ICCJ. Decizia nr. 1942/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1942/2011
Dosar nr. 10635/83/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-au dispus următoarele:
În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul P.Z.T., la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 16 iunie 2010 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de lan şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 269 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei Satu Mare pedeapsă pe care a urmat să o execute separat de pedeapsa aplicată prin această sentinţă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 iunie 2010 şi până lăzi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în mod solidar la plata către partea civilă D.F.L., a sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în cheltuieli de înmormântare.
În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor corp delict înregistrate în Registrul de Corpuri Delicte la poziţia 80/2010.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 80 lei reprezentând contravaloarea bunului sustras.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 3000 lei, câte 1500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Cei doi inculpaţi erau prieteni cu victima H.C.M., iar pe fondul acestor relaţii de prietenie au luat toţi trei hotărârea ca la începutul lunii iunie 2010 să se mute împreună, urmând să locuiască la domiciliul victimei H.C.M.
În data de 5 iunie 2010, în timp ce consumau toţi trei alcool, victima Ie-a reproşat celor doi inculpaţi că nu spală vase şi nu participă la activităţile gospodăreşti, susţinând că ar trebui să asculte de el întrucât el este proprietarul, motiv pentru care cei doi inculpaţi s-au supărat, inculpatul P.Z.T. a intrat în locuinţă cu intenţia declarată de a face bagajele, iar inculpatul M.N.A. a rămas în curte certându-se cu victima. La un moment dat victima a vărsat un pahar de vin pe inculpatul M.N.A., motiv pentru care acesta s-a enervat, i-a dat o palmă şi au început să-şi aplice lovituri reciproce, în acel moment a ieşit din locuinţă şi inculpatul P.Z.T. care l-a văzut pe coinculpat lovind victima cu pumnii şi picioarele în timp ce victima era căzută la pământ şi a început şi el să-i aplice lovituri, tot cu pumnii şi picioarele.
Inculpatul M.N.A. a declarat că nu poate preciza câte lovituri a aplicat victimei cu pumnii şi picioarele, precizând doar că loviturile au fost aplicate în toate zonele corpului, iar inculpatul P.Z.T. a apreciat că el personal i-a aplicat vreo 10 lovituri, ambii inculpaţi declarând că au încetat loviturile doar în momentul în care victima a rămas culcată lângă gardul de sârmă din spatele casei, în stare de inconştienţă.
De asemenea, din declaraţiile celor doi inculpaţi, a rezultat că au continuat să consume alcool şi, deşi au observat că victima s-a mişcat de câteva ori, au lăsat-o să zacă în stare de inconştienţă, fără a-i acorda niciun fel de ajutor.
După ce au mai consumat împreună alcool, convinşi fiind că victima a decedat, celor doi inculpaţi Ie-a venit ideea să sustragă bunuri de la domiciliul victimei, motiv pentru care inculpatul M.N.A. l-a sunat pe martorul B.L. întrebându-l dacă nu doreşte să cumpere un televizor şi un DVD şi pentru că acesta s-a arătat a fi de acord, cei doi inculpaţi au sustras din locuinţa victimei un televizor şi un DVD, pe care le-au vândut acestuia pentru suma de 80 de lei. Suma de bani astfel obţinută a fost împărţită de cei doi inculpaţi care s-au întors la domiciliul victimei în jurul orelor 23.
Odată ajunşi la domiciliul victimei s-au deplasat în curtea din spatele casei şi au constatat că victima îşi schimbase poziţia, în sensul că se afla tot în curtea din spate, dar nu lângă gardul de sârmă, ci în poziţie şezând, sprijinit de casă. Ambii inculpaţi i-au mai aplicat acestuia câte o lovitură cu piciorul, după care au consumat alcool, s-au schimbat şi au plecat la discotecă în oraş, loc în care au rămas până în jurul orelor 4-5 dimineaţa, oră la care inculpaţii s-au întors la domiciliul victimei şi s-au culcat. După câteva ore de somn inculpatul P.Z.T. s-a trezit, s-a dus la victimă, i-a pus mâna la gât pentru a verifica dacă are puls şi constatând că aceasta a decedat a târât-o şi a ascuns-o după WC-ul din spatele curţii, punând peste victimă nişte cădite de plastic pentru a nu fi vizibilă. După ce a ascuns victima, inculpatul P.Z.T. l-a trezit pe inculpatul M.N.A. şi i-a adus la cunoştinţă că H.C.M. a decedat. Amândoi inculpaţii s-au culcat în continuare până în jurul orelor 11,00, apoi inculpatul M.N.A. şi-a amintit că şi-a murdărit hainele şi adidaşii în timp ce lovea victima, motiv pentru care şi-a ascuns adidaşii în locuinţa victimei după o sobă de teracotă, iar restul hainelor au fost strânse de cei doi inculpaţi în două genţi pe care le-au transportat la martorul Y.T.Y., căruia nu i-au relatat nimic din cele întâmplate, rugându-l doar să le ţină cele două genţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpaţii P.Z.T. şi M.N.A. solicitând instanţei desfiinţarea ei ca fiind netemeinică.
Prin decizia penală nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile celor doi inculpaţi.
Împotriva deciziei instanţei de apel, ambii inculpaţi au declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedepsele aplicate.
În ce priveşte critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată.
Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor, iar nu cele ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Distincţia între cele două infracţiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul şi scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă şi conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăţie cu care a acţionat autorul faptei, respectiv intenţia directă ori indirectă. De regulă, modalitatea intenţiei se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.
În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpaţi - în mod repetat, cu o intensitate deosebită, în timp ce victima era căzută la pământ, iar apoi au lăsat-o culcată lângă un gard de sârmă din spatele casei în stare de inconştienţă, fără a-i acorda nici un fel de ajutor - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, inculpaţii, chiar dacă nu au urmărit rezultatul letal, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele de omor şi furt calificat (prin lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele, lăsarea acesteia fără ajutor), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora (ambii inculpaţi fiind recidivişti), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.Z.T. şi M.N.A. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.Z.T. şi M.N.A. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 iunie 2010 la 12 mai 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1944/2011. Penal → |
|---|
