ICCJ. Decizia nr. 1806/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1806/2011
Dosar nr. 372/39/2011
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea nr. 29 din 27aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 372/39/2011 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul este cercetat în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, că pentru buna desfăşurare a procesului penal şi protejarea valorilor specifice noţiunii de ordine publică, e inoportună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.L.A. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,arătând că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în disp. art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi că o măsură alternativă a liberării sub control judiciar este de natură a asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
În art. 1602 C. proc. pen. se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând actele dosarului se constată că inculpatul P.L.A. este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 316/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind integrat în grupul infracţional, structurat pe ture de serviciu a comis un act material în data de 18 decembrie 2010, 10 acte materiale în data de 22 decembrie 2010, 4 acte materiale în data de 24 decembrie 2010 şi un act material de primire de bani de la persoanele care au tranzitat frontiera de stat, în scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu privind controlul la frontieră.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prin încheierea din 4 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Măsura arestării preventive a fost prelungită potrivit art. 155 C. proc. pen.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă existând riscul, în sensul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., ca în cazul eliberării să fie tulburată ordinea publică şi chiar să fie împiedicată buna desfăşurare a urmăririi penale. Tot astfel sunt de luat în considerare şi celelalte argumente avute în vedere de prima instanţă la respingerea cererii, respectiv că buna desfăşurare a procesului penal şi realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menţinerea inculpatului sub incidenţa măsurii arestării preventive. Fată de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.L.A., dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.A. împotriva încheierii nr. 29 din 27aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 372/39/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1942/2011. Penal → |
|---|
