ICCJ. Decizia nr. 1825/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1825/2011
Dosar nr. 498/59/2011
Şedinţa publică din 4 mai 201.
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea nr. 136/PI din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei (P.T.F.) Naidăş, judeţul Caraş-Severin, pe fondul preexistenţei unui grup infracţional organizat, format din lucrători vamali şi lucrători de poliţie care acţionau în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie, pentru a obţine beneficii financiare şi materiale, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, mai mulţi vameşi şi poliţişti de frontieră, printre care şi inculpatul S.I.D., precum şi persoane implicate în traficul ilegal cu ţigări, au aderat la grupul deja constituit, atribuindu-şi sarcini care să ducă la îndeplinirea scopului activităţii infracţionale şi obţinând, de asemenea, beneficii financiare şi materiale.
În esenţă, a reieşit că lucrătorii de poliţie şi vameşii din P.T.F. Naidăş au primit, în mod curent, în baza unei înţelegeri preexistente, de la traficanţii de ţigări, diferite sume de bani şi alte foloase (în general, produse alimentare şi ţigări) cu titlu de mită, pentru facilitarea traficului ilegal cu ţigări, fiind vorba de aproximativ 5 lei sau un euro pentru fiecare cartuş de ţigări provenit din Serbia şi introdus ilegal în România.
În acest sens, în cadrul fiecărei ture din punctul de trecere a frontierei a existat o înţelegere stabilită între lucrătorii de poliţie şi vameşi pentru împărţirea, de regulă, spre sfârşitul programului de lucru, a sumelor de bani provenite de la persoanele care introduc fraudulos ţigările în ţară. Banii destinaţi pentru coruperea funcţionarilor erau luaţi de la traficanţii de ţigări, în cele mai multe situaţii, de către lucrătorii vamali, iar la sfârşitul turei, unul dintre aceştia îl încunoştinţa pe şeful de grupă al poliţiştilor de frontieră şi se deplasau împreună într-o încăpere din clădirea P.T.F. Naidăş, unde foloasele primite cu titlu de mită erau împărţite în două părţi, dintre care una destinată poliţiştilor de frontieră, iar cealaltă lucrătorilor vamali. Ulterior, vameşii îşi împărţeau între ei partea care le revenea, iar şeful de grupă al poliţiştilor de frontieră remitea câte o parte din bani poliţiştilor care au fost de serviciu.
Astfel, unii lucrători de poliţie printre care şi inculpatul S.I.I., deţinători ai poziţiilor de şef de tură sau şef de grupă, şi-au asumat următoarele sarcini: cunoaşterea şi darea acceptului pentru transporturile ilegale de ţigări efectuate pe turele respective; solicitarea efectuării de verificări cu privire la existenţa unor eventuale controale de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Caraş-Severin, pentru a se evita identificarea şi periclitarea transporturilor agreate; asigurarea repartizării poliţiştilor pe posturi în cadrul turei respective, poziţie în funcţie de care varia cuantumul sumei primite de fiecare dintre aceştia cu titlu de mită; primirea de la vameşi a unei părţi (de regulă, jumătate) din sumele colectate de aceştia cu titlu de mită; împărţirea sumelor menţionate mai sus între lucrătorii de poliţie din tură, în funcţie de postul ocupat iar lucrătorii vamali, şefi de tură sau persoane cu poziţie dominantă în cadrul grupului de vameşi, au avut rolul de a colecta de la ceilalţi lucrători vamali sumele primite de aceştia cu titlu de mită de la traficanţii de ţigări pe perioada turei respective, de a remite şefilor de tură ori şefilor de grupă ai lucrătorilor de poliţie jumătate din sumele colectate.
Sub coordonarea şefilor de tură, lucrătorii de poliţie au asigurat protecţia persoanelor care introduceau fraudulos ţigările în România, sens în care au comunicat telefonic acestora din urmă momentul în care se pot deplasa pentru achiziţionarea mărfii (cel mai frecvent noaptea), au facilitat introducerea ţigărilor în ţară şi au întreprins acţiuni de protejare a transporturilor pe traseu, până la locurile de depozitare temporară din Oraviţa şi localităţile limitrofe. La sfârşitul fiecărei ture, aceştia au primit cu titlu de mită diferite sume de bani de la şefii de tură ori de grupă, direct sau prin intermediul altor poliţişti. Lucrătorii vamali, de asemenea sub coordonarea şefilor de tură, au luat măsuri de prevedere pentru a evita raza de acţiune a camerelor de luat vederi amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei şi pentru a preîntâmpina conservarea unor eventuale probe, existând mai multe metode, dinainte stabilite cu traficanţii, pentru remiterea foloaselor destinate cu titlu de mită. Acestora le revenea şi sarcina de a primi în mod direct de la traficanţii de ţigări sume de bani sau alte foloase cu titlu de mită, pe care le colectau potrivit indicaţiilor şefului de tură.
Prin urmare, deşi argumentele de ordin personal invocate de inculpat nu pot fi ignorate, totuşi, gravitatea deosebită a faptelor, amploarea fenomenului infracţional în care a fost implicat şi inculpatul, reacţia publicului la săvârşirea unor astfel de fapte constituie motive temeinice pentru care cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I.I., solicitând admiterea cererii şi liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, nu va influenţa buna desfăşurare a procesului penal, a recunoscut fapta, are 3 copii minori în întreţinere, dintre care unul este bolnav.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează .
Inculpatul S.I.I. a fost arestat la data de 9 februarie 2011, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prima instanţă a constatat corect că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată.
În sarcina inculpatului se reţin infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social (corupţie şi criminalitate organizată), presupus a fi comise în împrejurări care le sporesc gravitatea – inculpatul având calitatea de inspector principal de poliţie, perioada de desfăşurare a presupusei activităţi infracţionale, numărul mare de persoane implicate, actele materiale reţinute, caracterul organizat al activităţii ilicite.
Gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat justifică privarea de libertate a acestuia o anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Inculpatul este arestat de la 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susţine că s-a depăşit termenul rezonabil al unei detenţii preventive, raportat la complexitatea cauzei.
Circumstanţele personale favorabile şi situaţia în care se află familia inculpatului nu pot fi avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate, punerea în libertate a inculpatului nefiind oportună în acest moment al procesului penal.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.I. împotriva încheierii penale nr. 136 PI din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 498/59/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 182/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1829/2011. Penal → |
|---|
