ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1948/2011
Dosar nr. 5995/121/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 449 din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus, urmând ca inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.S., iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 24 mai 2010 la zi.
Din analiza şi coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în luna mai 2010, inculpatul M.S. a introdus fără drept, în România aproximativ 400 grame de hasis - drog de risc, conform tabelului anexă III a Legii nr. 143/2000, cantitate pe care, fără drept, în mod repetat, în aceeaşi lună, si în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut-o şi oferit spre vânzare şi consum.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii M.S., B.I. şi B.G.
Prin decizia penală nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate, la o pedeapsă rezultantă mai mică de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în condiţiile art. 861 C. pen., pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii. Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a realizat introducerea în ţară şi traficul de droguri de risc (a introdus fără drept, în România aproximativ 400 grame de haşiş - drog de risc, cantitate pe care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut-o şi oferit-o spre vânzare şi consum), care relevă periculozitatea infracţională şi socială a acestuia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, au recunoscut faptele comise), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţele au dat eficienţă datelor referitoare la persoana inculpatului, cărora le-au atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanţe atenuante judiciare şi le-au reţinut în favoarea inculpatului, individualizând just cuantumul pedepselor, pe care le-au redus sub minimul special, astfel că nu se mai impune coborârea pedepsei, dată fiind forma continuată a infracţiunii şi pluralitatea de acte materiale, care a relevat o activitate constantă a inculpatului în acest sens.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, instanţele au apreciat în mod corect că reeducarea inculpatului M.S. poate fi realizată doar prin executarea efectivă a pedepsei, astfel că nu se impune schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi nu se impune casarea ei în limitele motivului de recurs invocat de recurentul inculpat.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat M.S. împotriva deciziei penale nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.S. împotriva deciziei penale nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 mai 2010 la 12 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1952/2011. Penal → |
|---|
