ICCJ. Decizia nr. 182/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 182/2011
Dosar nr.1764.1/110/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 238/D din 27 iulie 2010 Tribunalul Bacău a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul G.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 decembrie 2009, ora 16,30 la zi.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006 a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 13180,13 lei, actualizată data executării, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei G.O. în perioada 04 decembrie 2009 - 12 ianuarie 2010 şi 565,50 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima G.O. la data de 04 decembrie 2009.
A luat act că partea vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A dispus păstrarea ca mijloc de probă a mijloacelor de probă din coletele nr. 1 şi 2 aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
A constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că inculpatul G.A. şi victima G.O. sunt căsătoriţi din anul 1963 şi au împreună cinci copii, care în prezent sunt situaţi la casele lor şi au fiecare familii proprii. Cei doi soţi au continuat să locuiască în imobilul din satul Câmpeni, comuna Pârjol şi deşi foloseau amândoi aceiaşi cameră din casă, obişnuiau să doarmă în paturi separate.
Amândoi obişnuiau să consume în exces băuturi alcoolice şi să ajungă în stare de ebrietate, împrejurări în care aveau dese conflicte, în cadrul căror inculpatul îşi agresa soţia.
Aşa s-a întâmplat şi în ultima perioadă, când pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul şi-a agresat în mai multe rânduri soţia, timp de mai multe zile, iar în data de 4 decembrie 2009 a lovit-o din nou, cu mijloace şi corpuri contondente, una dintre lovituri fiindu-i aplicată cu un lemn de foc de la sobă în cap şi care a pus-o în stare de inconştienţă, victima lovindu-se în cădere şi de soba din încăpere.
Victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, însă leziunile produse la nivelul capului au fost de natură a-i pune în pericol viaţa, astfel reliefându-se în mod clar intenţia inculpatului de a-şi ucide soţia.
Inculpatul recunoaşte în parte comiterea faptei şi declară că a fost deranjat de faptul că soţia sa se afla din nou sub influenţa alcoolului, că l-a luat la rost şi că şi-a făcut nevoile fiziologice în casă.
Ulterior, inculpatul, ajutat de mai multe persoane (vecine şi rude apropiate ale sale), a făcut curăţenie în casă, în sensul că au spălat pe jos, au văruit şi au înlăturat hainele victimei, care însă prezentau urme de sânge.
De asemenea, hainele în care era îmbrăcat inculpatul la momentul efectuării cercetării la faţa locului prezentau pe ele urme de sânge şi au fost ridicate.
Din concluziile medico-legale preliminare ale specialiştilor S.M.L. Bacău, reiese că victima G.O., în vârstă de 65 de ani, prezenta diagnosticul „TCC acut Hemstom subdural acut fronto temporo parietal stâng. Hemoragie subarahnolaiană. Plăgi excoriate ale scalpului şi faciale. Plagă despicată buză superioara. Policontuzii toracice şi ale membrelor.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu - de corp contondent, iar aspectul leziunilor externe sugerează producerea lor în repetate rânduri.
Leziunile cranio - cerebrale prin intensitatea lor sunt de natură a pune în primejdie viaţa victimei din punct de vedere medico-legal.
La data de 12 ianuarie 2010 victima a decedat, motive pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din forma tentată, în cea consumată a infracţiunii de omor calificat, iar din concluziile necropsice preliminare reiese că moartea victimei s-a datorat comei instituite pe fondul unui hematom cerebral emisferic drept, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin lovire - cădere.
Din declaraţiile martorului V.T., vecin cu inculpatul (locuieşte peste drum de acesta, la mică distanţă), reiese că în ziua de 04 decembrie 2009, în jurul orelor 14.00 - 15.00, în timp ce se afla în grădină, a auzit strigătele de ajutor ale victimei, care ţipa că este bătută de inculpat.
Acelaşi martor a intrat în cel mult 15 minute în casa inculpatului pentru a interveni, moment în care a găsit victima în stare de inconştienţă, căzută în faţa patului său (şi nu lângă sobă), ceea ce demonstrează faptul că acesteia i-a fost produsă leziunea fatală de către inculpat tocmai în acest interval scurt de timp. Acelaşi martor, relatează aspectul că inculpatul era aşezat pe celălalt pat şi plângea, motivând că nu i-ar fi făcut nimic şi că victima ar fi căzut singură, fiind beată şi s-ar fi lovit de sobă.
Martorele C.L. şi G.E. declară că victima prezenta urme de sânge în zone nasului şi a gurii, iar perna pe care a fost aşezată era „plină de sânge" (G.E.) provenit dintr-o plagă din zona occipitală a capului.
Martora C.L. mai arată şi că inculpatul „... se tot văieta, Plângea şi spunea să nu o ducem nicăieri ..."(pe victimă - n.n.).
Din concluziile medico-legale necropsice reiese că între toate leziunile cu care victima a fost internată (şi nu numai traumatismul cranio-cerebral cu hematomul subdural, care i-a grăbit decesul) şi decesul acesteia există legătură de cauzalitate, necunoscându-se evoluţia celorlalte „leziuni de violenţă corporală externă" (aşa cum sunt numite ele în raport), în absenţa celei cu potenţial tanatogenerator direct.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii S.M.L. Bacău, rezultă că moartea numitei G.O. a fost violentă şi că s-a datorat „... traumatismului cranio-cerebral acut cu hematom subdural acut operat, cu comă cerebrală consecutivă şi stare vegetativă instalată progresiv, cu bronhopneumonie şi escare prin decubit dorsal prelungit.
La momentul internării în spital susnumita prezenta leziuni de violenţă corporală externă de vechime diferită, care sugerau un mecanism de producere prin lovire cu / de corp dur contondent, în mod repetat. Leziunile cranio-cerebrale grave, recente, cu inducerea stării de comă şi caracter tanatogenerator, pentru care a fost operată, după tipul şi topografia lor, cel mai probabil s-au produs, printr-un mecanism de deceleraţie (lovire de plan proiectare de plan dur).
Între leziunile pentru care a fost internată în data de 4 decembrie 2009 şi deces victimei în data de 12 ianuarie 2010 există legătură de cauzalitate.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu: procesul - verbal de sesizare; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte predate de către inculpat, ale acestuia şi ale victimei şi planşa foto aferentă; declaraţiile părţii vătămate G.D. - fiica victimei; ordonanţa de efectuare a necropsiei şi raportul medico legal de necropsie, concluziile preliminare şi planşa foto aferentă; solicitarea de examinare medico legală corporală şi concluzi provizorii; foaia de observaţie clinică generală; fişa U.P.U; adrese cu relaţii cheltuieli de spitalizare şi transport cu ambulanţa; declaraţiile martorilor: C.L., G.E. şi V.T.; toate coroborate cu declaraţiile inculpatului G.A., care recunoaşte doar tangenţial comite faptei.
Reţine instanţa de fond că cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. nu este întemeiată, intensitatea loviturilor, zona vizată şi obiectul folosit justificând încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. deoarece nu a intenţionat să o omoare pe soţia sa.
Prin Decizia penală nr. 114 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1764/110/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău numai cu privire la reţinerea prevederilor art. 76 alin. (1) C. pen. şi a dispus înlăturarea acestor prevederi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.A. împotriva sentinţei penale nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1764/110/2010.
În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestarea de la data de 27 iulie 2010.
A luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că doar apelul parchetului este fondat numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente doar dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. fiind vorba despre o infracţiune de omor.
Reţine instanţa de apel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de vârsta inculpatului şi starea sa fizică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a criticat Decizia atacată pentru netemeinicie arătând că pedeapsa aplicată este prea mare invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul din oficiu a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. arătând că încadrarea juridică dată faptei este greşită solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită a fost just încadrată juridic în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Încadrarea juridică dată faptei corespunde probelor administrate în cauză, în mod corect apreciind instanţele inferioare că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Faţă de modalitatea de comitere a faptei respectiv inculpatul lovind-o pe victimă cu intensitate în zona capului cu o bucată de lemn, lovitură în urma căreia victima a fost proiectată în soba din încăpere de care s-a lovit în cădere, în mod corect s-a apreciat că această acţiune a inculpatului constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de omor.
Este adevărat că obiectul folosit nu este apt să producă rezultatul letal însă, modul în care a fost folosit respectiv inculpatul lovind-o pe victimă cu intensitate în zona capului punând-o în stare de inconştienţă urmată de proiectarea victimei de planuri dure justifică încadrarea juridică dată faptei.
Forma vinovăţiei cu care inculpatul a comis fapta este cea a intenţiei indirecte în sensul că acesta nu a urmărit producerea rezultatului letal însă a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Ca atare, apreciază Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanţa de fond având în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 de ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul aplicând victimei lovituri repetate în zona capului ce au condus la punerea acesteia în stare de inconştienţă şi proiectarea de plan dur, împrejurare ce denotă o agresivitate deosebită a inculpatului, fapt ce impune un regim sancţionator mai sever.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, ca şi vârsta înaintată a inculpatului au fost avute în vedere de instanţa de fond care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că nu pot fi identificate alte elemente care să facă posibilă o reapreciere a circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate, instanţa de fond realizând o justă individualizare a pedepsei în raport de toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
Pedeapsa aplicată de instanţa de fond este în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen. fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu există alte elemente care să facă posibilă reformarea deciziei recurate.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv de la 5 decembrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 114 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 decembrie 2009 la 21 ianuarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1825/2011. Penal → |
|---|
