ICCJ. Decizia nr. 1979/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1979/2011
Dosar nr. 5783/3/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 863/F din 15 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 5783/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul R.S. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul R.S. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A aplicat art.71 şi art.64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 0,08 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
Pentru a hotărî astfel, examinând şi coroborând materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 07 mai 2009, într-o spălătorie situată în zona Bobocica din Bucureşti, inculpatul R.S. a vândut colaboratorului acoperit „M.I.", contra sumei de 160 lei, o doză de heroină, pe care o procurase de la o altă persoană. Prin analiza de laborator s-a stabilit că doza, cu o masă de 0,14 gr., conţine heroină, cofeină şi paracetamol, făcând parte din Tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000 şi constituind drog de mare risc.
În data de 02 iulie 2009, într-o scară de bloc, pentru suma de 100 lei, inculpatul a vândut colaboratorului acoperit „M.I." încă o doză de heroină. În urma analizelor de laborator s-a stabilit că proba cu masa de 0,14 gr. conţine heroină în amestec cu pentazocine, phenobarbital, cofeină şi diazepam.
Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului R.S. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond, corespunzător criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului care a avut o atitudine relativ sinceră si care este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverenţă infracţională în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, solicitând redozarea pedepsei cu aplicarea art. 71 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 24 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.S.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului s-a orientat spre limita inferioară a textului sancţionator, în pofida gravităţii faptei, a formei reţinute, dar şi a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Aşadar, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului este proporţională cu circumstanţele cauzei.
Faţă de faptul că în cauză a fost folosit un colaborator sub acoperire, duce la concluzia că inculpatul făcea parte dintr-un cerc relaţional specific comiterii unor astfel de fapte.
Mai mult, în cauză instanţa fondului a avut în vedere poziţia procesuală sinceră a inculpatului, cooperarea cu organele judiciare, astfel că a stabilit pedeapsa la nivelul minimului prevăzut de lege.
Prin urmare, o reducere sub acest cuantum nu este justificată nici legal şi nici faptic, dar ar fi contrară şi cerinţelor impuse de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul R.S. a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Unul din principiile de baza ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit căruia stabilirea în lege a naturii şi limitelor pentru o anumită infracţiune, precum şi aplicarea pedepsei concret determinată pentru infracţiunea săvârşită trebuie să corespundă gravităţii acesteia, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care a fapta a fost comisă, precum şi de situaţia personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în aşa fel încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile şi realiza scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare este data de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Aşadar, în raport de determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operaţiune de adaptare a acesteia la cazul concret dedus judecăţii, în raport de criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de care trebuie să se ţină seama în mod cumulativ.
Cu alte cuvinte, cum scopul şi funcţiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esenţial a se ţine seama de persoana acestuia, aşa încât în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferenţiată în fiecare caz în parte.
Concomitent, adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în mediul social priveşte realizarea proporţionalităţii cu măsura gradului de pericol social creat prin săvârşirea infracţiunii.
Examinând cauza în raport de aceste criterii se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde acestora.
Astfel, este stabilită neîndoielnic participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri.
Pedeapsa aplicată excede însă pericolului social concret relevat de actele materiale efective îndeplinite de către acesta în cadrul activităţii infracţionale reţinute, corect de altfel, de către instanţe, precum şi de persoana acestuia şi, drept urmare, aceasta nu apare ca just adaptată întregului complex de trăsături şi împrejurări concret al faptelor comise de inculpat.
Instanţele nu au dat semnificaţia cuvenită elementelor caracterizante ale persoanei inculpatului, cu referire la atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, demersul vizând înlesnirea descoperirii altor persoane care se fac vinovate de săvârşirea de infracţiuni de acelaşi tip, precum şi atitudinea ulterioară săvârşirii infracţiunii, cu referire sub acest din urmă aspect a regretului acestuia pentru faptele comise, care justificau, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., constatarea acestora ca circumstanţe judiciare şi reţinerea acestora în favoarea inculpatului, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 76 C. pen.
Prin urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011, va casa în totalitate Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) si art. 76 lit. a) C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei se vor menţine.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.S., durata reţinerii şi arestării preventive, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând, în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, după cum urmează:
- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 decembrie 2009 la 13 mai 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1969/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1992/2011. Penal → |
|---|
