ICCJ. Decizia nr. 1784/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1784/2011
Dosar nr. 272/35/2011
Şedinţa publică din 2 mai 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57/PI din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost admisă cererea de executare a mandatelor europene de arestare nr. 17.Bny.354/2010 emis la 1 iunie 2010 de către Judecătoria Oraşului Debrecen, Ungaria şi nr. 1.Bny.336/2010 emis la data de 27 mai 2010 de către Judecătoria Oraşului Debrecen, Ungaria împotriva persoanei solicitate M.F., cetăţean maghiar, iar în baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 24 zile, cu începere de la data de 26 aprilie 2011 până la data de 19 mai 2011.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 96 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus predarea persoanei solicitate M.F. către autorităţile maghiare, constatându-se că acesta a fost reţinut pe timp de 24 ore, prin ordonanţa de reţinere din 20 aprilie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, începând cu ora 1315 şi arestată pe o perioadă de 5 zile începând cu data de 21 aprilie 2011 până la data de 25 aprilie 2011, prin încheierea penală nr. 21/PI/2011 a Curţii de Apel Oradea.
S-a stabilit că potrivit art. 152 C. proc. pen., administraţia locului de deţinere să primească şi să reţină persoana solicitată la Arestul I.P.J. Bihor, pe o durată de 24 zile, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare maghiare, fixându-se termen pentru predare – 10 zile de la pronunţarea hotărârii.
S-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare.
Instanţa a reţinut că prin sesizarea înregistrată la instanţă la data de 20 aprilie 2011, sub nr. 1090/II.5/2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat, conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, să se dispună arestarea numitului M.F., urmând să prezinte mandatul european de arestare însoţit de traducerea acestuia în limba română.
Prin adresa nr. 1090/II/5/2011 din 21 aprilie 2011 depusă la dosar de reprezentantul Ministerului Public s-a constatat că pe numele persoanei solicitate M.F. s-au emis mandatele europene de arestare nr. 17.Bny.354/2010 şi nr. 1.Bny.336/2010 de către autorităţile judiciare maghiare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
La data de 21 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat Curţii de Apel Oradea mandatele europene traduse în limba română, reţinându-se că se solicită executarea mandatului european de arestare nr. 17.Bny.354/2010 emis la data 1 iunie 2010 de Judecătoria oraşului Debrecen, Ungaria prin care se solicită arestarea şi predarea către autorităţile maghiare a persoanei solicitate M.F. – în vederea efectuării cercetării penale, acuzat de comiterea infracţiunii de furt calificat de bunuri furate în valoare mare, în cadrul unei grupări de crimă organizată, prin efracţie, prevăzut de art. 316 alin. (1) pct. c, d alin. (2), prevăzut şi pedepsit de alin. (6) punctul b şi alin. (5) punctul b din Codul penal maghiar, constând în aceea că inculpatul M.F. împreună cu inculpaţii K.B.G. şi V.A., aflaţi în arest preventiv, în data de 25 mai 2009 între orele 800 şi 1100 prin forţarea plăcii de acoperire a zăvorului porţii de intrare a casei familiale, constituind proprietatea părţii vătămate V.I., au pătruns în curtea casei, după care forţând uşa de terasă au sustras din imobil bijuterii de aur, cecuri de economii cu câştiguri în autoturisme, băuturi alcoolice, obiecte decorative, genţi de călătorie din piele, bani în numerar în valoare de 436.000 HUF şi 3.000 Euro, în total în valoare de 2.657.000 HUF, iar prin distrugerea porţii de intrare şi a uşii de terasă au produs pagube în valoare de 35.000 HUF.
S-a mai reţinut că, inculpatul M.F. împreună cu inculpaţii K.B.G. şi V.A., în data de 24 aprilie 2009, la ora 1240, au pătruns în curtea casei din Debrecen, călcând peste gardul de sârmă cu care imobilul a fost împrejmuit, după care au forţat uşa de terasă şi au pătruns în casa familială de unde au sustras bijuterii de aur şi ceasuri de mână în valoare totală de 245.000 HUF, iar prin distrugerea gardului de sârmă şi a uşii de terasă au produs pagube în valoare de 7.000 HUF.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a sesizat instanţa cu cererea de executare şi a mandatului european de arestare nr. 1.Bny.336/2010 emis la data de 27 mai 2010 de Judecătoria oraşului Debrecen, Ungaria, prin care se solicită arestarea şi predarea către autorităţile maghiare a aceleiaşi persoane solicitate M.F., cu datele sus menţionate, în vederea efectuării cercetării penale, acuzat de comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzut de art. 316 alin. (1) şi alin. (5) punctul a din Codul penal maghiar, constând în aceea că inculpatul M.F. în data de 17 martie 2010 între orele 1030 şi 1240 a furat din dulapul vestiar închis din vestiarul de bărbaţi al Băii Termale din Debrecen, utilizând o metodă necunoscută, cheia de contact a maşinii marca BMW 530 D cu numărul de înmatriculare, după care folosind cheile a furat autoturismul mai sus identificat din parcarea ştrandului împreună cu valorile aflate în acesta. Paguba produsă prin acest furt a fost de 4.429.000 HUF.
La data de 20 aprilie 2011, procurorul a procedat la identificarea persoanei solicitate M.F., în prezenţa apărătorului ales G.A. şi a interpretului autorizat de limba maghiară S.I., aducându-i-se la cunoştinţă fapta reţinută în sarcina sa şi încadrarea juridică a acesteia, conform procesului verbal de identificare aflat la dosarul nr. 1090/II.5/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a dispus reţinerea acesteia pe o durată de 24 ore prin ordonanţa din 20 aprilie 2011, ora 1315, dată în acelaşi dosar, prezentând-o instanţei.
Curtea a constatat că este competentă, potrivit art. 86 şi art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, să procedeze la executarea mandatelor europene de arestare, care conţin datele inserate în dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 302/2004, modificată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Din economia alin. (2) al aceluiaşi text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Potrivit Deciziei cadru, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Revenind la speţă, din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, instanţa a constatat că mandatele europene de arestare îndeplinesc condiţiile de formă şi fond cerute de lege, iar o parte din faptele pentru care se solicită predarea se regăsesc, în categoria celor 32 de infracţiuni care dau loc la predare şi, în consecinţă, nu s-a impus verificarea condiţiei dublei incriminări.
Din conţinutul mandatelor europene de arestare, a rezultat că faptele de care este acuzată persoana solicitată nu sunt prescrise, neexistând nici un motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 88 din lege.
Prin urmare, instanţa a constatat că autorităţile judiciare emitente au respectat întocmai şi prevederile art. 5 din Convenţia Europeană de la Strasbourg, text în virtutea căruia starea de arest este o stare de excepţie şi nu poate fi decât legală şi în cazul mandatului european de arestare sau al extrădării, cu respectarea tuturor exigenţelor de procedură şi de fond, referitoare la privarea de libertate a unei persoane.
Întrebat fiind asupra consimţământului la predare în conformitate cu art. 90 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare maghiare şi că doreşte să-i fie aplicate efectele regulii specialităţii.
În aceste condiţii, curtea a constatat că cererea transmisă de către autorităţile judiciare maghiare pentru executarea mandatelor europene de arestare privindu-l pe M.F. este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, persoana solicitată M.F. a declarat recurs, fără a-l motiva însă.
Cu adresa nr. 95213 din 29 aprilie 2011, I.G.P. – I.P.J. Bihor a înaintat Înaltei Curţi cererea arestatului preventiv M.F., prin care acesta renunţă la recursul declarat de apărătorul său ales împotriva sentinţei penale nr. 57/PI/2011 din 22 aprilie 2011, în dosarul nr. 272/35/2011 al Curţii de Apel Oradea, cerere prin care se face totodată cunoscut că recurentul refuză să fie prezentat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru data de 2 mai 2011 – termen de judecată stabilit în vederea soluţionării recursului promovat în cauză – rugând a se lua act de retragerea recursului în lipsa sa, fiind de acord cu predarea sa autorităţilor ungare.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul din data de 2 mai 2011.
Având în vedere manifestarea de voinţă a recurentului M.F., în sensul celor precitate în cererea înaintată, prin Administraţia locului de deţinere – Înalta Curte va lua act de retragerea recursului, în conformitate cu prevederile art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen..
În acord cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 320 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată M.F. împotriva sentinţei penale nr. 57/PI/2011 din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 275/35/2011.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 180/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
