ICCJ. Decizia nr. 1944/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1944/2011
Dosar nr. 4423/107/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 459 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) şi lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. c), d) art. 176 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi d C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului D.N. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 23 martie 2010 la zi.
In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.N., la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii în SNDGJ.
In baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
S-a constatat că moştenitorii victimei D.M. nu au formulat acţiune civilă în cauză.
În baza art. 190 C. proc. pen. s-au respins ca nedovedite cererile martorilor B.M., C.R.D., C.I.M., D.S.M. şi D.V. privind restituirea cheltuielilor pretinse.
In baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.N. la plata sumei de 3600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 2800 lei în faza de urmărire penală şi 800 lei în faza de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul D.N., în vârstă de 51 de ani a locuit în satul Dealu Frumos com.Vadu Moţilor împreună cu mama sa, victima D.I., în vârstă de 89 de ani, până la decesul acesteia. Din cauza consumului de băuturi alcoolice în cantităţi tot mai mari şi tot mai des, inculpatul a creat în familia sa, încă din anul 2004, o stare conflictuală de pe urma căreia au avut de suferit mama sa D.I. , soţia sa D.D.I. şi cei trei copii minori.
Întrucât pe fondul consumului de alcool inculpatul devenea violent, în cursul anului 2009 soţia sa împreună cu copii minori au plecat de la domiciliu, astfel că victima D.I. a rămas singură să îndure traiul alături de fiul său, fiind lovită frecvent cu palmele şi pumnii în cap şi în diferite zone ale corpului.
În data de 17 martie 2010, aflându-se din nou sub influenţa alcoolului, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona toracică şi a capului, i-a comprimat mâinile cu mâinile sale şi s-a aşezat cu genunchii pe toracele acesteia, cauzându-i leziuni grave şi punând-o în imposibilitatea de a se mai ridica din pat.
Apoi, în următoarele zile, deşi starea victimei era gravă, inculpatul nu numai că nu a chemat ambulanţa pentru a o transporta la spital, ci a continuat să exercite acte de violenţă asupra victimei, astfel că în data de 22 martie 2010 aceasta a decedat.
Starea de fapt reţinută de Tribunal a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti şi anume:
- procesul verbal de consemnare a denunţului oral făcut de numitul C.I.M.
- procesul verbal încheiat de agenţii Postului de Poliţie Vadu Moţilor, cu ocazia deplasării la locuinţa victimei şi constatării că moartea acesteia este suspectă.
- procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto realizate cu acea ocazie
- certificatul medical constatator al decesului victimei
- raportul de constatare medico legală autopsie întocmit de SML Alba în care s-a menţionat următoarele: moartea victimei D.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părţi moi şi plăgi ale scalpului. în evoluţia politraumatismului au survenit şi complicaţii septice. Intre leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă. Leziunile cele mai grave au fost fracturile costale care au avut contribuţie principală în tanatogeneză. S-a reţinut că leziunile traumatice decelate la autopsie au vechimi diferite: fracturile costale au vechime de 6-7 zile anterior decesului şi pot data din 17 martie 2010; echimozele şi excoriaţiile au vechimi diferite cuprinse între cel mult 24-48 de ore şi circa 6-7 zile anterior decesului; plăgile scalpului au vechime de circa 3-4 zile anterior decesului. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente( posibil pumn şi corp dur muchiat), contenţie cu mâna asupra membrelor superioare, comprimarea toracelui între un corp dur ( posibil corpul altei persoane prin intermediul genunchiului) şi un plan dur şi lovire de corpuri dure. Moartea poate data din 22 martie 2010.
- declaraţiile martorilor G.I.N., C.I.M., C.R.D., C.M., D.S.M., D.V., D.P.
- raportul nr. 265070/2010 întocmit de şeful Postului de Poliţie Vadu Moţilor din care a rezultat că starea conflictuală existentă în familia inculpatului se afla în atenţia acestei unităţi de poliţie încă din 2004, şi datele repetate în care inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru comportamentul faţă de membrii familiei sale.
- declaraţiile inculpatului care au relevat nesinceritatea acestuia întrucât a recunoscut doar agresiunea din 17 martie 2010 şi a susţinut că aceasta a constat doar în două lovituri cu pumnul în zona coastelor şi a frunţii.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul D.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi aplicarea unei pedepse mai severe pentru a produce aspectul preventiv şi coercitiv al pedepsei.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în principal, pronunţarea unei soluţii de achitare şi în subsidiar, condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, motivând că nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, din nicio probă de la dosar nu reiese existenţa intenţiei directe. A mai criticat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Alba-lulia, prin decizia penală nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi a respins apelul inculpatului D.N., reţinând următoarele considerente:
Inculpatul prezintă discernământul diminuat, dar pedeapsa aplicată, la minimul special prevăzut de lege, este prea mică raportat la fapta săvârşită, la gradul de rudenie cu victima şi la modalitatea în care inculpatul a săvârşit fapta. Mai mult, inculpatul a avut o poziţie oscilantă, în final neasumându-şi răspunderea pentru fapta săvârşită şi încercând, contrar probelor administrate, să arate că nu s-ar face vinovat de moartea victimei.
Instanţa a apreciat că, ţinând seama de fapta săvârşită, modalitatea de săvârşire şi urmările produse se impune a fi majorată pedeapsa ce i se va aplica inculpatului de la 15 ani închisoare, la 17 ani închisoare.
În ce priveşte apelul declarat de inculpatul D.N., s-a reţinut că încadrarea juridică stabilită de către instanţa de fond, este legală şi temeinică.
S-a reţinut că s-a dovedit cu certitudine că inculpatul apelant a lovit în mod repetat victima un interval de timp de o săptămână, loviturile fiind aplicate cu pumnii în cap şi mai mult s-a urcat pe victimă şi a comprimat cu genunchi toracele victimei. Aceasta nu s-a putut apăra fiind în vârstă şi imobilizată la pat.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că multe dintre loviturile constatate pe corpul victimei s-ar fi produs datorită transportului până la spital şi nu acţiunilor sale.
Afirmaţiile inculpatului sunt contrazise de raportul de constatare medico legală autopsie întocmit de SML Alba în care s-a menţionat că moartea victimei D.M. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părţi moi şi plăgi ale scalpului. în evoluţia politraumatismului au survenit şi complicaţii septice. între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă. Leziunile cele mai grave au fost fracturile costale care au avut contribuţie principală în tanatogeneză.
Este cert că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, loviturile repetate pe care acesta i Ie-a aplicat victimei în intervalul 17-22 martie 2010, lovituri de o intensitate deosebită pentru o persoană bolnavă în vârstă de 89 de ani, după care a lăsat-o să zacă 6 zile fără a-i acorda cel mai mic ajutor, toate acestea au fost de natură să-i producă victimei suferinţe mari şi îndelungate care atrag încadrarea faptei la omor deosebit de grav, prin cruzimi.
În ce priveşte apărarea inculpatului că nu s-a dovedit că loviturile pe care Ie-a aplicat victimei au condus la decesul acesteia, acestea nu au un suport probatoriu. S-a dovedit că inculpatul a fost singura persoană care locuia cu victima, inculpatul recunoaşte că i-a aplicat lovituri, astfel că simpla sa afirmaţie că nu acţiunile sale au condus la decesul victimei sunt simple aprecieri subiective contrazise de actele medicale, inculpatul neurmărind decât evitarea răspunderii penale.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul D.N. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c), d), art. 176 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că din probe nu rezultă intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei, pe care a recunoscut că a lovit-o, dar nu a urmărit decesul acesteia. A mai susţinut că în mod greşit a fost admis apelul parchetului şi s-au reţinut formele agravate ale art. 176 lit. a) şi art. 175 lit. d) C. pen., deoarece moartea victimei nu a survenit în chinuri şi inculpatul nu a profitat de starea sa de neputinţă.
Cu privire la al doilea motiv de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În ce priveşte critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c), d), art. 176 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată.
Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, iar nu cele ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Distincţia între cele două infracţiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul şi scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă şi conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăţie cu care a acţionat autorul faptei, respectiv intenţia directă ori indirectă. De regulă, modalitatea intenţiei se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.
În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpat - în mod repetat, într-un interval lung de timp, cu o intensitate deosebită, în zona toracică şi a capului, prin comprimare cu genunchii pe toracele mamei sale, bolnavă şi în vârstă de 89 de ani, cauzându-i leziuni grave şi punând-o în imposibilitatea de a se mai ridica din pat, după care timp de 6 zile nu i-a acordat niciun ajutor - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, cauzată de şocul traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite (multiple fracturi costale, multiple contuzii de părţi moi şi plăgi ale scalpului) inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
În ce priveşte critica inculpatului, referitoare la greşita reţinere a formelor agravate ale art. 176 lit. a) şi art. 175 lit. d) C. pen. de către instanţa de apel, se constată că nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că agravanta prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. a fost reţinută în mod corect, în raport cu împrejurarea că victima a fost în neputinţă de a se apăra, dată fiind starea sa fizică datorată vârstei acesteia, de 89 de ani, unei stări de inaniţie îndelungată, precum şi loviturilor aplicate de inculpat care au imobilizat-o la pat, astfel că din punct de vedere juridic, fapta de ucidere a unei astfel de persoane se încadrează în norma incriminatoare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen.
Cu privire la infracţiunea de omor deosebit de grav, cruzimile, ca element circumstanţial de agravare al omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., implică, pe de o parte, ferocitatea acţiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Aplicarea unor lovituri, repetate, numărul de leziuni (multiple fracturi costale, multiple contuzii de părţi moi şi plăgi ale scalpului) constatate prin raportul de constatare medico-legală, lăsarea victimei în fără ajutor, faptă care a dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, prevăzută în art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului, de a aplica în mod repetat multiple lovituri victimei, producându-i leziuni grave, dovedind o violenţă excesivă şi supunând o persoană fragilă fizic la suferinţe, la care s-a adăugat şi starea de oroare produsă membrilor comunităţii, se circumscrie accepţiunii noţiunii de „cruzimi" stabilită de doctrină şi jurisprudenţa instanţei supreme.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat fapta (prin lovirea şi imobilizarea mamei sale, în vârstă de 89 de ani, supunând-o la suferinţe fizice îndelungate), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost corect stabilit.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului D.N. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.N. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 23 martie 2010 la 12 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Penal → |
|---|
