ICCJ. Decizia nr. 1952/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1952/2011
Dosar nr. 8126/110/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8/D din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi respectiv 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
l-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. în condiţiile si pe durata prev. de art. 71 în baza art. 86/1 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere fiind fixat un termen de încercare, de 7 ani.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 86/4 C. pen., iar în baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare tribunalul a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău de câte ori este chemat.
b. să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile.
c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat un cuţit (plic nr. 1), aflat la camera de corpuri delicte a TRIBUNALULUI BACĂU şi păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile nr. 2, 3 şi colet nr. 1.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat Tribunalul a disjuns latura civilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că inculpatul R.I. locuieşte în comuna Z., şi de mai mult timp se afla în relaţii de duşmănie cu A.T., cu privire la o suprafaţă de teren.
În seara zilei de 10 iunie 2010, în jurul orelor 22,00, inculpatul R.I. împreună cu A.I.G., au mers să aducă doi cai de pe o pajişte din apropierea pârâului Tazlău. În momentul în care se deplasau spre casă s-au întâlnit cu S.M., apoi cu A.T. şi A.I.
Între inculpat şi A.T., au apărut discuţii contradictorii de la pământ, motiv pentru care, acesta din urmă l-a lovit pe inculpat cu o piatră în zona capului. Inculpatul a reacţionat şi cu un cuţit ce îl avea asupra sa, l-a lovit pe A.T. în zona gâtului. După lovitura aplicată A.T. a căzut pe stradă, a fost transportat la Spitalul municipal Moineşti, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.
S-a reţinut că leziunile cauzate părţii vătămate au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin lovirea victimei cu un cuţit, cauzându-i leziuni care au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, poziţia acestuia, care a recunoscut fapta, în conformitate cu art. 320 ind. 1 C. proc. pen. , fapta fiind comisă în stare de provocare, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel că instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen.
Faţă de circumstanţele reale şi personale reţinute mai sus, instanţa de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel că în baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea civilă A.T. a declarat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal, însă inculpatul a arătat că nu este de acord cu plata sumelor solicitate şi solicită administrarea de probe, astfel că, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns latura civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată A.T., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 20 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarate de partea vătămată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs partea vătămată.
Recursul declarat nu a fost motivat, însă din criticile formulate în calea de atac a apelului, rezultă că vizează temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita stabilire a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale, însă nu au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat (prin lovirea victimei cu un cuţit, într-o zonă vitală, a gâtului, cauzându-i leziuni care au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie), precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, a recunoscut faptele comise) şi au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, însă au apreciat în mod greşit, că, raportat la aceste criterii, reeducarea inculpatului poate fi realizată fără executarea efectivă a pedepsei.
Raportat la modalitatea concretă de săvârşire a faptei, care deşi a constat într-o ripostă la un act de provocare al părţii vătămate, a relevat o periculozitate infracţională deosebită a inculpatului, se constată că reeducarea acestuia nu poate fi realizată decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului declarat de recurenta parte vătămată A.T., casarea, în totalitate, a deciziei atacate şi, în parte, a sentinţei penale nr. 8/D din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Bacău şi, rejudecând:
Va înlătura pentru intimatul inculpat R.I. aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 - art. 86/4 C. pen., precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta parte vătămată A.T. împotriva deciziei penale nr. 20 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în totalitate decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 8/D din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Bacău şi, rejudecând, înlătură pentru intimatul inculpat R.I. aplicarea dispoziţiilor art. 86/1- art. 86/4 C. pen., precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei pentru apărarea intimatului inculpat R.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1956/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
