ICCJ. Decizia nr. 1969/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1969/2011
Dosar nr.546/59/2011
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 154/PI din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 546/59/2011, în baza art. 160 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V.
În temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V. şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 546/59/2011 la Curtea de Apel Timişoara inculpatul M.T.V. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit disp. art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.C., cerere care a fost însuşită la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2011 de către inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferinţă, potrivit prevederilor art. 741 C. proc. pen.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 C. proc. pen., cunoaşte cazurile de revocare a măsurii arestării preventive.
A fost ataşat dosarul nr. 269/P/2010 al D.N.A. (copie).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Organul de urmărire penală a reţinut în sarcina inculpatului M.T.V. că în calitatea sa de lucrător de poliţie,
În perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, M.V.T. a aderat la grupul infracţional organizat constituit din alţi lucrători de poliţie de P.T.F. Moraviţa, vameşi din cadrul Biroului Vamal Moraviţa şi alte persoane implicate în activităţi de introducere frauduloasă de ţigări în România, acţionând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă, pentru a obţine beneficii materiale, care erau împărţite între membrii grupării infracţionale.
Sus-numitul, în calitate de agent de poliţie la P.T.F. Moraviţa, a consimţit ca împreună cu ceilalţi poliţişti să nu îşi îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, precum şi prevenirea şi combaterea faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.
De asemenea, pe fondul conivenţei infracţionale privitoare la omisiunea de a-şi exercita corespunzător atribuţiile profesionale, M.V.T. s-a integrat în grupul infracţional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acţiunilor celorlalţi membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esenţă: asigurarea realizării contactului cu traficanţii de ţigări, colectarea sumelor de bani date de către aceştia, cu titlu de mită, împărţirea respectivelor foloase şi protecţia traficanţilor pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.
Pe de altă parte, în cursul lunii ianuarie 2011, M.V.T., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de 515 Euro, pentru a nu îşi îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliţie în cadrul P.T.F. Moraviţa, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:
În noaptea de 12/13 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moraviţa, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal C.C.D. şi investigatorului cu identitate reală N.O.E., suma de 165 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România;
În ziua de 23 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moraviţa, a primit de la lucrătorii vamali din aceeaşi tură (neidentificaţi până în prezent), suma de 300 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România;
În noaptea de 24/25 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moraviţa, a primit, prin intermediul agentului de poliţie M.N., suma de 50 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România.
Aceste fapte putând constitui săvârşirea infracţiunii luare de mita, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a lua această măsură instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., reţinându-se în esenţă că inculpatul în calitate de lucrător de poliţie din cadrul IJPF Timiş împreună cu alţi lucrători de poliţie şi lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acţionat coordonat constituiţi în grup infracţional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunţării şi neconstatării unor infracţiuni sau contravenţii comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu ţigări, banii obţinuţi cu titlu de mită se colectau într-un fond comun iar la sfârşitul schimbului se împărţeau egal între funcţionarii publici.
Starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv de Curtea de apel Bucureşti, ultima dată prin încheierea penală din 04 aprilie 2011 pronunţată în dosar nr. 3022/2/2011 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului până la data de 09 mai 2011.
Instanţa constată că în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu dispoziţiile art. 1604 alin. (1), raportat la art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puţin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfăşurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.
Analizând regulile instituite de dispoziţiile procesuale care reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situaţia concretă a inculpatului M.T.V. instanţa apreciază că în raport cu disp. art.1604 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocaţia de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce priveşte maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat şi împrejurările concrete în care au fost ele comise.
Astfel, Curtea a reţinut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Instanţa a constatat că în speţa de faţă sunt întrunite astfel condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. , în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor menţionate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracţiunilor de care este acuzat.
Analizând acuzaţiile aduse inculpatului, instanţa a constatat că acestea sunt grave, cu un impact social deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranţă şi ar conduce la o scădere a încrederii populaţiei în capacitatea de protecţia a organelor statului, fiind necesare o ripostă fermă a societăţii pentru eradicarea climatului infracţional, în caz contrar ar fi încurajate şi alte persoane în vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeaşi natură.
Instanţa a apreciat că gravitatea infracţiunilor şi pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acţionat grupul infracţional organizat din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens care şi-au folosit cunoştinţele profesionale şi funcţia avută pentru a asigura grupului infracţional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfăşurare a activităţii comercianţilor oneşti pe segmentul comerţului de ţigări
Instanţa a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la ineficientizarea cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală la o descreştere a celerităţii urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiţie, existând şi riscul influenţării în mod negativ a desfăşurării urmăririi penale în condiţiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul M.T.V. apare ca nefondată.
Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea şi judecarea persoanelor în stare de libertate, excepţia fiind cercetarea şi judecarea în stare de arest preventiv, însă în prezenta speţă, raportat la toate particularităţile cauzei instanţa apreciază că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice faţă de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenţie provizorie, această situaţie nefiind în contradicţie cu principiul prezumţiei de nevinovăţie.
În ceea ce priveşte situaţia personală a inculpatului, acesta arătând are doi copii minori în întreţinere dintre care unul bolnav, provine dintr-o familie de poliţişti este de 21 de ani în sistem, însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului, în prezentul moment procesual fiind necesară, menţinerea inculpatului într-o deţinere provizorie pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de lege, va admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V.
Instanţa a considerat că sunt neîntemeiate susţinerile procurorului de şedinţă care a arătat că nu este îndeplinită condiţia cu privire la pedeapsă deoarece prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, acest lucru fiind statuat în prev. art. 1411 C. pen., la titlul privind înţelesul unor termeni sau expresii în legea penali coroborat cu Decizia nr. 7/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a statuat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiuni sunt admisibile în ipoteza săvârşii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intra în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.
Pe fond, văzând că nu sunt motive de admitere a cererii formulate de către inculpatul M.T.V., în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs inculpatul M.T.V., criticând-o ca netemeinică şi solicitând punerea în libertate.
La data de 9 mai 2011 Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus o adresă din care rezultă că inculpatul M.T.V. a fost pus în libertate la 8 mai 2011.
Înalta Curte constată că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dar întrucât a fost pus în libertate la 9 mai 2011, soluţionarea chiar în mod favorabil a unei asemenea cereri ar fi lipsită de finalitate.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul formulat şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.T.V. împotriva încheierii nr. 154/PI din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 546/59/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1979/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
