ICCJ. Decizia nr. 1829/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1829/2011
Dosar nr. 3731/2/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.S.S.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. având în vedere natura infracţiunilor reţinute a fi săvârşite de către inculpat (infracţiuni de corupţie, constituire de grup organizat), gradul ridicat de pericol social al acestor infracţiuni, dat în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârşire, perioada de timp pe durata căreia s-a desfăşurat activitatea reţinută în sarcina sa, apartenenţa sa la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii unor infracţiune de corupţie, Curtea a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
Aspectele favorabile, ţinând de persoana şi familia inculpatului, nu pot fi avute în vedere în mod exclusiv, cu ignorarea circumstanţelor reţinute mai sus.
Pe de altă parte, lăsarea în liberate a inculpatului în acest moment, nu se impune nici prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată pe marginea art. 5 din Convenţie, care impun statelor obligaţia de a lua în discuţie, chiar din oficiu, a posibilităţii adoptării unor măsuri alternative faţă de inculpatul arestat (liberarea provizorie, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara …), după trecerea unei anumite perioade de timp de la luarea măsurii arestării. Or, în speţă, se observă că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat de puţin timp, neputându-se vorbi despre menţinerea o perioadă de timp nejustificat de mare în stare de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.S., care a solicitat admiterea cererii şi liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, nu va influenţa în niciun mod buna desfăşurare a procesului penal, nu are antecedente penale, este arestat din 9 februarie 2011 şi are în întreţinere trei copii minori.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează :
Inculpatul C.S.S. este cercetat în stare de arest preventiv dispusă la data de 9 februarie 2011, în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, a consimţit să nu-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu, permiţând intrarea ilegală a unor transporturi de ţigări în ţară, pentru a servi interesele grupului, respectiv obţinerea de beneficii materiale şi financiare şi, de asemenea, a facilitat primirea mitei de către alţi colegi, remiţându-le personal partea cuvenită.
Inculpatul a primit, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sume de bani şi alte foloase, direct sau indirect, pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle de serviciu pe care le avea.
Prima instanţă a constatat corect că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată.
În sarcina inculpatului se reţin infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social (corupţie şi criminalitate organizată), presupus comise în împrejurări care le sporesc gravitatea, raportat la calitatea inculpatului, perioada de desfăşurare a presupusei activităţi infracţionale, numărul mare de persoane implicate, caracterul organizat al activităţii ilicite, forma continuată a infracţiunii de luare de mită.
Gravitatea faptelor presupus a fi comise justifică privarea de libertate a inculpatului o anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii, necesitatea finalizării urmăririi penale.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, inculpatul este arestat de la data de 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susţine că s-a depăşit termenul rezonabil al unei detenţii preventive, raportat la complexitatea cauzei.
Lipsa antecedentelor penale, circumstanţele personale favorabile şi situaţia familială a inculpatului nu pot fi avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.S. împotriva încheierii din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3731/2/2011 (1553/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1825/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1830/2011. Penal → |
|---|
