete de țigări care au și fost confiscate în folosul statului; - prin decizia penală nr. 4191 din 15 decembrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 2652/101/2008 au fost admise recursurile inculpaților, s-a casat decizia instanței de apel și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova; s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților; - s-au apreciat însă ca fiind fondate recursurile inculpaților cu privire la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de contrabandă în forma de participație a autoratului, în aceiași infracțiune dar în forma de participație a complicității; - recursul inculpaților a fost apreciat ca fiind fondat și din alt considerent și anume neîndeplinirea de către instanța de apel a unui rol activ în soluționarea cauzei, prin neaudierea inculpaților cu privire la faptele pentru care sunt cercetați, mai ales că apelul era cale devolutivă; - în ceea ce privește aplicabilitatea disp. art. 277 din Legea nr. 86/2006 s-a arătat că, potrivit acestor dispoziții legale când mărfurile sau alte bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei iar în speță trebuie avută în vedere valoarea în lei a unui pachet de țigări marca "Ronson" fără accize, TVA sau taxe vamale; - totodată s-a arătat că se impune o reapreciere a probelor pentru stabilirea corectă a cantității de țigări ce a format obiectul infracțiunii prev. de Legea nr. 86/2006.]

Rejudecând apelurile după casare, instanța a luat declarații inculpații acestea fiind atașate la dosar, filele 104,105, 112,113, 114. (de altfel inculpații fuseseră audiați de instanța de apel și în ciclul procesual anterior - dosar nr. 2652/101/2008 al C.A. Craiova, vol. II, filele 169,170 și 183,184).

La data de 11 mai 2010, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință, s-a renunțat de către inculpați la cererea de probatorii formulată în primul ciclu procesual fiind menținută numai solicitarea de schimbare a încadrării juridice din autorat la infracțiunea de contrabandă în complicitate la acea infracțiune. La termenul la care au avut loc dezbaterile inculpații, atât personal cât și prin apărători, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.

Trecând la soluționarea apelurilor instanța a constatat faptul că se impun a fi făcute unele precizări în raport de situația particulară a cauzei.

Astfel, apelul declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 369 din 07 octombrie 2008 a vizat, pe lângă aspectul de nelegalitate privind încadrarea juridică a faptelor și aspectul de nelegalitate privind aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, cerința fiind aceea ca să se intre în legalitate prin aplicarea unor pedepse în cuantumul prevăzut de lege, deci pedepse mai mari.

Această rezolvare propusă de Parchet nu a fost însă însușită de instanța de apel în primul ciclu procesual, astfel că instanța a adus pedepsele aplicate în legalitate nu prin majorarea lor ci prin reținerea de circumstanțe atenuante (lucru posibil ca urmare a faptului că au existat și au fost admise și apelurile inculpaților).

împotriva acestei decizii numai inculpații au declarat recurs iar în rejudecarea după casare a apelurilor, deși teoretic instanța este sesizată cu judecarea tuturor apelurilor, nu li se poate înrăutăți situația față de rezolvarea dată de instanța de apel în primul ciclu procesual, întrucât ar însemna o înrăutățire a situației juridice în urma exercitării unei căi de atac proprii.

Acest lucru este interzis de disp. art. 372 și art. 385⁸C. proc. pen., dispoziții ce își găsesc aplicabilitatea nu doar în situația judecării propriu-zise a căii de atac respective ci și în cazul judecării după desființarea sau casare cu trimitere.

Prin urmare în prezent instanța de apel este obligată să rețină aceleași circumstanțe atenuante și nu poate depăși pedepsele aplicate de instanța de apel în primul ciclu procesual.

în aceste condiții, reapreciind probele administrate până în prezent în funcție de criticile formulate atât de Parchet cât și de inculpații apelanți, instanța a constatat următoarele:

Materialitatea faptelor. Faptele în materialitatea lor sunt dovedite, fiind recunoscute în principiu de inculpați, însă aceștia încearcă să-și minimalizeze participația și să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă - profitând și de anumite lacune ale urmăririi penale în lămurirea unor amănunte - aspect ce se observă din succesiunea declarațiilor.

Se impun însă a fi făcute unele precizări asupra stării de fapt, precizări care nu schimbă însă substanțial cele reținute până acum.

Imobilul unde s-a reținut că erau aduse țigările nu-i aparține lui D.Z. Conform declarațiilor acestui inculpat (întrucât alte probe nu există) acest imobil, situat în Moldova Veche, ar aparține familiei M. dar aceștia lipseau de la domiciliul respectiv, timp în care inculpatul D. avea grijă de casă.

Cert este însă faptul că barca cu care au fost transportate țigările era însă luată din acel imobil iar țigările erau aduse de pe insulă (de către inculpatul D.Z.I.) prin grădina imobilului respectiv și nu într-o altă parte așa cum s-a susținut în declarațiile date la instanță.

Deși în declarațiile date la instanță inculpatul D.Z. a încercat să acrediteze ideea că nu a avut cunoștință de acest trafic, susținerea sa este combătută de probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul D.S. în declarația dată la urmărirea penală și menținută în fața primei instanțe arată că "Practic Z. și Z. aveau sarcina de a prelua țigările de pe insulă și introducerea lor în curte".... " Banii de achiziție a țigărilor erau puși de mine și de Z...."

Implicarea inculpatului D.Z. este demonstrată și prin interceptările de convorbiri telefonice (deși acest inculpat apare mult mai rar față de ceilalți). De exemplu, la data de 18 octombrie 2007, ora 13, 26 inculpatul D.Z. este înștiințat de inculpatul D.S. că "merg la pescuit" după care la ora 14,52 și apoi la 21,12 inculpatul D.S. ia legătura cu sârbul "A." (C.A.) după care în jurul orelor 21,47 îl cheamă pe D.V. și ține legătura cu D.Z. până noaptea târziu, orele 23,13 (dat fiind anotimpul).

De asemeni la 22 octombrie 2007, ora 14.21 inculpatul D.S. discută cu sârbul "A." care îi spune "...să nu dai drumul la pescari încoace..." și îi promite pentru a doua zi "...20- 24". în aceiași zi la ora 18,56, inculpatul D.S. îl înștiințează pe inculpatul D.Z. că "...mâine s-ar putea în jur de 24 de kile"

Convorbirile înregistrate sunt în mare parte eliptice și în termeni subînțeleși însă recunoașterile inculpaților D.S., D.Z.I. și D.V. privind implicarea în traficul cu țigări și faptul că D.Z. a mai fost implicat în același gen de activități și era trimis în judecată împreună cu D.S., este de natură a crea convingerea instanței că acest inculpat a fost implicat și de această dată, conform celor arătate la urmărirea penală.

Din motivele expuse anterior, instanța apreciază doar ca parțial sincere declarațiile date de inculpați în fața instanței, mai ales în al doilea ciclu procesual.

Cât privește participarea inculpatului D.S. aceasta este recunoscută de inculpat iar inculpații D.Z.I. și D.V., pe lângă faptul că își recunosc propria participare, nu au mai declarat apel la sentința de condamnare.

încadrarea juridică a faptelor. Principala solicitare a inculpaților a fost aceea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă în forma autoratului în aceea de contrabandă cu forma de participație complicitatea, motivat de faptul că trecerea țigărilor peste frontieră se făcea de către cetățeanul sârb "A." (C.A.) care lăsa țigările pe o insulă a Dunării, aflată pe teritoriul românesc.

Deși starea de fapt confirmă această susținere, instanța apreciază însă cu nu se impune o schimbare a încadrării juridice.

Astfel, art. 270 din Legea nr. 86/2006, în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor prevedea "Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".

Pentru existența acestei infracțiuni este nevoie, în opinia instanței, de o introducere efectivă în țară a bunurilor sau mărfurilor respective, adică de o depășire rezonabilă a liniei de frontieră astfel încât să nu mai existe nici un fel de dubiu privind intenția de a ocoli locurile stabilite pentru controlul vamal.

Cu alte cuvinte, pentru a exista o "introducere în țară" în sensul legii nu este suficient ca inculpatul, având asupra sa marfa sau bunurile respective, să depășească cu 1 cm, 1 m, 10 m etc. linia imaginară a frontierei fiind necesar ca această depășire să contureze în mod clar intenția sa de a ocoli punctele de control vamal.

Ori, privind lucrurile din această perspectivă, este clar faptul că în speță se poate vorbi despre o introducere în țară a țigărilor nu în momentul în care țigările sunt lăsate pe insulă de cetățeanul sârb ci în momentul în care sunt preluate, încărcate în mașină iar mașina se îndreaptă în direcții total diferite de cele în care se află punctele de control vamal.

Actele de executare ale modalității "introducerea în țară" au fost așadar executate succesiv de către inculpați - cetățeanul sârb a trecut țigările peste linia de frontieră iar inculpații le-au sustras controlului vamal - aspect care, coroborat și cu înțelegerea expresă ce a existat între ei, le conferă calitatea de coautori.

Nu prezintă nici un fel de importanță din punct de vedere al participației penale faptul că numai inculpatul D.S. a avut discuții cu cetățeanul sârb "A." după care D.S. discuta și-i "dirija" pe ceilalți inculpați, întrucât cu toții cunoșteau modalitatea în care țigările ajungeau pe insula respectivă și acceptau, implicit, faptul că acele țigări vor fi sustrase controlului vamal.

O altă critică adusă în apelul inculpaților încadrării juridice a faptelor - și, în același timp, întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii - a vizat infracțiunea de grup infracțional organizat.

în esență s-a susținut că nu se poate vorbi de grup infracțional organizat întrucât conform dispozițiilor legale acesta presupune o activitate permanentă și nu mai multe activități infracționale săvârșite la intervale de timp diferite, iar pentru a fi realizată latura obiectivă a infracțiunii este necesar ca persoanele care se constituie în grup infracțional, să aibă reprezentarea constituirii unei structuri ce va acționa pe perioadă de timp îndelungată și nu ocazional.

S-a solicitat o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. dar s-a arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acestei infracțiunii deoarece asocierea trebuie să fie concepută ca având o existentă îndeplinită cu o durată de timp și presupune activitatea de organizare a acțiunilor infracționale viitoare.

Din starea de fapt instanțele au reținut însă că inculpatul D.S. lua legătura cu cetățeanul sârb "A." care ducea țigările pe insulă, de acolo erau preluate cu o barcă de către inculpatul D.Z.I. și duse cu știința și acordul inculpatului D.Z., prin grădina unui imobil la care acesta avea acces, după care țigările erau încărcate într-o mașină de către D.V. ajutat uneori de D.S. și transportate la cei la care urmau să fie valorificate.

Acest transport se realiza cu o mașină aparținând lui D.V. - și care, conform declarației acestuia, fusese cumpărată cu banii dați de inculpatul D.S. - iar pe traseu mașina cu țigări era urmărită îndeaproape și "controlată" de inculpatul D.S. care îi indica traseul, locurile unde să oprească, cui trebuie predată marfa etc.

Clienții pentru valorificarea țigărilor erau găsiți de inculpatul D.S. - căruia îi revenea de altfel și cea mai mare parte a profitului - iar ceilalți trei inculpați erau doar "recompensați" cu unele sume de bani de către acest inculpat.

Aceste aspecte de fapt conturează în opinia instanței, pe deplin, grupul infracțional organizat.

Disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin care este definit grupul infracțional organizat, trebuie privite și interpretate într-un sens mai larg întrucât este puțin probabil ca o grupare infracțională să întocmească în prealabil un "statut" sau "contract" în care să precizeze "atribuțiile" membrilor săi sau "scopurile" grupării.

Din punctul de vedere al instanței va exista grup infracțional organizat în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, ori de câte ori se face dovada că minim 3 persoane au acționat în mod coordonat la comiterea mai multor infracțiuni, urmând un anumit "modus operandi", la mai multe intervale de timp, chiar dacă, în concret sarcinile s-au modificat de la caz la caz (de ex. la o anumită faptă unul este autor nemijlocit iar ceilalți complici în timp ce la alte fapte rolurile se schimbă).

Aceste aspecte trebuie deduse întotdeauna din aspectele de fapt ale activității membrilor grupului respectiv.

în opinia instanței deosebirea fundamentală dintre infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și cea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 constă tocmai în faptul că asocierea se realizează pentru comiterea unui anumit gen de fapte penale într-un interval scurt sau foarte scurt în vreme ce grupul infracțional organizat presupune participarea inculpaților la mai multe infracțiuni distincte, la diferite intervale de timp.

Tot referitor la încadrarea juridică a acestei infracțiuni se constată faptul că prin rechizitoriu s-a indicat, pentru toți inculpații, infracțiunea prev. de art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003.

Formularea din rechizitoriu este ușor eronată întrucât art. 2 conține doar definiția grupului infracțional organizat în timp ce infracțiunea ca atare și condițiile de încriminare sunt prevăzute la art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De aceea, prima instanță a formulat relativ corect încadrarea și a condamnat pe inculpați pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Susținerea Parchetului, din motivele de apel, în sensul că se impunea precizarea alineatelor art. 7 este pur formală și nu ține de o încadrare juridică propriu-zisă a faptelor întrucât prin alineatele respective nu se stabilesc conținuturi diferite ale aceleiași infracțiuni sau limite diferite de pedeapsă.

Astfel, alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 fixează cadrul infracțiunii stabilind elementul material al laturii obiective și pedeapsa, alin. (2) limitează individualizarea pedepsei la maximul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului iar alin. (3) stabilește aplicarea regulilor concursului de infracțiuni în cazul în care, în afară de constituirea grupului, au fost comise și infracțiuni.

Rezultă așadar că precizarea alineatelor - deși importantă din punct de vedere formal - nu ține de încadrarea propriu-zisă a faptelor în speța de față.

Tot referitor la indicarea corectă a textului de lege în cazul acestei infracțiuni se constată că instanța de fond s-a aflat în eroare în momentul în care a reținut și disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este, de esența sa, o infracțiune unică, diferitele acte materiale grupându-se într-o unitate naturală.

Elementul material al laturii obiective sugerează acțiuni sau inacțiuni ce realizează imediat starea de pericol și elementul constitutiv al infracțiunii (inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea) dar care, odată realizate, au o existență îndelungată în timp (până la momentul în care se pune capăt activității infracționale).

De altfel, din observarea rechizitoriului se constată că disp. art. 41 alin. (2) nu au fost indicate de organul de urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - cum greșit reține instanța de fond - ci doar pentru infracțiunea de contrabandă.

în concluzie, este fondată susținerea din apelul Parchetului privind indicarea alineatelor ce definesc infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și fondat apelul din considerentul arătat din oficiu de instanță - privind greșita reținere a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pentru toți inculpații, însă din motivele arătate mai sus se apreciază că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice fiind practic o revenire la încadrarea juridică dată de rechizitoriu.

Vinovăția inculpaților. Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților este dovedită de probele administrate în cauză și la care s-a mai făcut referire pe parcursul prezentei hotărâri.

Individualizarea judiciară a pedepselor. Principala critică privitor la acest aspect vine din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și se constată a fi întemeiată întrucât, reținând ca scop la grupului infracțional infracțiunea de contrabandă, prevăzută de lege cu o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, pedeapsa ce putea fi aplicată pentru infracțiunea de grup infracțional organizat era, conform limitărilor impuse de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 prin coroborare cu alin. (1) al aceluiași articol, de la 5 la 7 ani închisoare.

în aceste condiții, pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate de prima instanță pentru infracțiunile respective, fără a fi reținute circumstanțe atenuante, sunt în mod vădit nelegale.

în același timp însă, în ciclul procesual anterior, instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 76 lit. c) C. pen. și a reindividualizat în raport de acest aspect toate pedepsele, inclusiv pentru cei doi inculpați ce nu declaraseră apel, aspect ce conduce la concluzia că această reindividualizare s-a făcut avându-se în vedere apelul Parchetului.

Cum împotriva hotărârii instanței de apel nu au declarat recurs decât inculpații D.S. și D.Z., instanța de apel în actualul ciclu procesual nu poate să dea acestui aspect decât aceiași rezolvare juridică ca și în primul ciclu procesual întrucât, în caz contrar, s-a încălca principiul neagravării situației părții în urma declarării unei căi proprii de atac.

Conexarea prezentei cauze cu cea aflată pe rolul Tribunalului Covasna. Una din criticile formulate în apel de inculpatul D.S. a vizat faptul că nu s-a conexat prezenta cauză cu cea aflată pe rolul Tribunalului Covasna întrucât o parte din țigările ce formează obiectul prezentului dosar sunt reținute și acolo.

în realitate, conform declarațiilor date de acest inculpat, după demararea cercetărilor în cauza aflată în prezent pe rolul Tribunalului Covasna, i-au rămas câteva baxuri de țigări pe care le-a returnat cetățeanului sârb "A." pentru ca acesta să le valorifice.

După ceva timp, întrucât sârbul nu le-a valorificat, inculpatul susține că s-a înțeles cu el să i le dea înapoi, dar să-i aducă și altele, aceasta fiind activitatea infracțională reținută în prezenta cauză.

Este evident faptul că activitatea infracțională din prezenta cauză este distinctă de cea din dosarul Tribunalului Covasna iar rezoluția infracțională a fost adoptată după trimiterea în judecată în cauza respectivă.

Nu se poate considera nici faptul că o anumită cantitate de țigări a fost luată în considerare de două ori întrucât nu există nici o probă care să confirme susținerile inculpatului D.S.

în plus, solicitarea de conexare este și neîntemeiată în condițiile în care, în prezent, cauzele se află în stadii procesuale diferite.

Cantitatea de țigări, problema confiscării acestora și necitarea Direcției Generale a Vămilor. în fine, ultima problemă invocată de inculpații apelanți a fost aceea a cantității de țigări, a valorii acestora și a necesității de a fi citată sau nu în cauză Direcția Generală a Vămilor.

Analizând acest aspect instanța de apel constată următoarele:

în primul rând, dispozițiile art. 379 alin. (2) lit. b) teza I, potrivit cărora instanța de apel desființează sentința primei instanțe și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond dacă judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate trebuie privite în raport de disp. art. 371 alin. (1) C. proc. pen. conform cărora instanța de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat, la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, dar și în raport cu disp. art. 197 C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, în opinia instanței, constatarea unei încălcări a procedurii de citare cu o altă parte decât apelantul, nu poate atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate ci doar o nulitate relativă.

Ca atare, apelantul ce invocă încălcarea dispozițiilor de citare cu alte părți ale procesului penal trebuie să arate și să dovedească o vătămare a intereselor sale.

Ori, în speță o astfel de vătămare nu există.

Direcția Generală a Vămilor nu avea obligația de a proba în vreun fel cantitatea de țigări pe care inculpații au introdus-o în țară pentru a putea vorbi, eventual, de o vătămare a intereselor lor prin obligarea la plata c/valorii unei cantități mai mari de țigări decât cea dovedită.

Este de observat și faptul că, cu privire la acest aspect, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți nu a declarat apel și nu a formulat critici.

în al doilea rând, la fel ca și în primul ciclu procesual, instanța de apel apreciază că în cauzele având ca obiect infracțiunea de contrabandă nu putem avea constituire ca parte civilă din partea statului întrucât dispozițiile art. 277 din Legea nr. 86/2006 consacră, în această materie, măsura de siguranță a confiscării speciale.

Spre deosebire de reglementarea din art. 71 alin. ultim din Legea nr. 30/1978 (aflata în vigoare până în 1997), conform căreia, în cazul în care mărfurile sau bunurile nu erau găsite infractorul era obligat doar la plata taxelor vamale aferente - text de lege ce justifica astfel introducerea în cauză numai a Direcției Generale a Vămilor întrucât se considera că urmarea periculoasă a constituit-o doar sustragerea mărfurilor de la aplicarea regimului vamal - modificările aduse începând cu anul 1997 și în prezent prin art. 277 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora "Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei", nu mai justifică o astfel de abordare.

Astfel în situația în care mărfurile sunt găsite - ceea ce este valabil și în speța de față pentru cantitatea de 3245 pachete de țigări "Ronson" - va interveni tot confiscarea temeiul fiind de această dată, în opinia instanței, disp. art. 118 lit. e) C. proc. pen.

în cazul în care marfa introdusă/scoasă din țară nu este însă găsită infractorul este obligat la plata c/valorii acesteia în lei, ca o măsură de confiscare specială.

Dacă am considera că statului i s-a produs o pagubă și că acesta trebuie să figureze (prin diferite organe) în calitate de parte civilă în procesele de acest gen, atunci paguba nu ar putea-o reprezenta decât taxele vamale de la plata cărora s-a sustras infractorul și nu s-ar justifica dispoziția de confiscare a bunurilor sau a întregii c/valori a lor.

Prin urmare, în speța de față, în mod corect prima instanță nu a introdus în cauză Direcția Generală a Vămilor, întrucât aceasta nu are calitatea de parte civilă iar măsura confiscării în favoarea statului a cantității de țigări găsite și a c/valorii celor negăsite va fi adusă la îndeplinire ulterior, de organele abilitate, conform dispozițiilor Codului de procedură penală și Codului de procedură fiscală.

Referitor la numărul de pachete de țigări introduse în țară, se constată că pe parcursul procesului penal inculpații au indicat diferite cantități.

Astfel, inculpatul D.S. vorbește de 4 sau 5 transporturi de țigări, inculpatul D.Z. de 4 sau 6 transporturi iar inculpații D.Z.I. și D.V. de câte 4 transporturi, astfel că, în mod just organul de urmărire penală și prima instanță au reținut efectuarea numai a 4 transporturi.

Cât privește însă cantitatea de țigări transportată declarațiile sunt în totală neconcordanță constatându-se o tendință de a scădea numărul de țigări transportate din momentul în care dosarul a fost trimis în judecată și fiind evidentă tendința inculpaților de a se corobora în declarații și a de a susține introducerea în țară a cel mult 45 de baxuri de țigări.

La urmărirea penală inculpatul D.S. arată însă faptul că un transport ar fi cuprins în jur de 15 baxuri dar inculpatul D.Z.I. vorbește de circa 30 de baxuri/transport.

în același timp însă D.S. recunoaște faptul că a vândut țigări la "doi băieți, C. și F." de 2-3 ori, în jur de 15 baxuri la fiecare vânzare dar a mai vândut și la o persoană din Lugoj pe nume "R.", fără a mai indica însă cantitatea.

în același timp, cu declarația martorului J.L. rezultă că acesta a cumpărat de la D.S. de 3 ori câte 15 baxuri, deci în total 45 de baxuri de țigări.

Ori, dacă s-ar fi transportat numai 45 de baxuri de țigări (cât susține S. la urmărirea penală sau chiar 60 de baxuri cum arată același inculpat în motivele de apel depuse la dosar) nu ar fi rezultat cantitățile de mai sus.

Ca atare, instanța coroborând toate declarațiile inculpaților cu aspectele ce reies din convorbirile interceptate ( unde se vorbește de 45 de "kile" de pește pe transport - "kilul de pește" fiind codificarea folosită de inculpatul S.M. pentru un bax de țigări, lucru pe care îl recunoaște în declarațiile date) instanța constată faptul că în mod just s-a apreciat ca fiind introdusă în țară o cantitate de 90.000 de pachete de țigări (4 x 45 baxuri x 50 cartuse/bax x 10 pachete/cartus = 90.000 pachete).

întrucât au fost găsite numai 3245 pachete de țigări RONSON, c/valoarea celor 86.755 de pachete negăsite, fără taxe vamale sau accize, se ridică conform adresei de la dosar, la suma de 141.410,65 lei.

în consecință în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 134 din 1 iunie 2010 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpații D.S. și D.Z., a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, a desființat în parte sentința și rejudecând, după descontopirea pedepselor anterioare aplicate inculpaților a decis următoarele:

In temeiul art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

în baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., au fost condamnați fiecare din inculpații D.Z.I. și D.V. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite inculpaților D. Z.I. și D.V. aplicându-li-se inculpaților pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pev. de art. 71 C. pen.

Referitor la inculpații D.S. și D.Z. s-a dispus să execute pedeapsa în regim de detenție, dată fiind activitatea infracțională mai amplă, și li se va deduce din pedepsele rezultante perioada detenției preventive de la 13 martie 2008 la 12 februarie 2010.

Cât privește pe inculpații D.Z.I. ți D.V. li s-a interzis și acestora inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pev. de art. 71 C. pen. dar, în temeiul art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților menționați asupra disp. art. 83 C. pen.

Au fost obligați în solidar inculpații, la plata sumei de 141.410,65 lei reprezentând contravaloarea a 86755 pachete țigări către stat, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

3. împotriva deciziei amintite au declarat in termen recursuri inculpații D.Z. si D.S. invocând motive de nelegalitate si netemeinicie, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17, 17¹ si 14 C. proc. pen. după cum urmează:

- schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la contrabandă si restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmăririi penale in baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pe considerentul ca nu a fost identificat și autorul infracțiunii amintite;

- instanțele s-au pronunțat cu privire la latura civila a cauzei in lipsa existentei unei părții civile in cauza apreciind eronat ca dispozițiile art. 277 din Legea nr. 86/2006 reprezintă o măsură de siguranță;

- a fost respinsa in mod greșit de instanța de apel solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice data faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 in infracțiunea prevăzuta de art. 323 C. pen.;

- pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate in raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prealabil dezbaterilor in conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁴ alin. (1)¹ rap. la art. 70 C. proc. pen. s-a procedat la audierea inculpaților de către instanța de recurs, care si-au însușit in totalitate motivele scrise de recurs sus-menționate formulate de apărător.

înalta Curte deliberând asupra recursurilor sus-menționate in raport cu motivele invocate, pe baza lucrărilor si materialului aflate in dosarul cauzei, va dispune respingerea cailor de atac in cauza ca nefondate in baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate in continuare.

3.1. învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriu sunt dovedite cu probele strânse pe parcursul procesului penal - inclusiv recunoașterea parțială a inculpaților, astfel cum au reținut și instanțele anterioare - și constau în aceea că, în perioada 2005-2006 inculpații D.S. și D.Z., împreună cu alte persoane, au pus bazele unui grup organizat, cu scopul de a introduce ilegal în țară țigări de contrabandă pentru ca ulterior să le comercializeze ilegal, grup în cadrul căruia inculpații arestați preventiv, alături de alți 9 inculpați, au acționat până în 24 oct. 2006 și pentru faptele săvârșite până la această dată, au fost trimiși în judecată într-un alt dosar, conform rechizitoriului nr. 193/D/P/2005, întocmit de Biroul Teritorial Caraș-Severin.

Deși inculpații aveau dosar penal pe rolul Tribunalului Covasna, la începutul toamnei anului 2007, s-au întâlnit și au hotărât din nou să pună bazele unui grup organizat, atrăgând de partea lor și pe inculpații D.Z.I. și D.V., care și ei au fost sancționați administrativ cu amenzi de câte 1000 lei în dosarul inițial.

Prin intermediul unui cetățean sârb au hotărât ca acesta din urmă, să le procure țigări din Serbia, după care, să le transporte cu barca peste fluviul Dunărea până în apropiere de o insulă de pe teritoriul românesc, situată în apele Dunării, unde urma să fie așteptat fie de inculpatul D.Z.I., ori de inculpatul D.Z., pentru ca apoi să se deplaseze în continuare cu barca cu țigări până la locuința inculpatului Z., locuință situată pe malul stâng al Dunării, în curtea locuinței căruia, intrau direct cu barca cu țigări și în continuare, cetățeanul sârb primea banii pentru contravaloarea țigărilor.

După această operațiune, toți cei patru inculpați încărcau țigările din barcă în mașini, apoi doi dintre ei se deplasau cu mașinile la diferiți clienți recomandați de inculpatul D.S., cărora le vindeau la prețuri stabilite în prealabil de același inculpat. Acest inculpat stabilea și ce sumă de bani urma să primească fiecare membru al grupului pentru contribuția adusă la introducerea țigărilor în țară și valorificarea lor. Inculpatul D.Z.I. avea sarcina de a prelua țigările de la momentul intrării lor și până la introducerea în curtea locuinței inculpatului D., după care țigările erau preluate cu mașina de inculpatul V.D. și transportate în locurile stabilite de acesta și unde îl aștepta, pentru ca apoi împreună să meargă până la locația unde urmau să fie valorificate.

Inculpatul D.V. a confirmat cele declarate de fratele său - privind existența și funcționarea grupului infracțional conform planului prestabilit anterior arătat - precum și faptul că acesta a primit de la inculpatul S. suma de 2000 de Euro pentru a cumpăra un autoturism cu care să fie transportate țigările și că în plus i-a cumpărat o cartelă telefonică și i-a promis că pe el îl va recompensa cu 20-25 Euro pentru fiecare cursă efectuată.

Este stabilit în cauză - pe baza declarațiilor inculpatului D.S. - că țigările au fost vândute la doi băieți din Tr.Severin, în apropierea localității Iablanița, cunoscuți sub numele de C. și F. și că ulterior a rezultat că aceștia în realitate se numesc, L.J. și B.N.M.C., care și ei au fost trimiși în judecată pentru același gen de fapte, într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți și care au recunoscut că au cumpărat țigări de la inculpații în cauza de față.

De asemenea este stabilit în cauză că numitul J.L., i-a cunoscut pe inculpații S. și V., de la care a cumpărat, în luna octombrie 2007, de patru ori câte 15 baxuri cu țigări netimbrate, marca Ronson și că acesta împreună cu B., au vândute țigările în localitatea Motru, unui anume N., precum și în Craiova, la trei femei și unui bărbat pe nume V.

în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele acestor cumpărători, au fost descoperite o parte din țigările marca Ronson vândute de inculpați, respectiv 3245 pachete țigări din totalul de 90.000 pachete ce a reprezentat cantitatea totală de țigări introdusă ilegal în țară de inculpați în cadrul celor patru transporturi pe care le-au efectuat. în acest sens potrivit probelor cauzei notelor de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților, la un transport inculpații introduceau în țară 45 baxuri cu țigări reprezentând 22.500 pachete țigări, rezultând că din cadrul celor 4 transporturi au fost introduse 90.000 pachete țigări prețul unui pachet de țigări Ronson fiind 5,4 lei.

în drept, activitățile infracționale sus-menționate realizează elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și contrabandă prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3.2. Referitor la încadrarea juridica a faptelor principala solicitare a inculpaților a fost aceea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă în forma autoratului în aceea de contrabandă cu forma de participație complicitatea, motivat de faptul că trecerea țigărilor peste frontieră se făcea de către cetățeanul sârb "A." (C.A.) care lăsa țigările pe o insulă a Dunării, aflată pe teritoriul românesc.

Sub acest aspect dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006, în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor prevedeau ca "Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".

Pentru existența acestei infracțiuni este nevoie, insa, astfel cum a apreciat si instanța de apel, de o introducere efectivă în țară a bunurilor sau mărfurilor respective, adică de o depășire rezonabilă a liniei de frontieră astfel încât să nu mai existe nici un fel de dubiu privind intenția de a ocoli locurile stabilite pentru controlul vamal.

3.3. Inculpații au solicitat si o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. susținând totodată că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acestei infracțiunii deoarece asocierea trebuie să fie concepută ca având o existentă îndeplinită cu o durată de timp și presupune activitatea de organizare a acțiunilor infracționale viitoare.

Situația de fapt anterior expusa releva că inculpatul D.S. lua legătura cu cetățeanul sârb "ACA" care ducea țigările pe insulă, de acolo erau preluate cu o barcă de către inculpatul D.Z.I. și duse cu știința și acordul inculpatului D.Z., prin grădina unui imobil la care acesta avea acces, după care țigările erau încărcate într-o mașină de către D.V. ajutat uneori de D.S. și transportate la cei la care urmau să fie valorificate.

Aceste aspecte de fapt - alături de considerentele in drept făcute de instanța de apel preluate in totalitate cu ocazia controlului judiciar prin recurs - constituie temeiuri suficiente si necesare pentru reținerea grupului infracțional organizat in sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003.

3.4.Pedepsele aplicate inculpaților prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. sunt in concordanta cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reducerea acestora mai substanțiala fiind nejustificata in raport cu faptele comise, poziția procesuala manifestata si celelalte date privind persoana acestora.

3.5. Referitor la cantitatea de țigări ce a format obiectul material al infracțiunii de contrabandă, problema confiscării acesteia și necitarea în cauză în calitate de parte civilă a Direcției Generală a Vămilor sunt pe deplin valabile considerentele deciziei atacate.

în acest sens se reține că spre deosebire de reglementarea din art. 71 al. ultim din Legea 30/1978 (aflata în vigoare până în 1997), conform căreia, în cazul în care mărfurile sau bunurile nu erau găsite infractorul era obligat doar la plata taxelor vamale aferente - text de lege ce justifica astfel introducerea în cauză numai a Direcției Generale a Vămilor întrucât se considera că urmarea periculoasă a constituit-o doar sustragerea mărfurilor de la aplicarea regimului vamal - modificările aduse începând cu anul 1997 și în prezent prin art. 277 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora "când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei", nu mai justifică o astfel de abordare.

în situația în care mărfurile sunt găsite - ceea ce este valabil și în speța de față pentru cantitatea de 3245 pachete de țigări "Ronson" - va interveni confiscarea pe temeiul dispozițiilor art. 118 lit. e) C. proc. pen.

în cazul în care marfa introdusă/scoasă din țară nu este însă găsită infractorul este obligat la plata c/valorii acesteia în lei, ca o măsură de confiscare specială, în temeiul art. 277 din Legea nr. 86/2006, ceea ce este cazul de asemenea în speță cu cantitatea de 86.755 de pachete negăsite, fără taxe vamale sau accize, se ridică conform adresei de la dosar, la suma de 141.410,65 lei.

Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a introdus în cauză Direcția Generală a Vămilor, întrucât aceasta nu are calitatea de parte civilă iar măsura confiscării în favoarea statului a cantității de țigări găsite și a c/valorii celor negăsite va fi adusă la îndeplinire ulterior, de organele abilitate, conform dispozițiilor Codului de procedură penală și Codului de procedură fiscală.

Ca atare decizia atacată este legală și temeinică iar reformarea acesteia nu se justifică, recursurile inculpaților respingându-se ca nefondate în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 135/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1298/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1092/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1092/2011. Penal