ICCJ. Decizia nr. 180/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 180/2011
Dosar nr. 439/1/2011
Şedinţa publică din 20 ianuarie 201.
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de şedinţă din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului M.G.V. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 933 din 18 octombrie 2010 pronunţata de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 463 din 17 martie 2010 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin neapelare la data de 03 aprilie 2010, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin sentinţa penală apelată rezultând o pedeapsă de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din durata pedepsei pronunţată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 04 august 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 743/A din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat M.G.V.
În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat M.G.V.
În baza art. 383 alin. (29 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 04 august 2010 la zi.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G.V. cu a cărui soluţionare este învestită Curtea, fiind fixat primul termen pe fond la data de 25 ianuarie 2011 – C2.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 4 august 2010, în jurul orelor 19,30, în timp ce se afla în autobuzul nr. 132, oprit în staţia RATB, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată C.R. de un lănţişor din aur pe care îl avea la gât, în valoare de 1200 lei, fiind prins în flagrant de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1 – Serviciul Investigaţii Criminale – Compartimentul Flagrant.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a recurentului inculpat, măsura preventivă fiind necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal.
Astfel, probatoriul administrat până în prezent relevă indicii temeinice, în accepţiunea prevăzută de art. 681 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M.G.V. a comis o faptă prevăzută de legea penală, relevante în acest sens fiind mijloacele de probă ce au stat la baza hotărârii de condamnare în primă instanţă.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., Curtea a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiţii, Curtea a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul de pericol social ce caracterizează faptele de tâlhărie comise în locuri publice, gradul de insecuritate pregnant pe care aceste fapte îl generează în rândul cetăţenilor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care legitimează menţinerea arestării preventive ca fiind singura măsură capabilă să asigure protejarea ordinii publice.
În acest sens, Curtea a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a fost anterior condamnat pentru o altă infracţiune contra patrimoniului, nu are ocupaţie şi nici locuinţă stabilă, iar fapta dedusă judecăţii a fost comisă pe fondul consumului de aurolac, date ce îndreptăţesc aprecierea că menţinerea măsurii arestării preventive este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi executarea pedepsei ce va fi eventual aplicată definitiv.
Pentru aceste considerente, a apreciat că o măsură restrictivă de libertate cum este cea solicitată în subsidiar de către recurent prin apărător, ar fi ineficientă în atingerea scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M.G.V., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală.
În şedinţa publică din 20 ianuarie 2011, inculpatul a învederat că înţelege să-şi retragă recursul.
Având în vedere dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat M.G.V. împotriva încheierii din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 39573/299/2010 (3354/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1813/2011. Penal → |
|---|
